Consens în privinţa culturii

Dacă mai era vreun suflet rău, hain de-a binelea, care să spere într-o deteriorare rapidă a relaţiilor din sânul puterii useliste, o seamă de declaraţii şi fapte recente ale unor reprezentanţi de frunte ai PSD şi PNL pe subiecte ce ţin de viitorul imediat al culturii româneşti probează cât de neîntemeiate sunt respectivele speranţe.

Din păcate, declaraţiile în chestiune înseamnă noi motive de îngrijorare în ceea ce priveşte politicile culturale guvernamentale viitoare. Aceste declaraţii adăugându-se  măsurilor ce au afectat grav nu doar viaţa spirituală curentă din România, ci şi imaginea culturii româneşti peste graniţe.

Mă gândesc, desigur, la urzelile nedemne ce au dus la demisia din fruntea ICR a lui Horia Roman Patapievici şi la instalarea în locul rămas vacant a lui Andrei Marga (PNL) care, după ce s-a făcut de râs prin declaraţii neprofesioniste, ba de-a dreptul fanteziste pe vremea când ocupa portofoliul Externelor, dovedeşte că ridicolul e forma sa naturală de existenţă şi de manifestare publică prin ceea ce face în fruntea ICR pe care vrea să îl transforme într-un fel de organism de propagare a mişcării artistice de masă şi a sub-culturii cu ajutorul caloriferului şi al naţionalismului agresiv.

Sunt tot mai numeroase semnalele că numărul de participanţi la puţinele manifestări organizate în vremea din urmă de filialele ICR din străinătate a scăzut dramatic, că diaspora priveşte din nou cu mefienţă activitatea acestor filiale socotite infiltrate de persoane cu trecut dubios, că activităţile  organizate de noii directori agreaţi de domnul Marga s-au consumat în chip diletant. Aflu, de pildă, că o expoziţie de fotografie româno-maghiară, găzduită de ICR Budapesta, a fost un fiasco şi asta în primul rând din cauza izmenelilor noii şefe a filialei din Capitala Ungariei a Institutului Cultural Român. O cetăţeană atât de devotată puterii care a făcut-o om încât simplul anunţ că manifestarea se va desfăşura, conform tradiţiei, sub înaltul patronaj al preşedinţilor României şi Ungariei, i-a provocat vertijuri şi reacţii de respingere. “Să nu politizăm!” a îndemnat culturnica pe stil nou în cauză. Nu cumva să se spună că e om al lui Băsescu!

Mă gândesc deopotrivă la măsura extrem de agreată, ba chiar încurajată de guvernul uselist, de închidere a Canalului TVR Cultural, măsură arbitrar luată prin decizia majorităţii useliste din noul Consiliu de Administraţie al TVR, un rol de seamă în această crimă cu premeditare revenind trimisului Puterii în fruntea SRTV, Claudiu Elwis Săftoiu, şi tovarăşei lui de lamentări şi suduieli de la Antenele felixiene, Lucia Hossu-Longin, personaj de un iezuitism de-a dreptul greţos. La  fel de patetică când îl proslăvea pe Nicolae Ceauşescu ca şi atunci când plângea suferinţele reale deţinuţilor politici ai comunismului sau deplângea patimile lui Adrian Năstase. Toate cu consecinţe considerabile în portofelul personal.

Ultimele evoluţii şi noile reduceri bugetare

Declaraţiile recente ale premierului Victor Ponta (PSD), urmate de cele ale Ministrului Culturii, Daniel Barbu (PNL), pe tema bugetului mult prea mare pe care l-ar presupune ediţia din această toamnă a Festivalului Internaţional “George Enescu” sunt îngrijoratoare fiindcă, în pofida asigurărilor de circumstanţă că bani totuşi vor fi, pot ascunde diminuări neaşteptate de fonduri în ultimul moment. Dacă guvernul Ponta 1 (unu) a recurs la astfel de ajustări de ultimă oră toamna trecută, cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru, nu văd ce l-ar împiedica să apeleze la proceduri similare şi atunci când e vorba despre Festivalul “Enescu”. Nu consecvenţa şi nici moarala sunt atuurile acestui Executiv.

După ce şi-a exprimat mirarea în faţa amplorii cheltuielilor implicate de ediţia din acest an a Festivalului “ Enescu”, domnul Ponta a făcut observaţia, altminteri nu chiar lipsită de bun simţ, în conformitate cu care contractele se încheie după ce se cunoaşte bugetul. Atâta doar că acelaşi domn Ponta nu ştie ori se face că nu ştie că astfel de manifestări culturale, care presupun desfăşurări artistice de forţă, operează cu bugete multianuale. Din vreme cunoscute. Marii artişti –iar ediţia 2013- a Festivalului “Enescu” se bazează pe mari artişti- sunt contractaţi din timp,  ei îşi cunosc cu anticipaţii considerabile programul viitoarelor concerte.

Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului, obişnuit cu ceea ce înseamnă marile manifestări artistice internaţionale, a procedat cum nu se poate mai profesionist şi în conformitate cu regulile europene unanim recunoscute. Unde mai pui că domnul Holender e familiarizat cu disciplina austriacă, o disciplină ce se exercită şi în domeniul culturii. Bugetul Operei din Viena, de pildă, Operă pe care a condus-o strălucit ani de-a rândul românul Ioan Holender, e stabilit prin lege, iar în Austria legea e nenegociabilă, nu ca în România unde totul se rediscută.

Dacă domnul Ponta are mirări, domnul Daniel Barbu e mai sincer chiar decât personajele din comediile maziliene şi îşi declară tandru şi inocent inabilităţile manageriale (atunci de ce a mai vrut, de ce a mai acceptat să fie ministru?) şi admite că nu ştie să discute cu domnul Holender. În schimb, dovedeşte că îi este mult mai familiar guduratul pe lângă superiorii săi şi mult mai pe plac romanţa Două viori cântă -n noapte ca două surori .

Drept pentru care îi ţine slugarnic isonul şefului Guvernului pe tema bugetului exagerat al Festivalului. Dacă până mai ieri, predecesorii domnului Barbu măcar mimau că se zbat pentru a obţine ceva mai mult pentru cultură, dacă Ion Caramitru a demisionat de câteva ori atunci când Remeşii din vremea lui au atentat la acest buget- şi a fost vorba despre “demisii de succes”, cum le califică însuşi fostul ministru- Daniel Barbu e liniştit şi acceptă tot. O reducere cu 4,7% a bugetului culturii pentru anul 2013, după ce în ultimii cinci ani acelaşi buget a fost constant redus îl lasă rece pe neştiutorul ministru. Care chiar pare a avea în comportamentul său ceva din Decebal Traian Remeş, măsurând banii pentru cultură în kilometrii de autostradă.

Şi ca să nu se lase nici ei mai prejos şi să nu cumva să nu fie remarcaţi în noua întrecere socialist a reducerilor alocaţiilor bugetare, preşedinţii-directori generali ai Radioului public (Ovidiu Miculescu-PSD) şi TVR (inenarabilul Elwis Săftoiu-PNL) cer şi ei mai puţini bani de la buget. Suntem ca într-un fragment din La Satire Ménippée, în care rectorul se bucură când vede că Universitatea îi e distrusă. Masochism uselist în stare pură! Un buget mai mic al celor două instituţii media poate să implice şi mai puţine transmisii  de la Festival.

Dacă aşa stau lucrurile în cazul unui festival totuşi aşezat şi instituţionalizat cum e Festivalul “Enescu”, ne sperie gândul când vine vorba despre ediţia viitoare a Festivalului Naţional de Teatru. Oare ce soartă îi va rezerva consensul uselist? Nu cumva îl va înlocui cu o ediţie de inimă albastră a Festivalului Crizantema de aur, transmis seară de seară de Elwis tv, o denumire mult mai potrivită pentru ceea ce a ajuns astăzi TVR, ca urmare a aceluiaşi consens?