Aşteptăm ordonanţele dvs.
0Dacă vor apărea mulţi oameni care zic că trebuie să violeze, asta e, timp de 15 zile, dăm liber la viol. (Mihai Radu, scriitor)
Îl ţin minte şi acum pe Antonie Iorgovan, părintele incestuos al Constituţiei, care îl admonesta superior pe Adrian Cioroianu, cu un deceniu în urmă: „Constituţia asta nu e ca s-o priceapă orice prostovan.“ Prin prostovan, dl senator înţelegea populaţia României. Şi avea dreptate, vicleanul, pentru că documentul era cu dedicaţie, scrisă cu cerneală simpatică (antipatică) către Adrian Năstase, probabilul preşdinte al României, care, la rândul lui, îi ceruse securizarea postului. Năstase n-a prins fotoliul cotrocean, în schimb a văzut-o, cu ochii lui, pe Mititica. Următorul preşdinte, deşi coaliţia din care izvorâse a protestat îndelung împotriva acelei Constituţii, nu a ezitat să se folosească de toate portiţele, cheiţele şi capcanele strecurate în text. Cinci ani mai târziu, cade Guvernul Boc II, în urma primei moţiuni de cenzură. Preşdintele amână formarea noului guvern şi, imediat după victoria în alegeri, smulge câte o halcă din partidele de Opoziţie, salvându-l (neconstituţional, da' cine se mai împiedică de fleacuri?) pe protejatul Boc. Trădare? Trădare, da', dacă serveşte unui scop nobil, spun gurile rele, e bine. Naşpa, n-a mai fost deloc bine când trădătorii de ieri, recompensaţi gras cu posturi şi putere, au mai trădat o dată şi l-au dat jos pe Mihai Răzvan Ungureanu. După cum se vede, trădarea e la mare cinste în România şi, deşi îţi trage la ţurloaie, de cele mai multe ori, îl calcă pe cap şi pe adversar. Trai, neneacă.
Mai ţineţi minte cum a venit USL la putere, călare pe calul alb al promisiunilor electorale? Chestiunea cea mai arzătoare la ordinea zilei era aceea a trădării, dar cum să vorbeşti de funie în casa spânzuratului, când din partidul lui Dan Diaconescu s-au adăpat fraţii mai mari şi mai lacomi? După ruperea USL şi după semi-eşecul de la europarlamentare, PSD a intrat cu adevărat în impas. Şeful cel mic, V. Ponta, a cerut asigurări şi ranforsaje ca să-şi lase locul călduţ din Victoriei şi să-şi tocească posteriorul, plictisit, în jilţul de la Cotroceni. Dacă pierde alegerile, pierde partidul. Dacă pierde partidul, viitorul e tare ca fularul. Aşa că, la ceas de taină, musai să se fi reunit staff-ul PSD, pentru a-i promite luna de pe cer, doar, doar s-o îndupleca vizirul să se facă vodă. Nu-i niciun secret. În acest moment, PSD nu are nici în scripte, nici în teritoriu numărul suficient de votanţi. Ştiind că primarii aduc voturile, au mers mai departe pe linia nesimţirii naţionale, a porcăriilor de partid şi de stat şi au inventat Ordonanţa trădării. Nu ar trebui să fim şocaţi. Trădarea, lipsa de principii, dezonoarea şi uitarea sunt calităţile metrese ale politicii româneşti. Ordonanţa confirmă că nu avem partide, nu avem doctrine, nu avem convingeri. Şi nici oameni. Asemenea băbuţei care se întinde după căldare sau ulei, aleşii neamului nu au nici în clin, nici în mânecă cu vreun principiu. Poate doar cu Legea lui Ohm, adaptată: „Eşti om cu mine, sunt om cu tine“. De fapt, poporul, în nimicnicia lui, ştie asta, că cine împarte parte-şi face, iar singura soluţie e să te urci în trenul stăpânirii. Ah, am uitat un alt principiu: „Dă-te jos când a obosit locomotiva.“
Aceasta e, pe scurt, povestea unei infamii de recunoaştere mondială. Aşa că, aşteptând viitorul, nu pot decât să mă declar de acord cu celebra propoziţie a lui Petrini, cea care i-a adus condamnarea: „Aştept ordonanţele dvs.!“.