ANALIZĂ Tăriceanu ripostează cu sofisme în apărarea lui Şova. Cine ar putea plăti poliţele de la CCR

Călin Popescu Tăriceanu FOTO Mediafax

Liberalii i-ar putea da lovitura decisivă lui Dan Şova, după ce au contestat la CCR rezultatul votului din Senat privind ridicarea imunităţii,  arată specialiştii contactaţi de „Adevărul“. Tot CCR l-ar putea obliga şi pe preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, să publice hotărârea de respingere a cererii DNA în Monitorul Oficial

 Curtea Constituţională urmează să judece, pe 8 aprilie, ambele sesizări referitoare la cazul Şova, respectiv cea din partea preşedintelui Klaus Iohannis şi cea venită de la PNL. Dacă preşedintele Iohannis a sesizat Curtea în privinţa unui conflict între puterile statului, liberalii au atacat atât rezultatul votului, cât şi prevederile din Regulamentul Senatului.

„Sesizarea de neconstituţionalitate pe care o adresăm Curţii Constituţionale are practic două capete de cerere. Primul, cerem neconstituţionalitatea articolului 173 din Regulamentul Camerelor, în care se prevede că Senatul hotărăşte cu votul secret al majorităţii membrilor săi. În al doilea capăt de cerere, solicităm CC să constate neconstituţionalitatea deciziei Senatului privitor la rezultatul votului în cazul Şova şi să decidă că s-a întrunit numărul necesar de voturi pentru aprobarea cererii formulate de ministrul jusitiţiei, număr necesar stabilit conform Articolului 76 din Constituţia României, care prevede că hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritatea senatorilor şi deputaţilor prezenţi“, a explicat liderul deputaţilor PNL, Ludovic Orban.

Riposta lui Tăriceanu

Sesizările trimise Curţii l-au supărat pe preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care a simţit nevoia să se apere în faţa opiniei publice. El a susţinut că nicio critică la adresa lui nu este întemeiată şi că votul din Senat a fost perfect legal, iar instituţia pe care o conduce nu era obligată să publice o hotărâre de respingere a cererii DNA în Monitorul Oficial, întrucât nici propunerile legislative care nu întrunesc numărul necesar de voturi nu se supun acestui regim. Concret, Tăriceanu spune că solicitarea DNA referitoare la Dan Şova echivalează cu un proiect de lege care, în momentul în care nu este adoptat de Parlament, nu mai trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru că, odată respins, „nu există“.

 „În cadrul aceleiaşi campanii pentru uzurparea unor atribuţii ale Senatului, au fost voci care au făcut un mare caz, ba chiar am primit ameninţări cu o acţiune penală împotriva mea, pentru faptul că, în urma votului în cazul Şova, Senatul nu a emis o Hotărâre. De aceea, se impune o explicaţie. Parlamentul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni. După adoptare, acestea sunt publicate în Monitorul Oficial. Ceea ce nu se adoptă, nu există şi deci nu se publică“, a spus Tăriceanu.

Un fals argument

Însă comparaţia pe care o face Tăriceanu, între legi respinse şi hotărâri asupra inumitărţii parlamentare, este improprie.  O propunere legislativă respinsă nu devine lege şi, prin urmare, nu produce niciun fel de consecinţă juridică – deci publicarea în Monitorul Oficial nu are nicio noimă.

În schimb, orice hotărâre a Parlamentului asupra inunităţii parlamentare produce întotdeauna efecte juridice, indiferent dacă este de adoptare sau de respingere. În cazul de faţă, efectul este vizibil: este blocat demersul procurorilor de a-l prezenta pe Dan Şova în faţa unei instanţe, care să decidă în final dacă se impune sau nu măsura arestării preventive. Amintim că anchetarea lui Şova a început cu acesta în stare de libertate, însă procurorii au intenţionat să ceară arestarea după ce senatorul a prezentat la DNA documente măsluite, menite să-i diminueze responsabilitatea penală.

Mai mult, Legea privind Statutul deputaţilor şi senatorilor spune clar că hotărârile Camerei asupra încuviinţării arestării se comunică ministrului Justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial în 3 zile de la adoptare, fără să diferenţieze între hotărâri de aprobare sau de respingere a cererilor din partea Justiţiei.

„Şova nu mai are imunitate de cinci zile“

Elenina Nicuţ, expert în drept constituţional, a explicat pentru „Adevărul“ de ce e importantă adoptarea unei hotărâri de către Senat. „Lipsa hotărârii blochează actul de justiţie pentru că majoritatea a fost întrunită, în cazul lui Dan Şova,  iar senatorii au refuzat să ia act de îndeplinirea majorităţii, prin nepublicarea unei hotărâri. Lipsa hotărârii echivalează cu inacţiunea, iar asta echivalează cu refuzul Senatului de a-şi îndeplini atribuţiile“, a arătat Nicuţ. „Problema e că, în drept, hotărârea a fost adoptată. În fapt, lipseşte. În fapt, la Monitorul Oficial nu a ajuns acea hotărâre. Şova, după părerea mea, nu mai are imunitate de cinci zile“, a completat avocata.

La rândul său, experta anticorupţie Laura Ştefan, de la „Expert Forum“, a subliniat că magistraţii CCR ar putea obliga Senatul să emită o hotărâre. „Curtea Constituţională ar putea obliga Senatul la emiterea unei hotărâri. După aceea, hotărârea poate fi verificată din punctul de vedere al constituţionalităţii. Să zicem că se păstrează hotărârea de respingere – şi ea poate fi analizată din punctul de vedere al constituţionalităţii sale“, a arătat Laura Ştefan.

Astfel, chiar dacă Senatul ar publica o hotărâre de respingere, aceasta poate fi demontată, tot după o sesizare la CCR, în baza articolelor din Constituţie care stabilesc că unui parlamentar îi poate fi ridicată imunitatea cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Preşedintele CCR, Augustin Zegrean, a refuzat să vorbească despre „vinovaţi“, dar a spus, tranşant, că „definiţia sumară a statului de drept este că cei care dau legile trebuie să le respecte şi ei“. Întrebat dacă poate fi schimbată decizia Senatului în cazul Şova, Zegrean a precizat că magistraţii „nu judecă doar ca să se afle în treabă“, ci vor da o decizie.

Preşedinţia, o sesizare generalistă

Dacă sesizarea PNL se axează punctual pe cazul lui Dan Şova, sesizarea Administraţiei Prezidenţiale vizează un conflict între autorităţile statului, conflict în privinţa căruia Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a avut o poziţie chiar înainte ca Iohannis să transmită contestaţia sa către CCR. „Justiţia nu se mai face în faţa procurorilor sau a judecătorilor, ci în Parlament. Este o încălcare a separaţiei puterilor în stat, adică parlamentarii îşi iau nişte atribuţii care aparţin magistraţilor“, a declarat judecătorul Cristian Danileţ pentru „Adevărul“.

Pe încălcarea separaţiei puterilor în stat se axează şi sesizarea Preşedinţiei, în care se arată că Senatul ar fi avut obligaţia să pună în acord cu Legea fundamentală atât Regulamentul, cât şi Statutul deputaţilor şi senatorilor. Preşedintele a făcut referire la articolul 24 din Statutul deputaţilor şi senatorilor şi la articolul 173 din Regulamentul Senatului potrivit cărora „Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi“, în contextul în care Constituţia stabileşte, la articolul 76, alin. 2, că “legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră”.

Astfel, cum Preşedinţia a contestat aceste prevederi şi nu votul în sine, chiar şi în cazul unei Decizii de admitere a sesizării din partea CCR, aceasta nu va influenţa situaţia lui Dan Şova, având putere doar pentru viitor.

„Ponta şi Tăriceanu, dispuşi la orice sacrificiu“

Scandalul iscat de votul din Senat în cazul lui Dan Şova are şi consecinţe politice, susţin analiştii politici contactaţi de „Adevărul“. Nu doar Tăriceanu va avea de suferit, ci şi Ponta, arată analiştii, care subliniază că legăturile premierului cu situaţia lui Dan Şova sunt unele care i-ar putea „spulbera imaginea lui Ponta“.

„Cazul Şova i-ar spulbera imaginea lui Victor Ponta dacă ar mai fi ceva de spulberat. Cel mai probabil, acesta a fost şi calculul făcut de liderii coaliţiei guvernamentale, incluzându-i aici mai ales pe Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Ponta. Cu Dan Şova se trece la etapa următoare în curăţenia începută în Parlament”, a explicat analistul Dan Ionescu.

La rândul său, Adrian Zăbavă consideră că relaţia dintre Ponta şi Şova va afecta, în cele din urmă, cariera premierului, în timp ce Tăriceanu s-a poziţionat clar împotriva acţiunilor DNA.  „Relaţia dintre Sova şi Ponta e arhicunoscuta, senatorul a fost un important ministru în guvernul Ponta, iar pe marginea dosarului Turceni-Rovinari s-a speculat şi despre o posibilă implicare a premierului. Tăriceanu şi-a asumat rolul de lider politic al majorităţii care exprimă opinii contra DNA şi a ceea ce se întâmplă cu această luptă anti-corupţie, deci cred că riscul e asumat şi în cazul lui“, a arătat Zăbavă.

Vraişte în legislaţia privind imunităţile

Cele trei acte normative care reglementează imunitatea parlamentară – Regulamentele celor două Camere şi Statutul comun al senatorilor şi deputaţilor – nu au fost niciodată şi nu sunt nici acum conforme în totalitate cu Constituţia.

Atât Constituţia din 1991, cât şi cea din 2003, prevăd acelaşi lucru: se votează cu majoritate absolută (jumătate plus unul din numărul total al membrilor Camerelor) doar legile ordinare şi hotărârile privind Regulamentelor celor două Camere, iar legile ordinare şi orice alte hotărâri ale Parlamentului, inclusiv cele privind imunitatea parlamentară, se votează cu majoritatea membrilor prezenţi (majoritatea simplă).

Imunitatea parlamentară cunoaşte două forme: imunitatea faţă de începerea urmăririi penale a parlamentarilor care sunt sau au fost miniştri, pentru fapte comise în exercitarea mandatului ministerial, şi imunitatea tuturor aleşilor faţă de percheziţie, reţinere şi arestare.

Deputaţii sunt în ordine

La Camera Deputaţilor, pentru ridicarea ambelor tipuri de imunitate, Regulamentul cerea iniţial o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor prezenţi. În noiembrie 2003, din voinţa proprie a deputaţilor, Regulamentul s-a modificat în privinţa imunităţii faţă de arestare, fiind impusă majoritatea simplă, dar a rămas condiţia de două treimi pentru ridicarea imunităţii ministeriale. Abia în anul 2009, în urma unei decizii a Curţii Constituţionale din 2008, s-a modificat şi condiţia de ridicare a imunităţii ministeriale, impunându-se tot majoritatea simplă. În momentul de faţă, Regulamentul camerei respectă în totalitatea rigorile constituţionale în ceea ce priveşte imunităţile.

Senatorii au o restanţă

La Senat, iniţial, Regulamentul prevedea majoritatea absolută pentru ridicarea ambelor tipuri de imunităţi. În 2009, tot ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale din 2008, la imunitatea ministerială s-a impus majoritatea simplă, dar a rămas până în ziua de azi majoritatea absolută în cazul percheziţiei, reţinerii sau arestării unui senator. Regulamentul Senatului respectă doar pe jumătate Constituţia în privinţa imunităţilor.

Şi Parlamentul e restanţier

În sfârşit, Legea 96 din 2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor nu are prevederi privind imunitatea de tip ministerial, ci doar privind imunitatea faţă de arestare. Această lege a prevăzut de la bun început, după cum prevede şi acum, că ridicarea acestei imunităţi se face cu majoritatea absolută, de jumătate plus unul din toţi membrii Camerei respective. Neconstituţional, dar respectivul articol nu a fost niciodată adus în faţa CCR.

Practic, după ce Curtea Constituţională a sancţionat, în 2008, Regulamentele Camerelor în ceea ce priveşte majoritatea necesară pentru ridicarea  imunităţii ministeriale, trebuia ca Senatul să-şi modifice Regulamentul şi să impună majoritatea simplă şi la imunitatea faţă de arestare, iar ambele Camere aveau de procedat similar la Statutul deputaţilor şi senatorilor. Aceste lucruri însă nu s-au întâmplat.