Bugetul 2016- O nouă primăvară pe vechile dureri

Se discută mult în aceste zile despre proiectul bugetului de stat pentru anul 2016. Adoptat miercuri de Guvern şi trimis spre dezbatere şi sigură adoptare de către Parlament.  Aceasta deşi mai nimeni nu îl laudă. Şi absolut nimeni, nici măcar un singur comentator avizat, nu politrucii de la talk-how-urile serale, nu e mulţumit de el.

România este, conform unei declaraţii a economistului şef al BNR, dl. Valentin Lazea, „o ciudăţenie bugetară”. Dar şi o ciudăţenie politică. Lucrul văzându-se şi în felul în care politicienii discută bugetul. Ni se spune, ni s-a repetat până la saţietate că având un guvern de tehnocraţi, toate partidele ar fi în opoziţie. Nici vorbă despre aşa ceva. Opoziţia s-a transformat în bombăneală. În opoziţie în genunchi.

Acuzele şi reproşurile ce i se fac respectivului proiect sunt felurite. Numai că puţine dintre acestea vin însă dinspre politicieni. Cele mai multe sunt formulate de presă. Dintre politicieni, doar Călin Popescu –Tăriceanu şi Traian Băsescu sunt ceva mai vehemenţi. Fostul preşedinte Traian Băsescu e nemulţumit din pricina faptului că bugetul moşit de guvernul tehnocrat, mai exact de ministrul său de finanţe, doamna Anca Paliu-Dragu, ar fi un copy paste după cel ce ar fi urmat să fie propus de guvernul Ponta. Că respectă promisiunile cu iz electoral ale acestuia, că acceptă măririle salariale în devălmăşie pentru toţi bugetarii. Dl. Băsescu, hoţ cum îl ştim, nu scoate însă o vorbă despre faptul că domniei-sale i s-a triplat indemnizaţia încă din vară. Acest detaliu i se pare marelui demagog si păcălici Băsescu fără importanţă. Căci el e mai egal decât alţii. Dl. Băsescu mai-mai nu ne spune că ar fi vorba despre un proiect de buget de tip social-democrat. Mai lipsea impozitarea în trepte care îl „bântuie” pe omul de stânga Vasile Dâncu, prezent ieri seara la televiziunea lui Robert Turcescu. Individul care, înainte de a avea dreptul să pună întrebări, mai are de răspuns la câteva, nu tocmai plăcute.

Dacă d-na Paliu-Dragu şi comilitonii săi guvernamentali ar fi acceptat  creşterea salariului minim pe economie de la 1 ianuarie 2016 şi nu ar fi scos pe guriţă nişte prostii mai dolofane decât ilustra-i persoană femeistă legate de muncitul pe doi lei, declaraţii pentru care într-o ţară serioasă ar fi fost obligată să demisioneze „în cinci minute”, sigur am fi auzit dinspre Traian Băsescu şi acuza de social-democraţie. Dl. Tăriceanu invocă absenţa dezbaterilor reale. Imposibilitatea desfăşurării lor. Şi are dreptate.

În schimb, preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea afirmă cuminte şi disciplinat că nu vede de ce parlamentarii din subordinea domniei-sale nu ar vota proiectul de buget, că „vom vedea la Parlament”, că poate că acolo se vor face oarecare îmbunătăţiri. Iar gureşa Gabriela Vrânceanu-Firea, acum mai rezervată ca niciodată, îi replică fostului aliat Tăriceanu că bugetul poate fi însuşit, studiat, cunoscut de parlamentari prin studiu individual. O situaţie care întăreşte speculaţia că guvernul Cioloş nu e doar „guvernul meu”, adică al preşedintelui Klaus Iohannis, ci şi al PSD. De unde şi rolul important deţinut în guvern de sus-numitul Vasile Dâncu, pesedist mascat.

Mai aplicaţi şi mai atenţi decât politicienii, comentatorii din presă observă, pe bună dreptate, că şi noul buget, precum cele trecute, sacrifică investiţiile. În schimb, e cum nu se poate mai generos cu Administraţia Prezidenţială confundată defel neintenţionat, poate că nici tocmai pe nedrept, cu preşedintele Klaus Iohannis. Care nu doar că are salariul triplat, ci vrea să trăiască în super-confort şi hiper-lux într-un Palat Cotroceni complet renovat. Dl. Iohannis va putea fără nici cea mai mică restricţie să îşi asigure condiţii superioare de trai nu doar sieşi şi consoartei, ci şi animalelor din zestrea personală ori din cea a Cotroceniului, un loc pe care sper din toată inima că nu are de gând să îl transforme în grădină zoologică cu circuit închis.

Mult mai consistent decât cel de anul trecut e şi bugetul alocat Apărării şi Internelor, ca şi marii majorităţi a numeroaselor noastre servicii secrete, mai puţin STS. Pe al cărui şef, dl. Marcel Opriş, atoateştiutorul Stelian Tănase ne înştiinţează, într-un comentariu publicat pe blogul personal, că actualii guvernanţi nu l-ar agrea. Se speculează mult pe tema raţiunilor unor atare măriri şi uite aşa mai vedem o dată că, la 26 de ani de la Revoluţie, nu ne-a părăsit deloc obsesia supravegherii, respectiv aceea a Securităţii. Mai nimeni nu pare să fie sensibil şi să se gândească la creşterea reală a gradului de periculozitate a zonei în care se află ţara noastră, la sporirea ameninţării teroriste pentru care firesc ar fi să fim pregătiţi. Or, pregătirea presupune bani.

De mai mulţi bani vor avea parte şi cele două Camere ale Parlamentului, un indiciu clar că guvernul Cioloş vrea să le facă curte aleşilor neamului, să le garanteze o viaţă mai bună, mai multe plimbări şi solii de pace şi prietenie în străinătate, poate chiar o seamă de măriri salariale. Aşa, cu titlu de compensaţie, pentru parlamentarii care nu se vor mai regăsi pe listele de candidaţi de la alegerile din anul viitor, dar care şi-au votat pensii nesimţite şi nemeritate în dispreţul unui popor întreg. Fără a fi traşi de urechi nici de dl. Dragnea, nici de dl. Blaga, nici de d-na Gorghiu. Politiciana cu alură de comandantă de unitate de pionieri, o replică peste ani a Oanei Sîrbu din Liceenii, gureşa Mioriţă care o tot ţine gaia- maţu prin peregrinările ei pe la televiziuni, mai cu seamă pe la Realitatea tv mai-mai luată în locaţie de gestiune. Un loc unde d-na Gorghiu se face că se încontrează cu amicul ei de restaurant şi poveşti, Rareş Bogdan.

În termeni reali, iar nu câştigă nimic nici sănătatea, nici educaţia, nici cultura. Ele rămân priorităţi naţionale doar pe hârtie. Tot ceea ce se dă în plus se va duce pe salarii. Nicidecum pe infrastructură ori pe finanţare de noi proiecte. Semn că nici pentru tehnocraţii, veniţi unii dintre ei de la Bruxelles, alţii din alte oraşe occidentale, nici sănătatea, nici cultura, nici educaţia nu reprezintă nici un fel de prioritate. „Excelenţele” din guvernul „Lăstunul”, cum îl numeam într-un editorial publicat în urmă cu câteva săptămâni, au conturi grase, se tratează în străinătate, şi-au dat copiii la şcoli din afară, iar la teatru, la muzee şi la concerte oricum nu prea merg. Spre a nu se amesteca cu vulgul.

Aşadar, nimic nou sub soare. Semn că primăvara viitoare, atunci când vor avea loc alegerile locale, nu va fi decât o nouă primăvară pe vechile dureri. Şi fiindcă ciudăţeniile trebuie să continue, primăvara ce vine se va extinde, fără doar şi poate, pe tot parcursul anului 2016.