Nu ştiu alţii cum sunt, dar cred că mulţi dintre cei care au sprijinit acţiunile fostului preşedinte, printre care mă aflu, au un acut sentiment de jenă asistând, neplăcut surprinşi, cum însuşi Băsescu reinterpretează băsismul.

Dincolo de dezamăgirea să vezi un om care îşi distruge sistematic soclul pe care s-a aflat la un moment dat, mă simt dator să dau unele explicaţii. Chiar retroactiv şi tardiv.

În primul rând, şi eu şi alţii, nu l-am sprijinit pe omul Traian Băsescu, nu ne-am făcut icoană sau chip cioplit din el, ci i-am fost alături în acţiunile sale îndreptate în direcţia consolidării statului de drept şi a integrării României în Uniunea Europeană şi în Alianţa Nord-Atlantică. Indiferent cât îşi va mai găuri singur şi frenetic carena, nimic nu-mi va schimba convingerea că progresul pe calea independenţei justiţiei i se datorează în bună măsură. Că motivele pentru care a făcut-o sunt discutabile, că a fost un ucenic vrăjitor care şi-a închipuit că va controla sau folosi justiţia în interesul lui şi a celor apropiaţi, ce rămâne este că în cele din urmă a dezlănţuit un val căruia nici el nu i s-a mai putut opune. Şi acesta este singurul lucru important la scara istoriei.

Discuţia se poate purta şi din perspectiva alternativei. Care erau variantele pe care le-am fi avut la dispoziţie? Adrian Năstase sau Mircea Geoană? Aud? Sunt absolut convins că dacă România i-ar fi avut pe oricare dintre cei doi la cârmă, astăzi am fi fost şi mai aproape de o "democraţie" pe model sud-american sau chiar din spaţiul ex-sovietic.

Nu ştiu cât de multe şi cât de mari sunt muştele de pe căciula lui. Una dintre ele, care îl bâzâie cel mai supărător, este că în campaniile sale electorale s-au folosit fonduri ilegale în plata gecilor, găleţilor şi altor asemenea materiale. Bănuiesc că nu a orchestrat în mod direct strângerea acestor fonduri, dar cu certitudine a preferat să întoarcă capul când cei din jurul său, în special Elena Udrea, au dirijat aceste operaţii. El scuză acţiunea prin faptul că banii nu i-au dus acasă, deşi aici mă îndoiesc, pentru că sigur parte din fonduri au alunecat şi în buzunarele lacome ale "perceptorilor". Din acest moment judecata acestor acţiuni, cu certitudine ilegale, poate avea două direcţii. Una a justificărilor, prin faptul că dacă el nu proceda aşa, cu găleţi şi pui, adversarii lui apelau oricum copios la aceste mijloace, încât s-ar fi creat din start o competiţie neloială în care dacă Băsescu proceda corect şi legal, pierdea alegerile. Şi atunci, cu ce ne-am fi ales? Există şi direcţia sancţionării fără milă a faptelor, ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, prin aceea că Adrian Năstase a plătit ajungând la puşcărie pentru că a adunat într-un mod asemănător fonduri de campanie, chit că asta a fost un mizilic al ilegalităţilor la care s-a pretat.

Ştiu că astăzi dezicerea de Băsescu are darul să provoace mari satisfacţii în tabăra contestatarilor lui din perioada mandatului, cu vârf de lance în Antenele voiculesciene sau a foştilor usl-işti. Domnul Gâdea îşi face un titlu de glorie înfăţisându-ne seară de seară aşa-zisul martiriu la care s-au supus în acea perioadă. Nimic mai fals! Contestarii de atunci nu o făceau din considerente morale şi cu atât mai puţin justiţiare, era doar o luptă pentru "controlul teritoriului" între bande. Era ca şi cum două reţele de traficanţi se războiesc, iar când poliţia îi prinde pe unii dintre ei, adversarii ar poza în apărători ai dreptăţii. Războiul Antenelor şi al USL-ului nu a fost decât o luptă de preluare a zonelor în care să încaseze "taxa de protecţie", nu de întronare a justiţiei, lucru de altfel atât de uşor de demonstrat când astăzi vedem cum cele două grupări acţionează solidar împotriva DNA şi justiţiei independente, în general.

Aşa că mai uşor cu rânjetele superioare. Este dreptul fiecăruia să aleagă cum părăseşte scena. Băsescu a ales să plece huiduit. Dar nu sunt eu de vină pentru alegerile lui. A fost util unei etape din îndreptarea României către o ţară cu adevărat democratică. Aşa cum după ce foloseşti conţinutul ambalajului acesta se aruncă, el îşi acceptă cu greu destinul de a ajunge la gunoi după ce a fost folosit. Dar pentru asta nu sunt eu dobitoc!

Good bye, Mr. President!