Dacă Parlamentul dă legi care afectează grav societatea, le respectăm?

Aici suntem. Într-un moment în care să ne întrebăm dacă n-ar fi mai bine să nu respectăm legile date de un parlament transformat în GIO (grup infracţional organizat). După masacrarea Codurilor penale, borfaşii de toate categoriile pot fura oricât fără să mai dea socoteală justiţiei. Şi cum se aplică legea penală mai favorabilă, nu vor mai da socoteală niciodată. Oricât ar fura.

Nu-i suficient ca 300 de parlamentari şi-au dat salarii şi pensii speciale care sfidează munca şi veniturile omului de rând. Nu-i suficient că ocupă clădiri, maşini, logistica statului, adică a noastră, fără să dea socoteală cuiva. Acum vor să şi fure nelimitat fără a da socoteală justiţiei.

Din tot ce se scrie pe marginea subiectului, doar un exemplu. Dacă un primar cumpără un pix cu un milion de lei, de la o mătuşă sau o rudă de gradul III, nu e nicio infracţiune. Nu se pune problema să dea socoteală. Sunt multe alte exemple ilustrate în articolele apărute zilele acestea. Ce facem, acceptăm legi care ne afectează grav viaţa, sau le respingem şi le ignorăm? O întrebare extrem de dificilă, la care suntem chemaţi să răspundem.

Un comentator al articolelor mele scrie astfel:

„Rar mi-a fost dat să citesc asemenea enormităţi. Cum adică «Dacă aceste părţi însemnate ale statului român nu sunt de acord cu acele legi, nu le pun în aplicare.»? Asta într-o ţară membră UE? Pentru că nu suntem în Africa sau în Turcia, domnule profesor. Credeţi că este normal ca un judecător să aplice doar ce legii îi convin lui? Am ajuns să privatizăm justiţia? Păi atuncea şi noi putem, sau nu, respecta sentinţele judecătoreşti, după cum ne convine, nu? Sincer, vă compătimesc.“

Pare a avea dreptate. Dura lex, sed lex. Dar dacă sunt date legi împotriva societăţii, fără dezbateri, fără consultarea largă a publicului, cum ar fi normal? Tot axiomă este şi art. 2 din Constituţie:

ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Eu am următoarea interpretare a acestui articol. Dacă un grup de persoane, 300 de parlamentari ai coaliţiei majoritare, exercită suveranitatea poporului în nume propriu, adică promovându-şi prin lege „dreptul“ de a fura de la restul populaţiei fără să fie pedepsiţi, atunci poporul poate spune „NU“ prin referendum. Aceasta e logică pentru care Constituţia prevede posibilitatea chemării populaţiei la referendum. Şi dacă nici de rezultatul referendumului nu se ţine cont, cum s-a mai întâmplat, rămâne calea „revoluţiei“. Nu că ar fi de dorit, dar o altă cale nu mai există.

Actualele modificări ale legilor penale nu respectă Constituţia

Legile modificate acum de 300 de parlamentari nu respectă mai multe articole din Constituţie, şi logic ar fi să fie respinse de CCR, dacă îşi mai respectă statutul de apărător al Constituţiei.

Cum se respectă ARTICOLUL 22

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate, dacă borfaşii, hoţii şi criminalii scapă cu pedepse mai uşoare, se reîntorc în societate şi ucid din nou?

Cum se respectă ARTICOLUL 27

(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, dacă hoţii pot intra peste tine în casă să te fure, eventual te şi omoară, pentru că nu se mai tem de pedepse dure? Sau se reîntorc in societate dupa o perioada scurtă de detenţie.

Cum se respectă ARTICOLUL 44

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, dacă primarul poate cumpăra din banii tăi un pix de un milion de lei de la o mătuşă, fără să sufere vreo pedeapsă dictată de justiţie?

Sunt şi multe alte articole nerespectate, dar am observat că şi CCR ţine partea actualei puteri care vrea să fure liniştită, să-l scape pe Dragnea şi pe alţi lideri politici de rigorile actualelor legi penale. Aşa că nu-mi pun prea mari speranţe în intervenţia CCR.

Concluzii

Societatea se poate apăra de aceste legi care le încalcă drepturile din Constituţie în trei moduri.

CCR să-şi facă datoria, să respingă aceste modificări în totalitate, pentru că încalcă numeroase articole din Constituţie. Dacă nu se va întâmpla aşa, a doua cale este referendumul.

Preşedintele să cheme poporul, aflat deasupra Parlamentului şi legilor date de acesta, la referendum, să-şi spună părerea, este de acord sau nu cu aceste modificări ale legilor penale? Iar rezultatul referendumului să fie imediat pus în operă, nu cum s-a întâmplat cu referendumul din 2009. Dacă nici aşa nu se respectă interesele societăţii, a treia cale, ultima, de nedorit, este

Nesupunerea civică. Cetăţenii nu mai plătesc taxe şi impozite, nu mai răspund chemărilor statului care acţionează împotriva intereselor lor, nu mai respectă legile atunci când le afectează drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie.

Ce trebuie să înţeleagă cei 300 de parlamentari. Nu mai suntem în dictatură, nici măcar în dictatura parlamentului. Democraţia modernă este democraţia participativă. Şi Hitler a venit la putere tot pe vot popular. S-au schimbat vremurile. Societatea nu mai trebuie să stea pasivă patru ani, timp în care un parlament care a obţinut 18% din voturile cetăţenilor îşi bate joc de drepturile şi libertăţile lor. Pretextul că justiţia îşi bate joc de cetăţeni e cusut cu aţă albă. Cazurile punctuale, atâtea câte sunt, trebuie rezolvate tot punctual, de organismele competente, nu de parlament. Fapt care se şi întâmplă.

Sper ca societatea să înţeleagă în ce moment delicat ne aflăm şi sa acţioneze în consecinţă, cu înţelepciune, dar şi cu determinare şi hotărâre.