Călin Popescu Tăriceanu şi prevenţia!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Calin Popescu Tariceanu FOTO Mediafax Andreea Alexandru

Despre dl. Călin Popescu Tăriceanu se ştie deja că are o inteligenţă de invidiat, care frizează genialitatea, deci nu e una dintre acelea pe care le poţi găsi aşa..., la fiecare colţ de secol. În plus, gândirea domniei sale este una bine altoită şi cu multiple posibilităţi de penetrare a esenţelor dintre cele mai profunde — o gândire carteziană, s-ar putea spune.

Poate că tocmai de aceea reuşeşte, fără prea mare efort — cu aerul grav (imaginaţi-vi-l!) al unui înţelept ce urmează a lansa un adagiu definitoriu pentru omenire — să vorbească fără să spună nimic. Are dumnealui acest har şi basta! Discursul politic al domniei sale este unul revelat, de inspiraţie divină, care se încheagă pe verva dicteului automatic. Vorbeşte fără să mai pună vorbelor firul de plumb.

Dacă dl. Ion Iliescu, specialist în eschive rotative şi scăderi de nivel, putea bate neobosit câmpii paralel cu subiectul discuţiei, iată că dl. Tăriceanu ne transmite mesaje concentrice, ce ne amintesc de celebra alergare în jurul cozii.

E simpatic foc, parcă e decupat din Caragiale. Şi gândeşte mult. Ce mai…! Ce-i al lui e al lui!

Dar iată ce spune domnia sa, referindu-se la necesitatea delimitării pregnante a puterilor în stat: Sigur că decizia, în final, trebuie să fie luată de puterile legitime, alese democratic de cetăţeni, Parlament, Guvern, nu de instituţiile de forţă ale statului.

Se pare că distinsul şef al Senatului a pierdut firul poveştii, confundând marfa cu ambalajul, nordul cu sudul, apa cu focul. Guvernul, din câte ştim, nu este „ales democratic de către cetăţeni”, iar Parlamentul, prin politicienii care-l alcătuiesc, ne-a promis, dându-se de ceasul morţii, că va lupta împotriva corupţiei şi nu împotriva justiţiei — adică împotriva „instituţiilor de forţă ale statului” aşa cum le numeşte şi le simte, din plin, domnul Tăriceanu. Au nu ştie dumnealui că acele „instituţii de forţă” reprezintă cea de-a treia putere a statului?

Dumnealui nu doreşte ca lupta împotriva corupţiei să „lase victime colaterale” — „victimele colaterale” fiind, probabil, în viziunea poetică a domniei sale, tocmai corupţii. Domnia sa doreşte ca numai corupţia să lase victime colaterale, deoarece, în colateralitatea lor de victime, merită din plin.

Nu v-am spus eu că dl. Tăriceanu e simpatic, are umor!

Îmi doresc să vină ziua în care Parchetul, în rapoartele sale, în loc să se laude cu numărul mare de persoane anchetate, trimise în judecată şi eventual condamnate, să vină să ne spună că, prin mijloacele de prevenţie a redus în mod semnificativ numărul de infracţiuni, de persoane trimise în judecată, spune domnia sa.

De aici se poate trage concluzia că dl. Tăriceanu este de-a dreptul beletristic, fluturând o flamură romantică confuzionistă, dezvoltând un politic joc de-a baba oarba şi pierzând noţiunea timpului.

Domnia sa ar trebui să ştie că Parchetul, DNA-ul, aparatul de justiţie, în genere, tocmai asta şi face: prevenţie. Această prevenţie intră în atribuţiunile instituţiilor justiţiare şi se numeşte prevenţie post-delictuală. Adică prinde, anchetează (anatreptic, chiar), judecă şi condamnă corupţii, infractorii. După cele ce se văd, îşi face treaba din plin.

Însă, acu’-i acu’! Mai este un alt mod de prevenţie, care se numeşte prevenţie pre-delictuală, de care ar trebui să se ocupe dl. Tăriceanu împreună cu toţi cei „aleşi democratic de către cetăţeni”, cât şi cu toţi cei numiţi în funcţii de către cei „aleşi”. Acest tip de prevenţie, numită şi prevenţie pre-delictuală, constă în: asigurarea unui cod penal optim, fără ambiguităţi şi paralelisme, în interpretare; promovarea în funcţii să se facă pe criterii de competenţă, deci renunţarea la criteriile politice, cumetriale etc.; combaterea clientelei politice; transparenţa sponsorizărilor pentru campania electorală; înlăturarea penalilor din partide şi, implicit, din funcţiile şi demnităţile publice; creşterea nivelului de trai al populaţiei; dezvolarea economică; reformarea şi dezvoltarea învăţământului, a sistemului medical etc. Adică tot ceea ce nu fac politicienii, punându-se de-a curmezişul. Adică tot ceea ce îi este în dezavantaj d-lui Tăriceanu, care ori şi-a uitat fişa postului, ori se pare că nu poate discerne între bine şi rău.

Altfel, domnia sa este de un şarm cu totul ieşit din comun şi foarte cumsecade, de altfel. Un mare umanist şi, implicit, un mare patriot. Vă mai amintiţi de perioada în care domnia sa era prim-ministru? Ei, dacă da, nu se poate să fi uitat cu câtă dragoste şi compasiune încuraja domnia sa (ajuns la faţa locului sau la locul faptei) acei oameni rămaşi fără case şi fără gospodării în urma unei inundaţii: „păi şi ce vreţi să vă fac acum hoteluri de 5 stele?” Câtă compătimire poate încăpea doar într-un singur om, ce-i drept, cu inimă mare! Emoţionant, într-adevăr…

Aşadar, atât declaraţiile cât şi soluţiile, cu care ne-a obişnuit Călin Popescu Tăriceanu de-a lungul vremii ţin de domeniul parafazicii. Pentru nişte oameni de simplitatea şi de modestia noastră e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, de digerat absurdul care ni se propune. Dl. Tăriceanu prin imaginaţia sa politico-beletristică l-ar face invidios până şi pe Alfred Jarry, de care nu prea a auzit, fiind ocupat cu motocicletele şi cu treburile ţării.

Acest domn, Jarry, spunea că ar exista oameni pentru care libertatea este o pacoste, o plictiseală. Prin urmare, politicienii români ar trebui să se relaxeze şi să nu mai fie atât de îngrijoraţi pentru „plictiseala” unora şi-a altora.

Una peste alta, dl. Tăriceanu, simpatic peste poate, copilăreşte politic, amestecând borcanele şi visând neîntrerupt la ziua „când va putea urca cu scara la cer”, cum spunea cineva.

Foarte simpatic! Eu cred că domnia sa, indiferent de profesia pe care şi-ar fi ales-o, tot mare ar fi ajuns. Mare om, mare caracter!

Apropo, oare cum şi-o fi descoperit dl. Tăriceanu înalta vocaţie politică?! Aveţi vreo idee?

P.S. Citatele au fost preluate de pe site-urile stiripesurse.ro şi evz.ro

Replica „păi şi ce vreţi să vă fac acum hoteluri de 5 stele?” am citat-o din memorie

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite