„Daddy” Dragnea minte de-ngheaţă apele. Cine-l mai crede?

Liviu Dragnea încearcă să manipuleze. Nerealizarea Programului de guvernare este mascată cu minciuni neruşinate, în speranţa că-l mai crede cineva. Se înşeală, sunt tot mai puţini cei care cred în minciunile sale. Românii pot avea multe păcate, dar naivi şi proşti nu sunt.

Legea salarizării bugetarilor

De la începutul anului, comunicatorii PSD, în frunte cu Liviu Dragnea şi Olguţa Vasilescu, au tot anunţat că se dublează salariile începând cu 1 iulie 2017, că se dublează salariile personalului medical de la 1 ianuarie 2018, că se majorează cu 50% la profesori, vouchere de vacanţă de la 1 iulie 2017 etc. etc.

Dar, surpriză totală. Olguţa Vasilescu declară senin, marţi 6 iunie, cu subiect şi predicat:

„De la 1 ianuarie 2018, toţi bugetarii vor avea o creştere a salariului brut de 25%, iar de la 1 martie, vor fi încă 20% pentru profesori, care, adăugat la creşterea de 25%, înseamnă o creştere de 50%. Tot de la 1 martie medicii şi asistentele vor avea o creştere 100%, ajungând la nivelul grilei din 2022. Este varianta cu care vom intra în Comisie”.

De la 1 iulie 2017 nu se aplică nimic din Legea salarizării, doar de la 1 ianuarie 2018.

Liviu Dragnea spune însă altceva:

„Nu se amână nimic, dimpotrivă, creşterile sunt mai mari decât am discutat iniţial”. „Este o lege destul de complicată, cu foarte multe cifre. Noi nu am spus nici în campanie, nici după alegeri că toată legea va intra în vigoare de la 1 iulie. Asta este o greşeală. Noi nu am spus aşa ceva niciodată, nici nu se poate lucrul ăsta”.

Cine minte? Toată floarea PSD a vorbit 5 luni despre creşterea salariilor de la 1 iulie, iar acum „Daddy” Dragnea spune că n-a spus nimeni aşa ceva. Există minciună mai mare? Dacă Ponta minţea cum respiră, Dragnea minte cum deschide gura.

Ce s-a întâmplat în realitate? Toate visele exotice din Programul de guvernare, referitoare la creşterea economică cu aport mare la bugetul de stat, s-au spulberat ca o gogoaşă umflată artificial. Ministrul Finanţelor, premierul Grindeanu, până şi Olguţa Vasilescu au înţeles că nu există resurse bugetare pentru aşa ceva. Doar Dragnea declară senin: v-a promis cineva creşteri salariale de la 1 iulie 2017?

Şi alegătorii care au dat votul PSD, exact pentru aceste creşteri salariale, ce vor zice?

Să nu ne amăgim. Dacă în preajma datei de 1 ianuarie 2018, calculele şi previziunile economice vor arăta că nu este sustenabilă aplicarea Legii salarizării, se va amâna din nou, pentru altă dată. Şi voturile date PSD vor fi considerate ca rezultat al unei păcăleli ordinare.

Decizia CCR privind abuzul în serviciu

CCR respinge excepţia ridicată de Bombonica Prodan de a declara neconstituţional articolul referitor la abuzul în serviciu, pe motiv că nu există precizat în lege un prag valoric începând de la care fapta devine infracţiune şi se soldează cu un proces penal.

CCR îşi dă cu părerea că legea trebuie să fie clară şi predictibilă, corect până aici, dar şi:

„Curtea a reţinut că, data fiind natura omisiunii legislative relevate, instanţa constituţională nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera de competentă a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligaţia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu."

Opinia CCR nu este una imperativă, cum se întâmplă în situaţiile de confirmare a neconstituţionalităţii unui articol de lege, sau a unei legi în ansamblul ei.

Nici gând de aşa ceva. CCR îşi dă cu părerea, în mod nefericit, despre ce ar trebui să facă legiuitorul, după ce spune, cu subiect şi predicat, că nu poate decide impunerea unui prag, pentru că şi-ar depăşi atribuţiile. Este doar o opinie, care ar putea lipsi din dispozitivul deciziei CCR. Iar legiuitorul poate decide cum doreşte, în urma „sfaturilor” CCR.

„Daddy” Dragnea a înţeles altceva.

„Prin decizia de azi a bolduit prima decizie care era înţeleasă greşit de către unii. Guvernul său parlamentul e obligat să impună un prag. Probabil va veni proiect de lege la guvern". "Guvernul său Parlamentul nu pot da înapoi".

O nouă minciună sfruntată. Legiutorul n-a fost nicidecum obligat să impună un prag, pentru că nu este o decizie de admitere a neconstituţionalităţii unui articol sau lege. Este o părere a CCR, care intră astfel în categoria „părerologie”.

Nici nu este normală impunerea unui prag, doar instanţa poate decide de la caz la caz ce e penal şi ce nu. Iată două exemple.

Un administrator de grădiniţă sau azil de bătrâni fură 5.000 lei din mâncarea celor aflaţi în grija sa, periclitându-le sănătatea şi chiar viaţa. E clar vorba de o faptă penală gravă, ce va fi tratată ca atare de către instanţă.

Un primar cumpără rapid un server în locul celui stricat, fără a respecta Legea achiziţiilor publice, pentru că s-ar bloca activitatea primăriei. Tot de 5.000 de lei. Aici nu mai este vorba de un caz penal, cel mult primarul va fi obligat să aducă banii de acasă.

Şi atunci, la ce bun un prag, când doar instanţa poate aprecia ce este penal şi ce nu?

O nouă minciună marca Dragnea, în speranţa că abureşte pe cei nefamiliarizaţi cu legile.

Dragnea îl copiază pe Ponta. Când deschide gura, nimeni nu mai ştie dacă minte sau spune adevărul. Cum s-a terminat cariera politică a lui Ponta, se ştie. Doar „daddy” Dragnea a uitat. Mare eroare.