Referendumul constituţional va face, în sfârşit, diferenţa fundamentală dintre familia căsătorită, pe de o parte, şi menaj, cuplu, gospodărie şi oricum ar fi să mai fie catalogate familiile noastre nedemne de pomenire constituţională, pe de cealaltă parte. Discriminarea costă!

De Ziua Internaţională împotriva Homofobiei, îmi permit să fac apel la ceva mai mult respect pentru dreptul fundamental al fiecăruia dintre noi la viaţă de familie. Nu, nu vorbesc aici despre căsătorie. Nu vorbesc aici nici măcar despre cei de orientare homosexuală (dreptul lor la viaţa de familie este oricum interzis în Codul Civil). Vorbesc însă despre multele tipuri de familii care refuză să se lase înghesuite în formula propusă a fi votată la referendum. Unele nu sunt mai puţin familii decât celelalte! N-om fi compleţi în afara căsătoriei? Nu trăim cu toţii în aceeaşi ţară, n-om fi cu toţi cetăţeni cu drepturi egale?

De  permitem acestor actori conservatori-religioşi să ne definească familia, sunt previzibile noi şi importante consultări naţionale (şi, pentru legimitate, câte un nou referendum clarificator) despre momentul conceperii vieţii, vaccinarea copiilor, revenirea femeii la binecunoscutu-i rol domestic, restricţionarea accesului la întreruperea voluntară a sarcinii, anularea subvenţiilor publice pentru contraceptive de care beneficiază femeile vulnerabile, educarea copiilor după propriile valori (tradiţionale) prin retragerea acestora din sistemul public de educaţie.

Să ne mire că, astfel înţelese şi asumate public, valorile tradiţionale ţin captivă România între ţările europene care îşi tratează mizerabil proprii cetăţeni ce nu corespund acestor înalte şi entuziaste idealuri? Că batem recorduri regionale la rata homofobiei, transfobiei, misoginiei? Pentru trei milioane dintre concetăţenii noştri, asta e mai degrabă de bine. Pentru ceilalţi, poate că e timpul să ieşim din stupoare şi să ne solidarizăm. Vă aşteptăm la Marşul Diversităţii, sâmbătă, 20 mai. Orele 16:00, Arcul de Triumf. În familie.