Bătălia pentru Europa de Est

Astăzi, la Bucureşti au descălecat o serie de voci conservatoare pentru a participa la o conferinţă organizată de Coaliţia pentru Familie.

Printre participanţi s-au aflat cei de la Alliance Defending Freedom, un grup de ură ultra-conservator american, reprezentanţi de Sophia Kuby şi Adina Portaru, În Numele Familiei, organizaţie reprezentată de Zeljka Markic, care s-a remarcat ca o voce principală în referendumul de modificare a Constituţiei croate, precum şi alte grupuri conservatoare internaţionale, printre care ar merita amintite European Dignity Watch sau La Manif Pour Tous.

Ni se arată, încă o dată, dacă mai era nevoie, că încercarea de modificare a definiţiei familiei în Constituţie nu este o mişcare singulară, izolată, pornită de la firul ierbii din România. Nu, dimpotrivă, vorbim despre o expresie a unor interese transnaţionale ultra-conservatoare, care luptă împotriva drepturilor LGBT la nivel internaţional, o fac de ani buni, o fac cu resurse enorme şi o fac în numele impunerii propriilor ideologii de ură.

Astăzi, România este terenul de luptă pentru o sumă de interese naţionale şi transnaţionale, care se întind de la ADF în SUA, până la Yelena Mizulina, deputata din Duma rusească, preşedinta a comisiei pentru familie din parlamentul de la Moscova. De-a lungul anilor atât eu, cât şi alte voci din presă au documentat activitatea ADF sau Liberty Council, întâlnirile regulate pe care le au cu diverşi factori de opinie, cu scopul clar de a se coordona în lupta împotriva drepturilor egale. Anul trecut, Liberty Council a adus-o în România pe Kim Davis, funcţionara americană care a refuzat să oficieze căsătorii gay după legalizarea acestora în SUA, într-un turneu fără precedent.

(...) aceste grupuri anti-gay au găsit teren fertil în Europa de Est, consolidând alianţe cu biserici locale, folosind o armă puternică, aceea a referendumului.

Grupurile ultra-conservatoare religioase americane au o lungă istorie de implicare în mai multe zone ale lumii. În ţările africane au militat inclusiv pentru pedeapsa cu moartea pentru homosexuali, prin vocea lui Scott Lively, un activist american care a devenit cunoscut prin munca sa în Uganda, avocatul acestuia fiind nimeni altul decât Harry Mihet, cel care a adus-o pe Kim Davis în România. Acelaşi Scott Lively a vizitat şi Republica Moldova în 2011 în toiul dezbaterilor privind adoptarea unei legislaţii anti-discriminare care să protejeze persoanele gay. Liberty Counci s-a remarcat de asemenea prin presiuni asupra preşedintelui Malawi pentru criminalizarea homosexualităţii. Presiuni similare, inclusiv pentru criminalizarea avortului s-au făcut şi în ţări ca Peru.

Vedem în ultimii ani un reviriment al mişcărilor conservatoare în întreaga lume. (...) Bătălia se duce şi pe plan cultural, şi pe plan politic. 

Mai recent, aceste grupuri anti-gay au găsit teren fertil în Europa de Est, consolidând alianţe cu biserici locale, folosind o armă puternică, aceea a referendumului. În Croaţia în 2013, în Slovacia în 2015 şi, iată, acum în România, referendumul este folosit pentru a marginaliza şi a promova un discurs de ură împotriva minorităţilor. Vorbim, în fapt, despre manipulare, despre presiuni puse pe politicieni şi despre inserarea agresivă a elementelor religioase în statele laice ale Europei de Est. În România nu vorbim doar despre Biserica Ortodoxă Română, ci şi despre cultele neoprotestante, penticostale şi baptiste, care şi-au găsit şi reprezentare în parlament, sprijinindu-şi oamenii să între în legislativ. De amintit aici ar fi baptiştii Titus Corlăţean şi Ben Oni Ardelean sau liberalul Daniel Gheorghe. În Ungaria, aceiaşi conservatori au consolidat o alianţă cu autocratul Viktor Orban, iar Budapesta a găzduit anul trecut Congresul Mondial al Familiilor. 

Vedem în ultimii ani un reviriment al mişcărilor conservatoare în întreaga lume. Alegerea lui Trump în SUA, Brexit în Marea Britanie sau performanţă lui Marine Le Pen în Franţa nu sunt cazuri izolate. Bătălia se duce şi pe plan cultural, şi pe plan politic. În fapt, grupurile conservatoare vor să-şi impună viziunea asupra lumii prin diferite căi, fie folosind referendumul, fie prin intermediul sistemului de justiţie, fie prin propagandă, toate pentru a afecta direct funcţionarea statelor democratice. Societăţile pe care le propun aceste grupuri, printre care şi odioasa Coaliţie pentru Familie, sunt nişte societăţi închise, în care drepturile minorităţilor nu sunt respectate, în care religia joacă un rol important în treburile laice ale statelor şi în care orice formă de opoziţie este înăbuşită. Vorbim, de fapt, despre forme perverse ale iliberalismului şi autoritarianismului religios.

România este terenul de luptă pentru o sumă de interese naţionale şi trans-naţionale, care se întind de la ADF în SUA, până la Yelena Mizulina, deputata din Duma rusească, preşedinta a comisiei pentru familie din parlamentul de la Moscova.

România are de ales democraţia pe care şi-o doreşte pentru noi toţi şi pentru cei care vin după noi. Vrem o democraţie a respectului reciproc, a echilibrului şi a respectării tuturor principiilor fundamentale sau vrem o Românie aruncată în întuneric, în care organizaţii ca Biserica Ortodoxă Română şi Coaliţia pentru Familie ne ghidează acţiunile şi ne ordonă ce haine să purtăm, cum să ne comportăm, ce educaţie să asigurăm copiilor noştri şi pe cine să iubim? Din punctul meu de vedere, alegerea e simplă.