Ce vrem? Un preşedinte „mahala“, sau unul care respectă Constituţia, fără „mahala“? Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită

Mulţi români trăiesc cu sindromul „tătucului” în vene. Aşteaptă de la un om, cum aşteptau odata de la domnitori sau de la dictatorii comunişti, să le rezolve toate problemele. Iar lor să „li se dea” cam totul. De la salarii la bunăstare, la educaţie, clasă politică de calitatea, drepturi dar fără obligaţii.  Uitând că nu asta înseamna democraţie.

Aud mereu remarca: „preşedintele Iohannis a acordat trei şanse PSD”. Din start afirmaţia e greşită. Nu preşedintele Iohannis le-a acordat, ci poporul român. Preşedintele Iohannis a acţionat exact cum spune Constituţia să acţioneze. Dacă făcea altfel, dacă încălca Constituţia,  abia atunci ar fi existat motive temeinice de suspendare.

Constituţie ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Dacă preşedintele nu desemna  propunerea de premier, venită de la Coaliţia câştigătoare în alegeri, ar fi exercitat suveranitatea poporului în „nume propriu”.

Sigur, ar fi putut respinge prima propunere de premier, cum a făcut la Sevil Shhaideh. Atunci  chiar existau motive întemeiate, legate de securitatea naţională. La nominalizarea dnei Viorica Dăncilă nu existau astfel de motive. Nu putea argumenta că este incompetentă, doar după impresia publică. În plus, următoarele propuneri, Carmen Dan sau Olguta Vasilescu, erau mai competente? Şi se lungea perioada de instabilitate politică, şi de mahala în spaţial public, fără vreun rezultat concret. Şi atunci, la ce bun?

Şi preşedintele Băsescu l-a numit de două ori pe Ponta premier, exact din acelaşi motiv: Ponta avea legitimitate dată de alegeri sau de majoritatea  parlamentară.

Iar opoziţia a venit cu degetul în gură la Cotroceni. Fără consultări prealabile, fără o propunere de  premier şi program de guvernare convenite de partidele de opoziţie. Ce alternativă avea preşedintele la propunerea coaliţiei PSD-ALDE? Niciuna.

Se mai reproşează preşedintelui Iohannis că nu a desemnat 2 propuneri de premier, care să nu treacă de parlament, şi să provoace alegeri anticipate. Cine poate crede aşa ceva? A doua propunere de premier ar fi trecut de parlament, pentru a fi demis apoi,  prin moţiune de cenzură, după 10 zile. Şi cine deconta circul şi mahalaua extinsă pe luni de zile? Economia, stabilitatea şi relaţiile externe al României. În final, nivelul de trai al populaţiei. Au calculat criticii preşedintelui toate aceste consecinţe? De ce ar fi făcut toate astea? Doar de dragul circului-mahala?

Mai este acuzat preşedintele Iohannis că nu iese mai des în spaţiul public, pentru a critica actuala guvernare. Specialiştii în comunicare publică spun:  cu cât se repetă de mai multe ori acelaşi mesaj, cu atât acesta trece în derizoriu, nu mai este luat în seamă. Şi cu cât apariţiile publice sunt mai rare, cu atât impactul mesajului este mai puternic.

Un exemplu. În ultima sa apariţie publică, preşedintele a lansat un mesaj foarte puternic şi dur: „Nişte penali fac o încercare disperată să atace şi să discrediteze DNA şi conducerea sa. Această încercare este una jalnică şi neconvingătoare". Şi dacă ar lansa acest mesaj în fiecare săptămână, ar fi mai credibil? Nu. Prin repetare, mesajul s-ar duce în derizoriu, în banalitate.  Iar discuţia cu ziariştii trebuia dusă, altfel risca să fie acuzat că îi este frică de întrebările lor. Că unii ziarişti sunt obraznici şi impertinenţi, chiar şi cu preşedintele ţării, nu este o noutate. Preşedintele a răspuns calm şi civilizat la întrebări la care funcţia şi atribuţiile îl îndreptăţeau să răspundă, iar la alte întrebări, care nu aveau legătură cu funcţia sa, nu a răspuns. Preşedintele nu este un părerolog, un băgător în vorbă, un comentator de opinii, să-şi dea cu părerea pe orice subiect. Şi foarte bine a făcut.  La ce  era îndreptăţit de atribuţiile funcţiei a răspuns, în rest nu.

În concluzie

Conform Constituţiei, preşedintele nu poate trece peste poporul suveran, pentru că poporul nu prea greşeşte. O mai dă în bară, din când în când, şi istoria e plină de exemple. Dar acesta e jocul democraţiei, alta mai bună nu avem. În locul unui preşedinte-mahala, care săptămânal îşi dă cu părerea despre tot şi despre toate, îl prefer pe preşedintele Iohannis, care vorbeşte doar când trebuie şi doar atât cât îi permit funcţia şi atribuţiile.

Suntem destui, noi ceilalţi, care comentăm vrute şi nevrute, ne băgăm în seamă pe orice subiect şi orice temă.