Au trecut 4 ani de la referendumul din 2012. Istoria face întotdeauna dreptate

Cei care se simţeau ameninţaţi de puşcărie, ştiind ce schelete au prin dulapuri, sau de plagiate, sau de banii negri primiţi şi folosiţi în interes personal şi electoral, sau de fraudarea bugetelor de stat, ştiau că dacă nu reîncalecă justiţia, aceasta va ajunge şi la ei, mai devreme sau mai târziu. Ceeace s-a şi întâmplat.

Actorii de atunci îşi exprimă astăzi regretele că lovitura de stat n-a reuşit.

De ce lovitură de stat?

Că aşa gândeau ne stau mărturie celebrele ziceri ale lui Victor Ponta:

„Atunci când vom prelua controlul la DNA”; „Nu mă dezic de Duicu, Prioteasa şi de toţi ceilalţi” (aflaţi în cercetare penală). „Din decembrie, îi vom face dreptate lui Costică Nicolescu şi celorlalţi mulţi”; „Acest nemernic care este Băsescu îşi joacă la referendum viaţa şi libertatea”; „Dacă nu luăm preşedinţia, scapă cine poate”; „Miza nu este schimbarea unui om, ci schimbarea unui regim. Avem guvernarea dar nu avem toată puterea”; „Admir Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea  socialistă”;

Acum, după 4 ani, Victor Ponta gândeşte la fel:

 „Fără să ne dăm seama, atunci democraţia în România a fost ucisă, de atunci a început să se impună ideea că Sistemul e mai puternic decât voinţa oamenilor! Bătălia între Popor şi Sistem s-a dus în 2013-2014, iar din 2015 „şi-au luat ţara înapoi”! Dacă însă aşteptăm speriaţi şi umili că va veni cineva din afară să ne ajute să ne întoarcem la democraţie ne înşelăm - tot noi românii putem să reparăm ce s-a stricat! Eu încă mai sper şi cred că se poate!”

În primul rând, ce înţelege Victor Ponta prin „sistem”?

Tot ce nu-i convine şi îi afectează interesele  personale de mărire şi putere: preşedinţia, care nu face ce vrea el să facă; Justiţia, care îl execută pe el şi pe ciracii săi;  Instituţiile care i-au confirmat plagiatul; SRI, Ministerul de Interne şi alte instituţii de forţă care nu-i ascultă ordinele. 

De ce a fost democraţia ucisă? 7,4 milioane de cetăţeni (dacă nu scădem furturile lui Dragnea, pentru care a şi fost condamnat), au votat pentru demitere. Iar 11 milioane, nu. N-au fost convinşi de iniţiatorii referendumului să vină să-şi dea votul pentru demitere. Atunci, de ce a fost ucisă democraţia?

„Tot noi românii putem să reparăm ce s-a stricat! Eu încă mai sper şi cred că se poate!”

Ponta incită poporul la ce? Că Traian Băsescu, considerat de Ponta „capul răutăţilor”,  nu mai e preşedinte.

Ce să repare poporul? Să-l dea jos pe Iohannis, care l-a bătut pe Ponta  în alegeri, la un million de voturi diferenţă? Să vină poporul şi să desfiinţeze justiţia actuală, punând una obedientă, cui? Că  Ponta nu mai are vreun rol în politică, iar poporul aplaudă toate acţiunile parchetelor şi justiţiei de sancţionare a celor găsiţi vinovaţi.

Ce să facă poporul, să-i valideze teza de doctorat ca nefiind plagiată?

Înţeleg că Victor Ponta e fascinat de toate epurările pe care le face prietenul său Erdogan în Turcia. Dar România nu e Turcia. Să meargă acolo, poate-l pune Erdogan premier şi atunci va fi fericit. În România îşi răceşte gura degeaba. Trăieşte într-o realitate care este doar a lui, nu şi a poporului.

Se confirmă, a câta oară, adevărul filosofic: când puterea cade pe umerii unuia nepregătit filosofic pentru ea, urmează aproape automat derapajul în paranoia, în megalomanie, în tulburări psihice.

Planul lui Voiculescu

Dan Voiculescu, azi în puşcărie, a imaginat un plan în 30 de zile, de anihilare a instituţiilor statului, care a fost cât pe ce să reuşească.

Planul consta în:

1. Trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului.

2. Revocarea Avocatului Poporului. Miza era controlul acestei instituţii, singura care putea ataca Ordonanţele de Urgenţă la Curtea Constituţională.

3. Schimbarea preşedinţilor Camerei şi Senatului. Roberta Anastase şi Vasile Blaga, prin încălcarea articolului 66 al Constituţiei.

4. „Castrarea” Curţii Constituţionale. Guvernul Ponta a modificat prin Ordonanţă de Urgenţă Legea de funcţionare a CCR, luându-i  dreptul de a se pronunţa asupra Hotărârilor Parlamentului. 

5. Simplificarea procedurilor de suspendare şi demitere a preşedintelui. Guvernul Ponta a modificat tot prin Ordonanţă de Urgenţă Legea Referendumului. Astfel, referendumul nu se mai invalidă în caz că nu se prezentau la vot 50%+1 alegători, propunere respinsă însă de CCR.

A urmat derularea evenimentelor din iulie 2012 pe care o ştim. Majoritatea membrilor Curţii Constituţionale a decis într-un final, pe 21 august,  că referendumul a fost invalid.

4 ani după

Victor Ponta. Nu mai reprezintă nimic în politică. A plecat din fruntea PSD şi a guvernului sperând ca populaţia îl va chema, cu lacrimi în ochi, înapoi. Dar, ghinion. Populaţia „nerecunoscătoare” l-a ignorat. A rămas doar postac pe facebook.

Dan Voiculescu. În puşcărie pentru 10 ani. De ce îi era frică n-a scăpat.

Liviu Dragnea. Condamnat definitiv, cu suspendare, pentru fraudarea referendumului.  Orice condamnare ulterioară o transformă în executare, şi mai are pe rol un proces.

Crin Antonescu. Dispărut şi el din viaţa politică. Se ocupă de viaţa casnică, de familie.

Se poate spune că istoria face întotdeauna dreptate.