Cum ar putea influenţa criza din Ucraina arhitectura de putere din România

Trăim vremuri tulburi.  Ruptura USL a minimalizat atenţia opiniei publice faţă de adevărata criză care se amplifică la graniţa României, în Ucraina.

S-a spus că ceea ce se întâmplă în Ucraina are legătură cu orientarea pro-rusă a regimului Ianukovici. Fără a contrazice această aserţiune, lucrurile sunt totuşi ceva mai nuanţate. Alături de orientarea pro-europeană a populaţiei care l-a alungat pe Ianukovici, o parte înseamnată a nemulţumirii protestatarilor ucraineni a fost alimentată de corupţia endemică a regimului oligarhic ucrainean care a prăbuşit nivelul de trai, a confiscat sursele bunăstării şi a stins speranţa cetăţenilor obişnuiţi pentru un viitor mai bun.

Scenariul catastrofal al destructurării Ucrainei are, aşadar, ca punct de plecare, o criză a statului şi autorităţii sale provocată de corupţie, de calitatea precară a serviciilor publice şi mai ales de anularea de către regimul Ianukovici a unui orizont mai bun decât modelul autocratic propus de Rusia.

Lecţia ucraineană şi mai ales evoluţiile deja previzibile din următoarele luni provocate de jocul dur al Rusiei vor influenţa, mai mult decât ne închipuim acum, evoluţia electorală şi noua structură de putere a statului român de după alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014.

1.    În primul rând, este important să fixăm terenul de joc. O deteriorare şi mai gravă a situaţiei din Ucraina va modifica inventarul de îngrijorări şi frici colective ale românilor. Teama faţă de un conflict în zonă va diminua, în bună măsură, relevanţa multora dintre variabilele politico-ideologice, economice sau sociale care configurează astăzi competiţia politică. 

2.  Într-o perioadă marcată de proximitatea conflictelor/războiului, populaţia României va căuta lideri puternici care conving prin seriozitate, prin competenţa totală dovedită pe teme conexe noilor îngrijorări, lideri care transmit un sentiment de linişte, echilibru şi siguranţă de sine atunci când în vecini războiul îşi arată colţii.

3. Politicienii exaltaţi, politicienii corupţi, schimbători şi impredictibili, politicienii care se hrănesc din bârfe şi metafore, dar care în esenţă nu spun nimic pentru că nu au niciun fond profesional şi niciun pic de consistenţă, în fine, politicienii cu vulnerabilităţi în ceea ce priveşte ataşamentul real faţă de valorile occidentale se vor prăbuşi sub greutatea propriei superficialităţi.

4. Pentru alegerile prezidenţiale din 2014 nu avem un competitor care să se detaşeze net. Prin urmare, nu cred că bătălia va fi câtigată de un singur om. Mai degrabă, actorul câştigător va fi o echipă, un tandem preşedinte-premier asistat de o echipă formată din profesionişti redutabili pe câteva domenii cheie. Cel puţin aceasta ar fi soluţia raţională.

5. Temele principale în jurul cărora se vor câştiga sau se vor pierde alegerile prezidenţiale vor fi: apărare/securitate naţională, politică externă şi ataşament complet şi credibil faţă de valorile euro-atlantice, anticorupţie, economie, solidaritate/grijă faţă de cei care au pierdut în anii de criză. Evident, la toate acestea se vor adăuga şi cei care au cheile bunei organizări, ai  mobilizării electorale şi care pot fi locomotive electorale.

6. Cine va veni cu un tandem şi o echipă cu oameni profesionişti şi credibili pe domeniile enunţate va da noua structură de putere a statului român câştigând alegerile din acest an. Cei care se vor baza în continuare pe discurs gol şi emoţii false de cinematecă vor fi măturaţi de realităţile dure care se profilează la graniţa României.

7. Cine ar putea fi aceşti oameni? Dacă analizăm competenţele reale şi demonstrate de-a lungul timpului pe astfel de domenii şi fără a ţine cont de culoarea politică, vom găsi cu siguranţă lideri români capabili să-şi asume un proiect de regenerare a României. Deşi nu mulţi, ei sunt distribuiţi în toate partidele importante. Proabil că este imposibil să găsim un personaj competent pe absolut toate temele indicate. În mod cert însă, există nume care nu pot lipsi din echipa câştigătoare pentru că acumulează cele mai multe competenţe: securitate naţională, politică externă, suport dovedit pentru politicile anticorupţie, ataşament total pentru valorile occidentale, cunoaştere a economiei reale.

8. Un exemplu în acest sens este directorul SRI, George Maior. Este competent pe tot ce înseamnă apărare şi securitate naţională, fiind artizanul negocierilor de aderare a României la NATO şi cel care a reformat şi eficientizat din temelii principalul serviciu de informaţii al ţării, dublând, în timpul mandatului, încrederea populaţiei în această instituţie. Este un diplomat respectat, total ataşat valorilor euro-atlantice. Este unul dintre stâlpii luptei anticorupţie din România. Nu este un economist, dar din poziţia de director al SRI de peste 7 ani, cunoaşte mai bine decât orice alt om politic român bubele economiei reale a României. În sfârşit, fiind un intelectual de stânga, înţelege importanţa justiţiei sociale după trauma crizei economice globale care a lovit şi România.

Criza din Ucraina îşi va pune aşadar amprenta asupra competiţiei pentru desemnarea arhitecturii de putere din România. Provocarea din Est, precum şi provocările interne ale construirii unei societăţi care să ofere cetăţenior ei mai multe motive de a rămâne în România, decât de a pleca vor fi reperele principale în funcţie de care va trebui să-i descoperim în următoarele luni pe toţi cei care pot conduce cu adevărat România în următorul deceniu.