Cine ar putea prelua guvernarea?

Avem forţe importante în opoziţie: PNL, USR, PMP, Platforma România 100 a lui Dacian Cioloş, la care s-ar putea adăuga UDMR şi minorităţile. Posibil şi ALDE, care este tot mai dezgustat de neseriozitatea colegilor de la PSD. Şi toate aceste forţe, în loc să se unească, să genereze un proiect comun, pe care să-l pună pe masa preşedintelui Iohannis la negocierile post-Tudose, fac exact contrariul: se atacă, îşi scot ochii, se critică, se bârfesc, pentru a arăta electoratului cine este adevărata opoziţie. Ignorând faptul că mai sunt trei ani până la alegeri, şi că acum este momentul crucial pentru a scoate coaliţia PSD-ALDE de la guvernare.

Fără negocierea unei speranţe măcar, de nouă majoritate parlamentară, preşedintele nu va avea încotro şi va desemna tot un premier de la actuala Coaliţie, respectând Constituţia.

Există şi varianta să desemneze doi premieri care să fie respinşi de actuala majoritate, pentru a forţa alegeri anticipate, la doar un an de la alegeri. Dincolo  de instabilitatea politică accentuată pe care ar genera-o, ar oferi şi un motiv plauzibil de suspendare, pentru că nu respectă Constituţia. A încercat şi preşedintele Băsescu, cu Lucian Croitoru şi Liviu Negoiţă. N-a funcţionat.

S-au certat cei din PNL şi USR pentru modul în care au încercat să amâne adoptarea legilor justiţiei, utilizând metode mai puţin ortodoxe, de genul unor portavoci. Ca şi cum puterea ar fi utilizat metode decente, prin care să bage pumnul în gura opoziţiei.

Acum se ceartă pentru că PNL nu vrea să ofere patru semnături pentru completarea celor 50 de semnături necesare USR pentru atacarea la CCR a legilor justiţiei, cu motivaţie puerilă.

Se aud acuzaţii dintr-o parte sau alta că se face „blat” cu PSD. Şi multe altele, la fel de neserioase, pentru că, în esenţă, opoziţia este şi ea oripilată de modul în care PSD-ALDE guvernează ţară. Doar că nu poate lăsa orgoliile deoparte şi să ofere preşedintelui Iohannis o alternativă credibilă la actuala guvernare.

Este  o meteahnă mai veche a partidelor noastre, când sunt în opoziţie. În loc să se unească să dea jos o guvernare „defectă”, stau tot cu gândul la viitoare alegeri, şi încearcă să arate populaţiei că  ei sunt cei mai buni din toată opoziţia. Mare eroare, care va fi taxată cel puţin cu absenteism la alegeri, aşa cum s-a întâmplat în 2016.

Ce ar trebui să facă opoziţia?

Ludovic Orban, ca şef al celui mai mare partid de opoziţie, ar trebui să convoace imediat la consultări liderii celorlalte partide, pentru a decide o ofertă comună, inclusiv o schiţă de program de guvernare, în ipoteza, tot mai probabilă, că actuala criză politică va ajunge spre rezolvare la Cotroceni.

Îţi trebuie inteligenţă politică şi un simţ al realităţii pentru un astfel de gest. Le are Ludovic Orban? Vom vedea, numai că trebuie să acţioneze imediat.

Platforma România 100 are personalităţi importante, experţi în domeniile lor de activitate, la fel USR. Sunt oameni de caracter, care se bat pentru binele României. La PMP îl avem pe Siegfried Mureşan, un om cu o experienţă extraordinară în afacerile UE, care ar putea fi chemat să contribuie la o eventuală, nouă, guvernare. L-am văzut pe deputatul USR Ungureanu, care a dinamitat afacerea Lucan. Sunt mulţi oameni de calitate, care ar putea demonstra însuşiri importante, în cazul în care ar ajunge la guvernare. S-ar putea forma, imediat, un grup de lucru cu reprezentanţii partidelor de opoziţie, pentru creionarea unei schiţe a unui nou program de guvernare.

Liderii celorlalte partide de opoziţie ar trebui să accepte necondiţionat invitaţia, dacă aceasta s-ar produce.

România este la răscruce. Liviu Dragnea este depăşit complet de situaţia creată în PSD, susţine că nu există tabere şi că nu este necesar un Congres. Este ori dovada unui autism politic extrem, ori credinţa puerilă că poate păcăli întreaga societate. Ambele ipoteze la fel de grave.

Concluzie

Dacă în aceste momente critice, opoziţia nu va găsi resursele necesare să lase orgoliile deoparte şi să se unească pentru a înlocui actuala guvernare, se va confrunta la viitoarele alegeri cu acelaşi absenteism masiv. Să nu se plângă. Am auzit deseori explicaţia: „nu mai vrem să votăm răul cel mai mic. Dacă nu avem o alternativă credibilă, nu votăm”. Şi aşa devine posibil ca tot PSD să câştige viitoarele alegeri, anticipate sau nu, iar actuala opoziţie tot opoziţie să rămână.