Ce are Băsescu cu Predoiu?

În pauzele dintre bălăcărerile cu Ponta şi Antonescu, preşedintele a început să se ocupe de viaţa lui Cătălin Predoiu, deocamdată pe principiul datului din casă, căci bârfa formă de dezvăluire e o trufă pe care mulţi o apreciază prin grădinile noastre zoo-politice.

Dar care e treaba, că nu degeaba a mai deschis domnul Băsescu un nou front, acum în prag de iarnă?
Treaba e că, Mişcarea Populară nu mişcă deloc. De când şi-a luat preşedintele la revedere de la PDL, în faimoasa scenă din faţa ferestrei, şi după vreo două runde de cafele băute mediatic duminica pe la prânzişor, martorii lui Tomac s-au liniştit înainte ca agitaţia să  le strice siesta.

Ceea ce nu este o veste bună pentru Traian Băsescu. Mişcarea Populară ar fi trebuit să producă efervescenţă, să coaguleze dreapta şi să ia la europarlamentare un scor care să o propulseseze într-o poziţie de negociere puternică pentru a putea impune un candidat propriu la preşedinţie.

Din toată această mare strategie nu prea s-a ales mare lucru. Cu trei-patru consilieri prezidenţiali, dintre care doar unul, domnul Lăzăroiu, continuă conştiincios pe blog munca de curea de legătură cu masele largi populare, e cam puţin să te aştepţi la mari victorii în primăvară. Pentru ca lucrurile să fie şi mai neplăcute, PDL se încăpăţânează să stea pe la 15-17% în sondaje şi are potenţial de creştere. Structura de partid din teritoriu nu a migrat unde ar fi trebuit să migreze, iar, fără organizaţii locale, nicio formaţiune nu poate spera că va rupe gura târgului la alegeri, indiferent dacă sunt parlamentare, europarlamentare sau prezidenţiale.

Aşa că, Traian Băsescu a venit cu ideea coagulării dreptei înainte de alegerile europarlamentare şi nu după. Vasile Blaga a devenit din nou frecventabil, chiar dacă Traian Băsescu se jurase că nu mai discută neam cu şeful partidului fost de suflet, dar decăzut din toate poziţiile privilegiate. Mişcarea lui Tomac şi Forţa lui Mihai Răzvan Ungureanu ar fi urmat să-şi unească destinele cu PDL şi să beneficieze de infrastructura partidului, de primarii şi de consilierii săi locali, tocmai buni să pună osul la treabă. Ulterior, s-ar fi stabilit şi cine ar fi fost candidatul partidului la prezidenţialele din toamnă.

Vasile Blaga, cel fript cu ciorbă de multe ori, la cantina Cotrocenilor, a zis că e bună ideea, dar l-a împins pe Predoiu drept candidat al PDL, declanşând procedurile interne de desemnare în acest sens.

Aşa că Mâncărica Populară  s-a cam sleit, ceea ce a avut darul să-l nemulţumească profund pe preşedinte. Predoiu a fost luat în balon, devenind subiect al  unei intense operaţiuni de decredibilizare, tocmai în momentul în care încerca să-şi construiască un profil politic. Asta e, putea să se înscrie în Mişcare şi ar fi dus-o mai bine.
Acum, după ce câteva luni de Mişcare Populară, se vede din nou că preşedintele are mai puţine abilităţi pe partea de construcţie, simţindu-se mai bine pe latura cu demolările. Dreapta, fie se coagulează cum vrea Traian Băsescu, fie nu se mai coagulează deloc. A doua variantă pare mult mai probabilă.