Sunt critici care argumentează că preşedintele nu are nici o garanţie clară că nu ar risca totuşi suspendarea în cazul în care refuză demiterea Laurei Codruţa Kövesi de la şefia DNA, demitere pe care sigur i-o va cere diabolicul Tudorel Toader. Care doar promiţând că va face asta şi-ar fi asigurat prezenţa şi în cabinetul condus de protejata lui Dragnea-Trei Dosare.Posibil, dar să nu cădem din nou sub incidenţa drobului de sare.

Respectivii comentatori iau în derâdere, de pe poziţii superioare, arogându-şi calitatea de mari profesori de morală, uitând că l-au servit contra cost când pe Sorin Ovidiu Vântu, când pe Dinu Patriciu, când pe alţi mari autori de tunuri economice, acele analize care pornesc de la premisa ca refuzul l-ar fi costat pe preşedinte suspendarea.

Li se pare o nebunie însăşi ipoteza că PSD şi-ar fi putut pune ameninţarea în practică, argumentând că fruntaşii social-democraţiei româneşti nu ar fi îndrăznit să contrapună cele 3, 4 milioane de voturi obţinute  de ei în decembrie 2016 celor 6, 4 milioane ce l-au adus la Cotroceni pe dl. Klaus Iohannis în toamna-iarna anului 2014. Păi, nu ne spuneau chiar ei, acerbii critici de azi ai d-lui Iohannis, că decizia de miercuri l-a costat zdravăn? Nu susţineau tot ei că PSD ar trebui dus urgent la psihiatru?

Oare nu contribuie aceste critici în valuri care nu ţin cont deloc de felul deplorabil în care s-a prezentat Opoziţia la consultările de miercuri cu Şeful Statului, la slăbirea încrederii în preşedinte? Care, cu toate defectele domniei-sale, a pus mai multă stavilă acţiunilor anti-democratice ale coaliţiei PSD-ALDE decât au făcut-o corurile parlamentare reunite ale PNL, USR şi PMP.

Aceiaşi analişti, comentatori, jurnalişti care nu mai contenesc de miercuri încoace cu criticile la adresa domnului Klaus Iohannis par să fi uitat că tocmai ei se numără printre fruntaşii presei care, în repetate rânduri, au scris despre lipsa de logică a PSD, a d-lui Liviu Dragnea, a d-lui Tăriceanu, a ALDE.

 Astăzi, în forurile de conducere ale PSD se află mulţi aventurieri, pregătiţi oricând să arunce ţara în haos dacă interesele lor personale îi determină să facă asta. De la Codrin Ştefănescu la Rădulescu, deputatul-mitralieră. În grupurile parlamentare ale coaliţiei PSD-ALDE nu se află doar un singur Liviu Pleşoianu şi o unică Steluţa Cătăniciu. Sunt mult mai mulţi inşi radicali, total străini/ostili comportamentului democratic. Personal interesaţi în determinarea unei reorientări nedemocratice a României. Suficienţi ca să voteze suspendarea. Fie şi numai pentru a avea pe mâini 30 de zile ţara. 30 de zile în care interimarul Tăriceanu nu ar pregeta să facă cele mai oribile lucruri posibile. De la demiterea şefilor incomozi ai Marilor Parchete până la promulgarea rapidă şi în interes propriu a legilor justiţiei.

Care om responsabil şi-ar fi asumat riscul fie şi a numai 30 de zile de haos? Nu am învăţat oare, în 2012, cât de costisitor pe termen lung poate fi decontul?

Tocmai de aceea mă miră cât de vehement vorbeşte dl. Traian Băsescu. Să fi uitat oare fostul preşedinte al României la câte tertipuri, ca să nu zic, minciunele a făcut apel spre a se salva de răul uselist? Renăscut graţie alianţei PSD-ALDE.