Ministrul Daea închină imnuri de slavă oii româneşti

Deşi lăudat de premier pentru „performanţe” în agricultură, în special în privinţa banilor europeni, nu e clar care sunt meritele acestui ministru. Agricultura românească este în totalitate privată, în consecinţă performanţele ei depind de vrednicia agricultorilor şi de ploaia de la bunul Dumnezeu. Nu văd unde s-ar regăsi contribuţia ministrului la bunul mers al agriculturii. Ce fac direcţiile judeţene pentru agricultură? Mai nimic, nu mai suntem în comunism. Rod resursele bugetare ca hârciogii, fără sarcini precise şi utile agricultorilor.

În schimb, la comunicare, dl. ministru stă excelent, în ciuda faptului că este obsedat de un singur subiect: oaia.

Iată o scurtă trecere în revistă a declaraţiilor sale pe acest subiect, că pe alte subiecte nu l-am prea auzit.

Oaia a unit generaţii, oaia a descoperit muntele şi a populat muntele. Oaia a dat mâncare şi ne-a îmbrăcat, oaia a dezvoltat industria lânii, oaia a creat localităţi, a generat comune şi frumoase comune, uitaţi-vă în Sibiu, oaia a sudat generaţiile, tata cu fiul, bunicul cu nepotul. Mărginimea Sibiului este construită din lâna oii, din brânză oii, din mielul oii. Astăzi, sigur că oaia are doar dorinţa de a fi înţeleasă de toţi”.

Şi noi, nerecunoscători, nu înţelegem rolul oii în istoria acestui popor. Şi n-o înţelegem, în măreţia ei istorică, nu-i înţelegem sufletul gingaş, blândeţea privirii, armonia din atitudinea sa. Să ne fie ruşine!

Oaia este o statuie vie” spune dl ministru Daea. Chiar, n-ar merita o statuie „moartă” chiar în Piaţa Victoriei, în faţa guvernului României? Eu cred că da, şi din fondurile ministerului agriculturii n-ar fi prea greu de realizat o astfel de statuie.

Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”, apropo de propunerea ca oaia să devină brand naţional. Mărturisesc că profunzimea gândirii dlui Daea mă depăşeşte. Oricum, ar fi o idee că România să adopte ca brand naţional oaia.

Să preiei cu dibăcie conexiunea factorială”, spune ministrul Daea care are un doctorat obţinut în 1982-1983. ”Să aveţi grijă de oi şi să aveţi încredere în Guvern”, „copile, lâna e gaj pentru bancă. Şi era asigurat un împrumut”. Opresc aici exemplificările cu speranţa că cineva va scrie un roman cu declaraţiile ministrului Daea.

Olguţa Vasilescu şi-a dat seama că Legea salarizării este nesustenabilă. După ce a promovat-o

Iată declaraţia stupefiantă a dnei ministru: „După apariţia legii salarizării, ne-am dat seama că dacă nu corectăm sistemul, vom ajunge într-o situaţie foarte neplăcută pentru că economia nu poate să susţină astfel de creşteri”.

Orice copil de gimnaziu ar întreba-o pe dna ministru: Dar înainte de a da legea ce-aţi făcut? Nu aţi analizat ce e posibil şi ce nu? Nu aţi făcut calcule?

Se pare că miniştrii actualei guvernări nu fac simulări, calcule, înainte de a da o lege. Întâi o dau, după care văd ce se mai întâmplă. De aici nebunia cu pensiile speciale, pentru a salva ce se mai poate salva. Din păcate, e prea târziu. Ce e dat, e bun dat. Să vedem de unde.

„Pot să garantez că niciun salariu din România nu va scădea în momentul în care vom schimba sistemul de contribuţii”, spune dna Vasilescu. Dna ministru poate garanta pentru salariile de la stat, dar pe cele din privat cum le poate controla, garanta? Ar trebui ca toţi angajatorii privati să crească instant salariile angajaţilor pentru ca aceştia să rămână cu acelaşi venit net. Doar în mintea dnei ministru se poate întâmpla acest lucru.

Învăţământul pe mâinile unui fudul

 În fine, bomboana pe coliva guvernului Tudose, dl ministruuuu... drd. Lyvyu Marian Pop!

Când îl comparăm pe actualul ministru cu predecesori ai domniei sale, Spiru Haret, Mircea Miclea, Daniel Funeriu, te trec fiorii. Pare că PSD l-a ales cu intenţia de a-şi decredibiliza complet calitatea intelectuală şi profesională a liderilor săi. Nu pot să cred că nu există şi altcineva mai potrivit pentru acest minister.

Iată, mai întâi, problemele grele de care ar trebui să se ocupe ministrul Educaţiei:

Abandonul şcolar, plasarea României pe ultimele locuri în topuri internaţionale, absenţa meseriaşilor din piaţa muncii, flagelul plagiatelor, arhitectura curriculară şi instituţională veche de 50 de ani, mai multe trasee educaţionale pentru a scoate şcoala din paradigma „Patul lui Procust”, sistem standardizat de evaluare care să măsoare progresul şcolar al elevilor, salarizarea după performanţa şi rezultatele muncii, şi multe altele.

Cu ce se ocupă dl ministru Pop, în răstimp?

Manuale pentru sport şi dirigenţie, asta ne mai lipseau! Şi nu doar pentru sport, ci pentru toate disciplinele sportive: canotaj, badminton, haltere, handbal, hochei, judo, karate, patinaj, polo, schi, tenis, volei ori yachting. Că la începutul anului şcolar elevii de clasa a V-a nu vor avea manuale de limba română şi matematică, nu se pune. Nu e la fel de interesant.

Până şi premierul Tudose s-a distrat pe seama ideii: „domnul ministrul Liviu Pop poate să ne prezinte şi „manualul de colorat pentru educaţie fizică şi sport” pe data de 15 septembrie. Este dreptul lui să-şi imagineze aşa ceva”. „Eu sunt convins că a fost o glumă. Chiar sunt convins că a fost o glumă”. Glumă n-a fost, iar dnul ministru Pop este în continuare în funcţie. O dovadă a faptului că nu dl Tudose este şeful guvernului.

Şcoala e gratuită, dar doar pentru copii. „Educaţia e gratuită conform Constituţiei. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plăteşte nimic”. Ce n-a explicat dl ministru: cum ar putea plăti taxe un elev de primară sau gimnaziu, din venituri proprii. Probabil nu înţelegem noi profunzimea gândirii dlui ministru.

 „Părintele participă la decizii, dar nu se prea pricep”, „este o palmă pe care câţiva inconştienţi din acest sistem o dă Ministrul Educaţiei”. Liviu Pop, face şi greşeli de exprimare impardonabile. Confundă promovarea cu promovabilitatea. Spune ministrul Pop: „procentul de promovabilitate a fost de 71,4%”.

Profesorii vor corecta de acasă, pe calculator, tezele candidaţilor de la examene. Să scanez sute de mii de pagini, să speri că profesorii de limba română se descurcă cu aplicaţii informatice dedicate acestui scop, iată un tip de gândire care depăşeşte normalul şi raţionalul.

Nu mai insistăm asupra depozitării telefoanelor mobile în clasă, asupra eliminării elevilor de serviciu pe şcoală, ca şi cum acestea ar fi problemele esenţiale ale învăţământului românesc.

Mâine, poimâine îl vom vedea pe dl ministru Pop doctor în ştiinţe militare, că tot s-a înscris la doctorat la „fabrica” naţională de titluri doctorale militare.

Dle Dragnea, dle Tudose, în România mai pot fi miniştri care nu stăpânesc limba română, dar chiar la Educaţie dnilor, chiar la Educaţie? Şi ştiaţi ce-i poate capul acestui ministru din trecutul episod al ministeriatului său. Să mai amintim o vorbă din folclor, „prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”?

Este total de neînţeles cum acceptă PSD şi premierul Tudose să facă de râs guvernul României cu astfel de miniştri.

Orice om normal rămâne siderat în faţa inculturii crase, a lipsei chiar şi a unei brume de logică elementară, a indolenţei afişate nonşalant, a dezinvolturii cu care prostii monumentale sunt expuse populaţiei fără nicio tresărire. Pe banii şi pe viitorul acesteia. PSD şi-a pus în funcţii miniştri în faţa cărora rămâi stupefiat şi aproape fără replică: Ce să-i ceri? Ce să faci? N-ai ce să faci...

Din două una: ori nu există în „rezerva” de cadre a PSD alţii mai pricopsiţi decât dl Liviu Pop sau dl. Daea, ori PSD avea mari datorii faţă de aceştia. Sau pur şi simplu PSD îşi bate joc de noi. Care variantă o fi cea reală? Oricare din motive ar fi, prezenţa lor în fotoliile de miniştri este o insultă pentru oamenii oneşti, care se exprima corect româneşte, şi fără pretenţii pentru funcţii înalte.