Cum a nimerit România din nou în mijlocul Războiului încins de Rece

După 1990 am avut conflictul din fosta Yugoslavie în coastă. Acum, pacea s-a terminat din nou, de data aceasta cu implicaţii globale, nu regionale. Nu ştiu cum avem “norocul” acesta de a ne afla mereu la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit. Noul Război Rece care s-a deschis în Ucraina ne găseşte rupţi de al doilea stat românesc, la fel cum ne-a găsit şi primul, când România a pierdut Basarabia tocmai trasării graniţei de fier.

Nimeni nu vrea un conflict deschis şi decisiv în Crimeea. Istoria ne arată că taberele adverse îşi arată muşchii, dar nu se angajează în ceva care ar fi devastator pentru toată lumea. Aşa că vom asista la permanentizarea unei zone gri, cu preţul de rigoare al renunţării, din partea Vestului, la nişte zone pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale. După care hărţuielile vor deveni o practică obişnuită, un pas înainte, unul înapoi, în aşa fel încât nimeni în areal să nu se mai simtă în deplină siguranţă. Cam ca în Siria, unde nu a câştigat nimeni, dar a pierdut toată lumea, mai ales nevinovaţii, populaţia civilă, care nu are treabă nici cu politica, nici cu interesele strategice, ci vrea doar o viaţă liniştită şi normală.

România, din păcate, se află iarăşi la fruntariile imperiilor, din fericire protejată pe de-o parte, pe de altă parte cu o bucată din ea, cea de peste Prut, în nesiguranţă. Vrând, nevrând, vom fi parte din acest Război Rece reloaded, mai ales datorită poziţiei noastre geografice, aşa cum s-a mai întâmplat.

Întoarcerea la normalitate este însă cea mai îndepărtată perspectivă acum, pentru că, la fel ca în cazul unei boli cronice, prevenţia este de departe mai uşoară decât tratarea. După demararea focarului de conflict, tratarea acestei boli va dura ani, cu suişuri şi coborâşuri, cu răni care vor rămâne nevindecate şi, mai ales, cu victime zadarnice. Totul, ca apogeu al unei civilizaţii umane care, după atâtea mii de ani încă nu a găsit calea de a renunţa la conflicte, la ucidere, la violenţă, la setea de putere fără limite, fapt care ne face să ne întrebăm dacă se va mai elibera vreodată de acest blestem.

România, din păcate, se află iarăşi la fruntariile imperiilor, din fericire protejată pe de-o parte, pe de altă parte cu o bucată din ea, cea de peste Prut, în nesiguranţă. Vrând, nevrând, vom fi parte din acest Război Rece reloaded, mai ales datorită poziţiei noastre geografice, aşa cum s-a mai întâmplat.

Experimentăm dovada amară că oamenii nu învaţă nimic din trecutul lor, de vreme ce Estul şi Vestul au tot trecut prin aceste conflicte care nu au folosit nimănui, dar ele se repetă din nou ca şi cum am fi la începutul timpului şi vrem să explorăm toate noile posibilităţi. De fapt, jucăm mereu aceeaşi unică piesă a confruntării, uneori la rece, alteori cu glonţul pe ţeavă, pentru că, după atâta amar de istorie însângerată, încă nu am găsit o cale să avem loc cu toţii pe lume. Şi, dacă nu am găsit-o până acum, cine să mai creadă că o vom mai găsi vreodată…