Câteva constatări la cald despre votul românilor din străinătate

Numărul românilor din afara ţării care votează la aceste alegeri parlamentare este considerabil mai mare decât în 2012, încă mult sub cel din 2014. Numărul mic de parlamentari alocat diasporei, stabilit printr-o lege electorală contradictorie, generează o miză percepută drept scăzută şi, implicit, dezinteres din partea acestui segment de electorat.

Până la ora 16.30 votaseră deja în secţiile de votare din străinătate peste 68.000 de români, deja cu mult peste cei aproximativ 60.000 care votaseră în total la alegerile parlamentare din 2012. La această oră, numărul celor care votează creşte cu peste 1000 în 10 minute şi e foarte plauzibil ca totalul de la finalul procesului electoral să depăşească 100.000. La acesta se adaugă cele aproximativ 4.500 de voturi exprimate prin corespondenţă.

Nu se va atinge numărul celor peste 377.000 care au votat în al doilea tur al prezidenţialelor din 2014 şi nici măcar al celor peste 161.000 care au votat la primul tur. 

Per total, se poate constata că eforturile MAE de a suplimenta numărul secţiilor de votare dă roade. Sunt 417 secţii de votare, cu 111 mai multe decât în 2012 şi cu 123 mai multe decât în 2014. 

Totuşi, numărul celor care votează este infim faţă de totalul românilor aflaţi în străinătate. Vorbim despre un segment de electorat estimat grosier undeva în jur de 3 milioane (cetăţeni cu drept de vot), care sunt reprezentaţi de doar doi senatori şi patru deputaţi. La fel ca judeţul Covasna, cel mai mic al ţării, cu o populaţie totală de aproximativ 200.000 de locuitori. 

Numărul mic de parlamentari, raportat la dimensiunea acestui segment de electorat, poate fi asociat cu probleme precum participarea redusă la vot a românilor din străinătate la alegerile parlamentare, interesul scăzut din partea partidelor cu privire la această circumscripţie, reprezentarea deficitară a intereselor acestui segment de electorat în viitorul parlament şi, pe termen lung, reducerea şi mai accentuată a interesului şi dorinţei de implicare a românilor din străinătate cu privire la politica naţională.

Pe scurt, românii din străinătate ştiu că votul lor contează, în economia rezultatului final, mult mai puţin decât cel de la alegerile prezidenţiale.

Legea electorală se autoîncalcă

Un policy brief mai amplu, realizat de Centrul pentru Studiul Democraţiei pe această temă, aici.

Conform articolului 5 din Legea 208/2015, norma de reprezentare pentru un deputat este de 73.000 de cetăţeni, iar pentru un senator de 168.000. Numărul locuitorilor care se ia în calcul pentru stabilirea numărului de mandate alocat unei circumscripţii este cel oferit de INS la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile. Însă legea are o problemă de coerenţă încă de la început, deoarece la articolul 4 se menţionează faptul că „Denumirea, numerotarea şi numărul de mandate aferent circumscripţiilor electorale sunt prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din actuala lege”. Aşadar, numărul de mandate pentru fiecare circumscripţie este imposibil de modificat până la o viitoare revizuire a legislaţiei electorale, chiar dacă datele INS ar putea arăta modificări la nivelul populaţiei din judeţe.

Revenind la prevederile pentru circumscripţia alocată diasporei, observăm că şi acestea contrazic alte prevederi ale aceleiaşi legi, în condiţiile în care acestea nu sunt prezentate ca o derogare de la prevederile articolului 5.

În primul rând, INS nu raportează date exacte privind numărul românilor cu domiciliul în străinătate, comparabile cu cele oferite pentru judeţele ţării. În absenţa datelor INS, legea s-ar putea referi la două surse care oferă date mai precise: Registrul Electoral şi cel mai recent recensământ.

Registrul Electoral

Dacă pentru alegerile din 2008 şi 2012 nu exista vreun alt indicator legat de numărul românilor cu domiciliu în străinătate care ar intenţiona să voteze, pentru alegerile din 2016 a apărut registrul electoral. După încheierea perioadei de înscriere a românilor cu domiciliul în străinătate în Registrul Electoral şi după ce Autoritatea Electorală Permanentă a importat în registru datele de la Direcţia Generală de Paşapoarte, numărul total de alegători români înscrişi în Registrul Electoral comunicat de Autoritate este de 609.962. Acesta este numărul celor cu drept de vot, nu al cetăţenilor cu domiciliul în afara ţării, care ar putea servi drept bază pentru calcularea numărului de parlamentari care să revină acestei circumscripţii.

Pe baza acestui număr, putem afirma că, pentru circumscripţia alocată diasporei, un deputat va avea o normă de reprezentare de 152.490 de cetăţeni cu drept de vot, iar un senator de 304.981 de cetăţeni cu drept de vot.

Pentru ca norma de reprezentare impusă de Legea 208/2015 să fie respectată, circumscripţia 43 ar trebui să fie reprezentată de 4 senatori şi de 8 deputaţi, similar cu judeţul Mureş.

Recensământul din 2011

Recensământul din 2011 oferă informaţii cu privire la numărul de persoane „temporar plecate în străinătate” şi la numărul de persoane „plecate pentru perioadă îndelungată în străinătate”, fără a indica unde anume sunt plecate persoanele respective. Spre deosebire de registrul electoral, aceste cifre au avantajul că se referă şi la cetăţeni români sub 18 ani.

Astfel, în 2011 a fost constatat un număr de 385.729 de persoane plecate temporar, respectiv 727.540 de persoane plecate pentru o perioadă îndelungată. În total, 1.113.269 de cetăţeni. Dacă ne-am raporta la acest număr de români plecaţi în străinătate, ar însemna că, în condiţiile legii actuale, un senator reprezintă 556.634 de cetăţeni români, iar un deputat 278.317.

Pentru ca norma de reprezentare stipulată de lege să fie respectată, ar trebui ca circumscripţia creată pentru românii din străinătate să fie reprezentată de 7 senatori şi 15 deputaţi, ceea ce ar face-o a doua cea mai mare circumscripţie electorală, după Bucureşti, mai mare decât circumscripţii precum Iaşi, Cluj, Constanţa sau Prahova.

Chiar şi dacă ne-am raporta doar la numărul celor plecaţi pentru o perioadă îndelungată şi am aplica norma de reprezentare prevăzută de lege, am obţine un număr de mandate identic cu cel al judeţului Cluj (4 senatori şi 10 deputaţi).

Alte variante posibile:

Reintroducerea unui criteriu geografic

Criteriul geografic ar urma să ia în considerare acele zone sau state unde există un grad ridicat de concentrare a cetăţenilor români. De exemplu, se poate stabili că Italia şi Spania, unde se află cel mai mare număr de români, să primească fiecare câte un deputat. Sau se poate utiliza norma de reprezentare prevăzută de lege pentru a stabili numărul exact de parlamentari pentru fiecare, pentru a nu avea noi probleme legate de proporţionalitate.

Deci nu ne referim la reintroducerea colegiilor electorale din 2008 şi 2012, care induceau de asemenea probleme mari de proporţionalitate în raport cu numărul românilor din fiecare dintre ele,[10] ci de crearea unor circumscripţii separate, fiecare cu candidaţi diferiţi. În esenţă, această variantă s-ar regăsi în modelul folosit de Tunisia, după „Primăvara arabă”.

Raportarea la prezenţa la vot

Legislaţia din Portugalia şi Croaţia oferă exemple cu privire la această situaţie. În Portugalia au fost create două circumscripţii electorale pentru diaspora. Fiecare primeşte un mandat din oficiu şi un mandat suplimentar dacă prezenţa la vot este de cel puţin 55.000 de persoane. În România, legea ar putea continua să prevadă ca număr minim de parlamentari pentru diaspora 2 senatori şi 4 deputaţi, însă dacă numărul celor care votează atinge un anumit prag, numărul de mandate să fie suplimentat. De exemplu, dacă pentru Camera Deputaţilor votează un echivalent a cinci norme de reprezentare (adică minim 365.000 de cetăţeni), să fie alocat şi un al cincilea mandat.

În Croaţia, numărul mandatelor se calculează în funcţie de numărul mediu de voturi necesar pentru obţinerea unui mandat la nivel naţional. Pentru Camera Deputaţilor din România, în cazul unei prezenţe la vot similare cu cea din 2012 (aproape 7,5 milioane de cetăţeni) şi raportat la numărul de deputaţi (308, fără cei 18 ai minorităţilor naţionale), numărul mediu de voturi necesar pentru un mandat ar fi de aproximativ 24.350.

Acest tip de calcul ar putea dezavantaja diaspora dacă prezenţa la vot este mică şi dacă legea nu menţine cele patru mandate de deputat ca număr minim. Pentru o prezenţă la vot de circa 100.000 de alegători, se va păstra numărul de patru deputaţi din legea actuală.