Cum ne-a prins criza din nou nepregătiţi, iar guvernanţii noştri fac „analize“

Mulţi s-au întrecut în afirmaţii că o criză de magnitudinea celei din 1929-1933 nu va mai avea loc, că omenirea şi-a învăţat lecţia. Au fost alţii care au zis că în 2008 nu a fost o criză prea dură, ba chiar s-au întrecut în analize în care să o diferenţieze de aceea, deşi semănau perfect.

Adică şi în 1929-1933 şi în 2008-2010 lumea a fost marcată de o criză de supraproducţie, deşi mulţi ”economişti” spuneau că în 2008-2010 ar fi fost ”subproducţie”. Personal, nu am văzut pe nimeni să se lupte pe un produs, din contră, au rămas tone de produse nevândute, fiindcă nu mai era cerere.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu se încăpăţâna să spună că ”e criză acolo în America”, deşi erau mulţi binevoitori, cu zeci de biblioteci citite la activ şi cu rafturi întregi de tomuri pe care le semnaseră,  care îi spuneau ”Coane, când America tuşeşte, Europa trebuie să dea fuga la prima farmacie să-şi cumpere aspirine...”.

Nici pe Napoleon nu l-au citit prea mulţi politicieni, deşi acesta spunea ”Când China se va ridica, lumea va tremura”.

China a fost lovită de epidemia de Coronavirus, epidemie care s-a extins în Italia, unde a făcut ravagii. Deşi sunt sute de volume publicate despre ”Drumul Mătăsii”, ”Marea Ciumă”, nimeni nu s-a obosit să le citească.

Personal, am scris un articol în care am arătat că epidemia a pornit din China şi a ajuns în Italia, exact cum s-a petrecut situaţia şi în anii Marii Ciume. Statele italiene erau atunci punctul terminus în Europa pentru ”Drumul Mătăsii”. Ciuma a venit cu mărfurile care au ajuns din China, în Imperiul Otoman, apoi din cetăţile genoveze de la Marea Neagră Caffa şi Mangop către Veneţia, Genova etc.

În Veneţia a apărut pentru prima oară termenul de ”carantina”, adică perioada de 40 de zile pe care marinarii trebuiau să o petreacă în izolare în portul Veneţiei, înainte să ajungă în oraş, pentru a nu provoca îmbolnăviri.

De ce Coronavirus a lovit crunt Italia şi Spania? De ce ajutorul Uniunii Europene a întârziat?

Sunt cel puţin două motive:

1. În Italia şi Spania, tendinţele secesioniste au fost dominante. Lega Nord italiană şi separatiştii din Catalunia au luptat să se rupă de Italia, respectiv Spania. Guvernul Conte a scăpat de separatistul Salvini, dar tendinţa separatistă în Italia (Nordul voia să fie stat independent, cel mai viral fiind Umberto Bossi mentorul lui Matteo Salvini) s-a mutat spre euroscepticism. Practic UE, a vrut să arate cam ce se poate întâmpla dacă nu există solidaritate, fiindcă Brexitul începuse să dea idei multora şi înainte ca nordul Italiei, motorul economic al Italiei să fie decimat de Coronavirus, Guvernul Conte se răţoia la Bruxelles, spunând că nu e treaba celor de la Bruxelles că Italia avea un buget pe 2018 care depăşea ţintele de deficit convenite prin Pactul de Stabilitate. Era exact retorica pe care unii ca Eugen Teodorovici, Şerban Nicolae, Călin Popescu Tăriceanu, care azi se dau ”salvatorii naţiei” începuseră să o agite prin 2018-2019.  Italia a ieşit din frontul european acceptând să intre pe noul Drum al Mătăsii, prin construirea unui nou port lângă Trieste, care să opereze exclusiv în comerţul cu China. China a decis să ”injecteze” în acest proiect al noului ”Drum al Mătăsii” 113 miliarde euro. Evident, porturi mari ca Anvers sau Rotterdam, speriate deja de Constanţa noastră dacă România intra în Spaţiul Schengen aveau motive să se teamă.

2. Separatismul catalan a bulversat unul din marile state contributoare la bugetul UE, Spania, una din primele cinci ţări  cele mai populate din Uniunea Europeană.

Aşadar, mă întreb de ce Uniunea Europeană a oferit ajutorul comunitar mult mai târziu decât ar fi trebuit să vină. Nu întâmplător, Marea Britanie, proaspăt ieşită printr-un Brexit amânat destul de mult, este o victimă a pandemiei. Ştiu că poate părea cinică expunerea mea, dar istoria, dragi cititori se scrie cu trimitere la conflicte, multe pierderi de vieţi omeneşti şi ne învaţă că niciodată nu învăţăm nimic. Cine a înţeles ce trebuia înţeles, vorba lui Herodot, trebuie lăsat cu bine, fiindcă trebuie să mergem mai departe.

Am ajuns la România, ţara noastră care a fost zguduită enorm de Marea Criză din 1929-1933 dar şi de Criza din 2008-2010. Dacă din a doua, România şi-a revenit datorită refacerii statelor puternice ale UE, nu datorită politicienilor, aş vrea să vedem cum şi-a revenit din prima, fiindcă tot Muza Clio poate să ne lămurească.

Aş aminti aici două exemple. Primul vine de la marele filantrop social-liberal Ioan C. Michail, din Craiova (1875-1936), care a girat cu averea sa imensă (cea mai mare din România) împrumuturile externe pe care România le-a contractat pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, în condiţiile în care nici Casa Regală nu avea atâţia bani. În testamentul său, el şi-a lăsat averea statului român, pentru a contribui la propăşirea acestuia, dar politicienii de atunci au făcut-o praf, nerealizând nici măcar un punct din acest testament. I-aş întreba eu pe liberalii din Partidul Naţional Liberal de astăzi dacă măcar ştiu cine a fost Ioan C. Michail, că tot se laudă ei cu mari istorici prin Partidul Naţional Liberal de azi...

Al doilea exemplu vine de la Regele Carol al II-lea, cel despre care se spune că a distrus democraţia românească şi a nesocotit testamentul lui Ioan C. Michail. Deşi s-a înconjurat de o camarilă de corupţi, deşi a favorizat mita şi corupţia în stil fanariot, regele Carol al II-lea are şi el meritele sale (în plan cultural mai ales, dar şi economic) fiindcă a a promulgat  legea conversiunii datoriilor agricole şi urbane (legea nr.33/1934, publicată în  ”MONITORUL OFICIAL” nr. 83 din 7 aprilie), prin care statul român prelua cea mai mare parte din datoriile ţăranilor, contractate prin băncile de credit rural, ţărani care riscau să-şi piardă pământul obţinut de mulţi dintre ei după ce luptaseră pe frontul Reîntregirii Naţionale în 1916-1918, prin Reforma Agrară din 1921.  Este cunoscut exemplul ţăranului Ilie Moromete, eroul scriitorului Marin Preda din romanul ”Moromeţii”, care amintea conversiunea datoriilor agricole ca o măsură benefică. Nu ştiu câţi politicieni ştiu de această măsură, acum când se solicită măcar amânarea ratelor populaţiei afectate de suspendarea contractelor de muncă.

Acum, tot ce spune Guvernul este, să stăm în casă. Desigur, măsura este bună, trebuie să eviţi extinderea pandemiei, dar ce te faci dacă stând în casă nu mai mergi la muncă, fiindcă nu mai ai unde şi ai de plătit chirie, facturi, rate, ai nevoie de alimente. Câţi români au bani puşi deoparte? Marea lor majoritate nu au economii, fiindcă salariile le sunt insuficiente. Mai au încredere românii în Dumneavoastră când spuneţi că se vor achita salariile la timp celor ce lucrează de acasă, pentru a limita extinderea epidemiei?

Domnul Premier Ludovic Orban este un şcolar care a fost prins cu lecţia neînvăţată. L-am auzit de atâtea ori în seara asta spunând ”suntem în analiză”, ”vedem, analizăm”, de parcă i s-a cerut să evalueze meciul de fotbal al naţionalei României, după o vizionare cu prietenii,  nu efectul măsurilor stării de urgenţă.

Domnule Premier, ştiu că instituţii din subordinea Primului Ministru au primit zeci de propuneri de la cetăţeni, pe care aceste instituţii le-au luat în râs, să nu zic ”la mişto”, care vizau proiecte de protecţie civilă, proiecte de relansare a sănătăţii, cu mult timp înainte de debutul acestei crize.

Domnul Premier ne cere să stăm în casă, fără bani, fără muncă, deşi mulţi români, după zeci de ani de muncă nu au o casă a lor, deci nu se ştie cât vor mai putea sta ”în casă”. Totuşi, pe la diferite emisiuni ni se cere, de către diverşi invitaţi şi prezentatori,  să dăm 1-2  euro pentru donaţii, că e nevoie de bani în spitale.

Domnule Premier, v-aţi întrebat că aveţi soluţia sub nas şi nu o vedeţi? Ştiţi că fiecare plătitor de impozit pe venit are dreptul să direcţioneze 2% din impozitul plătit la stat pentru ceea ce doreşte? De ce nu daţi o Ordonanţă de Urgenţă, acum că aveţi depline puteri şi majoritate absolută, başca ditamai starea de urgenţă declarată ca să se colecteze aceşti bani pentru spitale? Este greu să faceţi un cont, să distribuiţi un formular, pe care oamenii să-l completeze şi să-l trimită pe mailul Guvernului?

Aş vrea să vă dau un exemplu. Sunt scriitoare şi ştiu multe exemple de viaţă, care m-au inspirat în operele mele. Este un caz real, pe care-l voi relata cât mai exact cu putinţă. În Germania de Vest ”capitalistă”, o delegaţie românească comunistă înainte de 1989, a vizitat o fabrică de obiecte din sticlă. În timp ce comuniştii noştri puşi, la patru ace, beau cafea capitalistă şi whisky burghez (deşi de la tribuna Congreselor le recomandau românilor nechezol în loc de cafea şi ”vodcă de Cluj”, aflaţi în biroul patronului-”duşmanul de clasă”), vedeau cum ”muncitorii burghezi” băteau la uşă şi în mijlocul biroului, lăsau ba o oglindă spartă, ba un obiect de sticlă ieşit din uz. Îngroziţi de îndrăzneala muncitorilor, ei, reprezentanţii clasei muncitoare,  care erau apăraţi de cohorte de secretare semianalfabete şi portari cu ”simţul răspunderii”, tovarăşii români l-au întrebat pe patron ce fac muncitorii lui. Patronul, senin a spus că el a preluat fabrica în faliment. A spus că, pentru a depăşi criza, el le va da salariile, dar fiecare, începând cu el, să aducă în fiecare zi obiecte de sticlă stricate, pentru a lua ieftin materie primă. Deşi la data vizitei, firma vest-germană era în topul firmelor europene de profil, obiceiul se păstrase.

Acum, poate are Domnul Prim-ministru Ludovic Orban curiozitatea să sune la postul Realitatea Plus (de unde s-a pricopsit cu domnul Rareş Bogdan europarlamentar), la faimosul număr   021 569 89 98, să vadă, că deşi, la ore de maximă audienţă, se cere să se sune la acest număr, acesta este toată ziua şi toată noaptea inactiv. Personal, de trei zile sun la acest număr şi acesta este dezactivat. Voiam să-i răspund domnului Cozmin Guşă la întrebarea pusă telespectatorilor despre modul în care a izbucnit epidemia, cun a cerut domnia sa, dar acel număr este mereu închis. Mă întreb dacă domnul consultant politic Cozmin Guşă a făcut legătura dintre traseul Marii Ciume şi traseul epidemiei de Coronavirus?

Unde să sune oamenii care au ceva de spus, Domnule Premier? La armata de trepăduşi de la Guvern care spun ”vom analiza şi vă vom răspunde în 30 de zile”? Ce veţi răspunde la un plan trimis de un cetăţean? Îi veţi trimite acelui cetăţean care poate că are studii la care dumneavoastră ca şef al Guvernului, fără supărare, nu îndrăzniţi să visaţi, un răspuns cu texte dintr-o lege? Poate că acel cetăţean a citit legea şi a văzut unde trebuie schimbat ceva cu mult înainte să se întâmple vreo nenorocire. La un moment dat, chiar am avut speranţa, Domnule Premier  Ludovic Orban că veţi duce la bun sfârşit ceea ce v-aţi asumat şi că veţi fi un politician altfel decât cei din PSD şi chiar faţă de cei din PNL din trecutul apropiat, dar se vede treaba că,  până la urmă, Domnule Premier,  veţi ajunge ca Napoleon care, exilat pe Sfânta Elena îi mărturisea memorialistului său,  Bartolome de las Casas: ”La Waterloo, începând cu mine, niciunul nu şi-a făcu datoria...”

Şi ca să nu credeţi, Domnule Premier Ludovic Orban că nu am studiat întreaga clasă politică postdecembristă, vă spun că ar trebui să luaţi atitudine când politicieni compromişi definitv ca fostul Premier Victor Ponta sau fostul Ministru al Sănătăţii Nicolae Bănicioiu, azi, amândoi mari deputaţi în Parlamentul României,  vin să dea sfaturi despre ce şi cum trebuie procedat. Reamintiţi-le, Domnule Premier, în ce manieră total neprofesionistă, să nu zic altfel, au tratat drama din Clubul ”Colectiv” care a arătat atunci incapacitatea sistemului medical românesc subfinanţat. Din păcate, dacă nu aţi reuşit să vedeţi unde s-a greşit atunci, cu greu se va putea găsi o cale de rezolvare în această criză mult mai dramatică. Oamenii compromişi ar trebui să aibă decenţa să facă un pas în spate, nu să dea sfaturi la televizor.

L-am văzut pe analistul economic Radu Soviani care încerca, în direct la un post de televiziune să demonstreze necesitatea accentuării explicaţiei măsurilor economice. Mi s-a părut singurul analist economic cu o gândire logică, justă şi clară, numai că realizatorul, în momentul în care, analiza domnului Soviani a devenit deranjantă, a decis să întrerupă discuţia cu analistul Radu Soviani.

Domnule Premier, domnilor politicieni aţi citit  cât aţi fost în starea izolare autoimpusă, absolut normală şi demnă de apreciat în cazul dumneavoastră dacă aţi venit în contact cu perosane contaminate,  romanul ”Ciuma ” de Albert Camus? Ştiţi acea frază ”Cette histoire nous concerne tous....” – ”această poveste ne priveşte pe toţi”? Epidemia de Coronavirus ne priveşte pe toţi, domnilor politicieni, dar lăsaţi-ne să vă spunem ce aveţi de făcut, dacă, acum când ţara arde la propriu, dumneavoastră ”sunteţi în analiză”....

Domnilor politicieni, indiferent din ce partide veniţi, PSD, PNL, PMP, ALDE, Pro România, USR, UDMR, minorităţi,  foste partide ca Partidul Conservator (de unde mulţi au migrat pentru posturi de parlamentari, miniştri, europarlamentari etc), PNŢCD, dacă aţi face nobilul gest al marelui om politic şi filantrop Ioan C Michail (mă întreb dacă ştiţi măcar cine a fost acesta) de a vă dona averile ascunse cine ştie pe unde şi cele la vedere pentru a scoate ţara din criză (măcar o parte din salariile şi indemnizaţiile pe care le încasaţi), atunci România va fi salvată.

Anul acesta s-ar putea să mai fie alegeri. Din păcate, pentru Dumneavoastră, nu veţi mai putea promite marea cu sarea, fiindcă nimeni nu o să vă mai creadă.

Dragi cititori, dragi români, vom sta în casă, pentru a ne feri de acest virus nenorocit şi pentru a-i limita extinderea în România care are deja sistemul medical în colaps, lucru recunoscut de oficialii români deja, dar mai ales de cei care lucrează şi luptă în linia 1 a Sănătăţii. A sta în casă  este o măsură justă şi responsabilă pentru fiecare cetăţean în parte, în condiţiile de faţă. Deci, dragi români, staţi în case, însă domnilor politicieni, această măsură deşi este de o necesitate absolută, ea nu este suficientă, ea trebuie să fie însoţită de măsuri politice şi economice de maximă urgenţă, responsabile, profesioniste, iar dacă Dumneavoastră nu sunteţi capabili, dar aţi reuşit să ajungeţi la comandă, măcar în al 12-lea ceas apelaţi la profesioniştii din toate domeniile, nu mai trataţi lucrurile la fel de superficial cum o faceţi de 30 de ani!

Dragi români, vă urez sănătate că este mai bună decât toate şi trebuie să avem singuri grijă de sănătatea noastră, că aceasta este singura care ne-a mai rămas, alături de speranţa pe care Zeus a strecurat-o în cutia Pandorei şi care a rămas singură în cutia deschisă de inconştientul titan Epimeteu, după ce, din cutie, îşi luaseră zborul toate nenorocirile posibile pe care nefericitul titan le considerase iniţial daruri ale zeilor, vrăjit de nepreţuita frumuseţe a Pandorei.