Cazul Şova: ce urmăreşte DNA prin cererile adresate Senatului

Dan Şovam votând pentru menţinerea propriei imunităţi parlamentare

Cererea prin care DNA solicită Senatului toate înscrisurile întocmite în legătură cu ridicarea imunităţii lui Dan Şova ar putea fi primul pas al unui sprint mai ambiţios: o nouă cerere de arestare pentru avocatul-senator.

„E o solicitare inedită. Este inedită pentru că nu a mai fost făcută o astfel de solicitare până astăzi”, spune Călin Popescu Tăriceanu despre cererea DNA adresată Senatului, prin care procurorii cer nu doar dosarul Şova, ci şi acte privind ridicările de imunităţi din 2014 şi 2015. Dat fiind ineditul cererii, şi cum DNA nu a explicat ce urmăreşte prin acest demers, în mod necesar au început să apară şi speculaţiile.

Recordul îl stabileşte titlul lipsit de orice dubiu „DNA pregăteşte dosarul Tăriceanu”, pus de site-ul „Lumea Justiţiei” (deşi, după războaiele care se poartă pe-acolo, mult mai adecvat ar fi să se numească „Lumea Infractorilor”). Argumentaţia e beton: câtă vreme Tăriceanu e singurul erou al zilelor noastre care atacă „abuzurile DNA”, era de la sine înţeles că DNA încearcă acum să se răzbune pe Tăriceanu, întocmindu-i un dosar penal pentru abuz legat de toate cererile de ridicare a imunităţii din perioada în care acesta a condus Senatul.

A credita o asemenea ipoteză ar însemna să-i consideri pe cei de la DNA proşti de-a binelea – ceea ce în sine e o prostie: toţi cei care i-au subestimat pe procurorii anticorupţie au ajuns să-şi muşte mâinile după gratii. Cu excepţia cazului Şova, niciuna dintre cererile de ridicare a imunităţii, indiferent dacă a fost sau nu aprobată, nu a iscat controverse în ceea ce priveşte rezultatul. Votul a fost atât de clar exprimat, fie într-un sens, fie în altul, încât discuţiile ulterioare nu şi-au mai avut rostul.

S-a întâmplat la Dan Şova ca cererea procurorilor să fi fost aprobată de o majoritate simplă, insuficientă însă câtă vreme prevederi regulamentare şi statutare cereau o majoritate absolută. Prevederi care, la acel moment, aveau doar potenţial de neconstituţionalitate, dar erau perfect aplicabile câtă vreme nu fuseseră sancţionate de CCR. Iată aşadar o veste proastă pentru cei care speră la o reinterpretare a cazului Şova pe baza aceluiaşi vot deja exprimat. Din aceste motive, nu văd niciun temei ca procurorii să investigheze votul în sine – nici la Dan Şova, nici la ceilalţi. Miza trebuie să fie în altă parte.

Eu cred că mişcarea DNA este mult mai subtilă şi are rolul de a crea, cu migală, fundamentul pentru o acţiune mult mai îndrăzneaţă, singura posibilă juridic în acest moment: emiterea unei noi solicitări de arestare pe numele lui Dan Şova. Pentru asta însă e nevoie să fi apărut probe noi – şi pe acest tărâm s-ar putea duce bătălia. Să mă explic.

În referatul din 13 martie 2015, prin care DNA a cerut permisiunea de arestare a lui Dan Şova, m-a frapat un anume lucru. Pe prima pagină, în preambului documentului, acolo unde sunt formulate oficial acuzaţiile pentru care se cere arestarea, sunt menţionate doar trei fapte de complicitate la abuz în serviciu, comise în perioada 2007-2008. Adică exact întocmirea celor trei contracte de asistenţă juridică dintre Dan Şova şi Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni pentru care s-a şi început urmărirea penală în august 2014.

Abia spre sfârşitul documentului aflăm şi motivul pentru care, la şapte luni de la începerea urmăririi penale, procurorii cer şi arestarea: în acest răstimp, Dan Şova a măsluit şi antedatat documente menite să-l absolve de răspunderea semnării acelor contracte. Dar această acuzaţie este doar povestită în interiorul referatului, nu este şi invocată oficial în preambul, însoţită de trimiterea la Codul Penal care o incriminează. Asta mă duce cu gândul la ipoteza că, de la bun început, procurorii şi-au gândit acţiunea în două trepte: cer arestarea pentru acuzaţiile iniţiale, iar dacă sunt refuzaţi, revin cu o nouă solicitare, invocând, de data asta oficial, şi acuzaţia de alterare a probelor.

Ceea ce procurorii nu ştiu în mod oficial, sau ştiu doar neoficial, dar nu le foloseşte la nimic, este câtă greutate au acordat senatorii şi acuzaţiei de măsluire a probelor. Dacă aceştia au abordat-o superficial, procurorii au un motiv în plus să-şi consolideze cazul şi să revină cu o nouă cerere de arestare a lui Dan Şova. Iar acest lucru nu-l pot afla decât dintr-un singur document: raportul Comisiei Juridice din Senat. Şi ca să ajungă la el fără să stârnească suspiciuni, au apelat la tactica militară a grenadei fumigene: au cerut totul ca să obţină oficial un singur document, raportul Comisiei Juridice.