Ce premier va avea România în faţa marilor provocări ale lui 2017?

Soluţia guvernului tehnocrat a fost una de avarie, ce va urma?

Anul viitor se arată extrem de îngrijorător din punct de vedere economic, politic, intern şi intenaţional. România se află înaintea alegerilor care vor da viitorul guverrn şi, deocamdată, nu se vede preocuparea vreunei formaţiuni semnificative pentru a oferi o echipă competentă capabilă să facă faţă unor provocări fără precedent. Care ar fi acestea?

Reconfigurarea Uniunii Europene după Brexit. Procesul a început deja cu primele consultări şi întâlniri în diverse formate, dar e greu de anticipat în ce direcţie o vor lua evenimentele. Esenţial pentru România este să păstreze soliditatea UE şi să fie parte activă în jocurile care se fac în acest moment. Din păcate, nu se vede de la Bucureşti vreo efervescenţă în acest sens. Poate e din cauza vacanţei de vară, deşi momentele importante în istorie nu ţin cont de vacanţe.

Evoluţiile de la graniţa estică a UE şi a NATO şi politica Rusiei. Nu e cu nimic mai puţin important, în acest context, războiul informaţional care deja ne vizează direct şi ale cărui consecinţe pot fi deosebit de periculoase. Două episoade s-au desfăşurat în ultimele săptămâni, scandalul Sky News despre traficul de arme din România şi ştirea Euractiv despre mutarea armelor nucleare americane din Turcia, la baza de la Deveselu. Două exemple de dezinformare care ne arată că trebuie să ne aşteptăm în continuare la ce este mai rău.

Situaţia din Turcia ale cărei dezvoltări au potenţial să facă mult rău într-una dintre cele mai sensibile zone geo-strategice. O zonă care se află în imediata nostră vecinătate şi ale cărei turbulenţe ne afectează în mod direct, atât politic, cât şi economic.

Alegerile americane. Ceea ce se va întâmpla la prezidenţialele din SUA, în această toamnă, va avea impact global. Dar perspectiva ca Donald Trump să ajungă la Casa Albă depăşeşte orice închipuire. Ar fi un cutremur care ar schimba modul în care lumea funcţionează în prezent, cu consecinţele de rigoare.

În plan intern, previziunile pentru anul viitor nu sunt mai liniştitoare. Incertitudinile ţin de peisajul politic al alegerilor parlamentare. PSD se prezintă în acest moment ca favorit în cursa electorală. Partidul nu iese din şabloanele cu care şi-a obişnuit electoratul şi mizează din plin pe capacitatea militanţilor săi de a aduce la urne categoriile sociale captive, dependente de bugetul de stat.

PNL nu reuşeşte să propună nimic unui electorat de dreapta care aşteaptă soluţii noi, fie din partea liberalilor, fie din partea unei alternative care ar putea să apară pe scenă.

Salvaţi România încearcă să se organizeze la nivel naţional, dar timpul nu lucrează în favoarea lui Nicuşor Dan. Una a fost bătălia pentru Bucureşti, alta este competiţia naţională, acolo unde structurile judeţene şi primarii joacă un rol decisiv.

ALDE este speranţa PSD pentru a forma majoritatea, implicit guvernul după alegeri, ceva de genul majorităţii formate cu UNPR nu cu mult timp în urmă. Dar s-ar putea ca ALDE să nu performeze la parlamentare  aşa cum este cotată în sondajele momentului.

Dacă aşa vor sta lucrurile, PSD şi PNL ar putea fi forţate să formeze o mare coaliţie. Rămâne întrebarea, cine va fi premierul?