Alegeri prezidenţiale 2014: Monica Macovei, „Doamna de Fier“ care atacă fotoliul de la Cotroceni

Alegeri prezidenţiale 2014: Monica Macovei, „Doamna de Fier“ care atacă fotoliul de la Cotroceni

Monica Macovei ocupă poziţia a 11 a pe buletinul de vot FOTO Mediafax

În pragul celei mai dure competiţii electorale, „Adevărul“ vă propune astăzi să faceţi cunoştinţă cu Monica Macovei, un candidat atipic la alegerile prezidenţiale din 2014.

Povestea Monicăi Luisa Macovei, fost ministru al Justiţiei şi candidat independent la alegerile prezidenţiale din noiembrie, începe într-o iarnă din 1959. Atunci, pe 4 februarie, Silvia Gherghescu e cuprinsă de durerile naşterii şi câteva ore mai târziu vine pe lume o fetiţă ce va aduce multe zâmbete în casa soţilor Gherghescu din centrul Capitalei. Familia Gherghescu era formată dintr-un jurist şi o profesoară de biologie.

„Când era copilă, avea o sensibilitate poate exagerată”, îşi amintea Silvia Gherghescu într-un reportaj apărut cu câţiva ani în urmă de publicaţia “Decât o Revistă”. Mama Monicăi Macovei visa ca fata să dea la Medicină. Eforturile profesoarei de biologie au fost în zadar, pentru că stâlpul casei, Vasile Gherghescu, avea să-i insufle pasiunea pentru meseria dură, mai mult bărbătească, de jurist. Deşi s-a născut în Bucureşti, Monica Macovei şi-a petrecut copilăria în Sângeorz-Băi, lângă Năsăud, în munţii Rodnei, acasă la bunicii din partea mamei. „Acolo am fost la grădiniţă, acolo mi-am petrecut toate vacanţele. De la bunici am învăţat că nu trebuie să te temi de nimic pe lumea aceasta, decât de Dumnezeu“, îşi aminteşte Macovei. La şapte ani, pleacă de pe uliţa copilăriei şi ajunge iarăşi în Bucureşti, pentru şcoala primară.

„Părinţii şi bunicii mei au fost foarte buni prieteni cu părinţii ei. Monica era mai puţin sociabilă şi din cauza asta avea probleme cu prieteniile“, ne-a relatat un vecin al casei Gherghescu, în prezent deputat PSD, care nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea. Mai târziu, Monica Luisa Gherghescu îşi formează propria familie împreună cu un coleg de breaslă, procurorul Valentin Macovei, din a căror căsnicie s-a născut Radu (24 de ani). După divorţul de Valentin Macovei, fostul ministru al Justiţiei nu s-a mai căsătorit.

Multe note de zece

Monica Macovei a întrecut aşteptările tatălui său şi a părăsit băncile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, în 1982, purtând cu ea un carnet cu multe  note de zece. Dacă privim în CV-ul său doldora de diplome şi locuri de muncă, Monica Macovei se confundă practic cu domeniul Justiţiei. Întreaga sa activitate – politică, profesională, publică – s-a concentrat asupra sistemului judiciar şi a luptei anticorupţie. Dacă avem în vedere tot ce s-a scris în decursul anilor despre Monica Macovei, dar şi mărturisirile celor care au lucrat cu ea, pare că nu este loc de mijloc: „Ori o iubeşti, ori o urăşti. Nu se poate altfel“, o descrie Laura Ştefan pe cea care i-a fost şefă la Ministerul Justiţiei.

Deşi a terminat facultatea printre primii, a patra pe ţară în promoţia ei, Macovei a obţinut, în primă fază, doar un post de procuror la Giurgiu. Nu a stat mult şi a revenit în Bucureşti, la Procuratura Sectorului 1. Până la Revoluţia din 1989, Macovei a instrumentat în Capitală dosare din domeniul Transporturilor. Aceasta este perioada la care se referă cei mai mulţi atunci când o numesc pe Macovei „procuror comunist“.

Cifra 7

Odată cu schimbarea regimului ceauşist, ministrul de Justiţie de mai târziu a obţinut şi prima sa promovare, venită după şapte ani de activitate ca magistrat. A fost numită în funcţia de şef al biroului de supraveghere cercetări penale din cadrul Procuraturii Municipiului Bucureşti. Din anul 1992, Monica Macovei începe să-şi completeze CV-ul cu studii în străinătate. Activitatea sa în magistratură s-a încheiat în 1997, când a decis să demisioneze din Procuratură pentru a se înscrie ca avocat în Baroul Bucureşti. Alţi şapte ani au trecut peste profesionista Macovei în Baroul Bucureşti.

Unul dintre cazurile de răsunet câştigate de ea în calitate de avocat a fost cel al procurorului Ovidiu Buduşan. În 2001, acesta, în calitate de şef al Secţiei Anticorupţie la Parchetul General, ancheta un caz de spălare de bani al unui om de afaceri francez care asigurase tipărirea unor afişe electorale în 1996 (afacerea „Costea”). A fost revocat din funcţie şi sancţionat disciplinar pentru încălcarea procedurilor. Magistratul a contestat în justiţie şi Monica Macovei a fost avocatul său. Buduşan a câştigat, iar la scurt timp a demisionat din Parchet. El avea să fie cel care îi va vorbi Monicăi Macovei despre Daniel Morar, fostul său coleg de la Cluj.

Telefonul din ziua de Crăciun

Un alt ciclu de şapte ani, o cifră care pare să o urmărească pe Macovei, a început pe 25 decembrie 2004, când Traian Băsescu, preşedinte proaspăt ales, avea să-i facă o ofertă neaşteptată. Luată prin surprindere de propunerea lui Traian Băsescu, Macovei a cerut un scurt timp de gândire: „Pot suna la orice oră?“. „Ministrul Justiţiei îl sună pe Preşedinte la orice oră”, a venit răspunsul din partea şefului statului. Aşadar, Monica Macovei trebuia să decidă, în numai câteva ore, dacă acceptă să primească portofoliul Justiţiei din Guvernul Tăriceanu, Executivul urmând să fie anunţat a doua zi. Prima descurajare a venit din partea mamei sale: „Te duci, mulţumeşti pentru onoare şi spui că nu e de tine“, a fost sfatul Silviei Gherghescu pentru fiica sa, aşa cum a rămas el consemnat în „Decât o Revistă“. „Da… Cred că nu. E prea mult”, a fost primul gând al Monicăi Macovei.

„Au fost nopţi lungi la minister“

Câteva ore mai târziu, Macovei pleca la Bucureşti pentru a deveni viitorul ministru al Justiţiei. A acceptat, sub condiţia de a avea libertatea totală să îşi formeze echipa. România se afla la finalul negocierilor pentru aderarea la UE şi exista pericolul amânării pentru nerespectarea anumitor standarde în sectorul justiţiei. „Monica Macovei a reprezentat un certificat de credibilitate a României în ansamblul său. A fost un moment crucial desemnarea ei ca ministru. Tot ceea ce vedem astăzi în zona combaterii corupţiei a început de acolo. Au fost multe nopţi lungi la ministerul Justiţiei cu Monica Macovei acolo. Voia să facă lucrurile perfect şi era foarte atentă la detalii. Este curajoasă şi are valorile acolo unde trebuie. Nu era un om comod pe care să-l întorci din vorbe. Spunea cu francheţe ce crede. Faptul că Monica Macovei a fost la Ministerul Justiţiei în acea perioadă a contat foarte mult pentru aderarea României la UE“, aminteşte Laura Ştefan de perioada 2005-2007.

Sub oblăduirea celei care avea să fie denumită de mulţi „Doamna de Fier a României“, Justiţia a suferit o largă reformă. În toamna lui 2005 a propus revocarea întregii conduceri a fostului PNA (actualul DNA). A optat pentru procurorul Daniel Morar de la Cluj. În anul următor, procurorul general Ilie Botoş şi-a dat demisia în urma scandalului „Fuga lui Omar Hayssam”, iar Monica Macovei o deleagă pe Laura Codruţa Kovesi cu misiunea clară de a reforma Parchetul General.

Macovei a avut o antipatie făţişă pentru cei care lucraseră în fosta Securitate. Aceştia se regăseau şi în justiţie, drept pentru care ea iniţiază o lustraţie: modifică legea astfel încât cei care fuseseră agenţi, colaboratori sau informatori ai fostei Securităţi să nu poată ocupa niciodată funcţii de conducere în justiţie sau în CSM şi interzice ca magistraţii să facă parte din actualele servicii de informaţii. O altă schimbare a fost desfiinţarea serviciului secret militarizat al Ministerului Justiţiei – SIPA. 

„În doi ani de zile a reuşit să îi facă pe angajaţii din Ministerul Justiţiei să o îndrăgească”, îşi aminteşte un fost coleg al „Doamnei de Fier“ din Justiţie. „Muncea şi pretindea să se muncească mult. Ea personal venea la ora 9 dimineaţa şi pleca mult după orele 24. Ca toată echipa ei de încredere din minister, care nu număra mai mult de 25-30 oameni. Mânca puţin şi sănătos. Era atentă la fiecare act pe care îl semna. Întrebarea cu care îi bloca pe toţi era: «De ce? Aici de ce ai scris aşa?!». A ajuns să trimită la Comisia Europeană rapoarte cu privire la evoluţiile din sistem de doar câteva zeci de pagini, în condiţiile în care cei dinaintea sa trimiteau cutii cu mii de pagini de material“, adaugă fostul coleg al Monicăi Macovei.

„Femeia anului 2008”

Pentru acţiunile sale, ministrul a avut de înfruntat opoziţie din partea clasei politice şi chiar a propriului Guvern. În februarie 2007, la iniţiativa partidului condus de Dan Voiculescu şi cu sprijinul PSD, Parlamentul adoptă o moţiune de cenzură împotriva ministrului. Macovei decide să rămână în funcţie în continuare, motivând că moţiunea ar fi urmărit suprimarea luptei împotriva corupţilor. Cu toate acestea, Macovei îşi încetează activitatea ministerială odată cu ieşirea de la guvernare a Partidului Democrat, în aprilie 2007. Fostul ministru stă două luni pe tuşă, până ce i se oferă postul de consilier special al Guvernului Macedoniei pe probleme de combatere a corupţiei şi expert al Comisiei Europene în domeniul pregătirii personalului de specialitate din ţările candidate UE. În 2008, a fost premiată cu titulatura de „Femeia Europei 2008” din partea Asociaţiei Internaţionale pentru Promovarea Femeilor în Europa (AIPFE), premiul fiind înmânat de către preşedintele Parlamentului European de atunci, germanul Hans-Gert Pottering.

Controverse

Numele Monicăi Macovei a fost implicat într-o serie de scandaluri mediatice după ce aceasta a urcat treptele Palatului Victoria în 2005: de la un scandal cu o presupusă beţie (ziarul care a publicat povestea de la Costineşti şi-a cerut ulterior scuze) până la o aşa-zisă întâlnire secretă cu omul de afaceri Dinu Patriciu şi cu premierul de-atunci, Călin Popescu Tăriceanu.

Cel mai mare tărăboi care a avut-o în prim-plan pe Monica Macovei a fost însă legat de un apartament naţionalizat de care a beneficiat tatăl său, aceeaşi locuinţă în care a copilărit ea şi pe care părinţii au pierdut-o în cele din urmă în instanţă. Cel mai aprig contestatar al Monicăi Macovei a fost omul de afaceri Dan Voiculescu, fondatorul trustului Intact. Acesta a acuzat-o în repetate rânduri că este un procuror care a făcut parte din regimul represiv al lui Ceauşescu. La rândul său, Macovei a acuzat că a fost speriată de către Voiculescu, pe când liderul de onoare al PC era senator, iar ea ocupa funcţia de ministru. „Venea efectiv spre mine, iar în spatele meu era doar peretele“, descria scena Macovei, la “Adevărul Live”.

Perioada portocalie

După plecarea de la Ministerul Justiţiei, Monica Macovei nu renunţă definitiv la politică, iar la alegerile europarlamentare din 2009 ajunge la Bruxelles sprijinită de Partidul Democrat Liberal, la care aderase între timp. La Bruxelles, s-a remarcat prin numeroasele rapoarte încredinţate de Parlamentul European eurodeputatului român. Monica Macovei s-a situat pe primul loc din totalul celor 754 de europarlamentari la numărul rapoartelor adoptate de plenul Parlamentului European în 2012. O nouă reuşită a bifat şi în 2014. Directiva privind punerea sub sechestru şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni, al cărei raportor este europarlamentarul Monica Macovei, a fost adoptată cu o largă majoritate de voturi de Parlamentul European, transpunerea Directivei fiind obligatorie pentru toate statele membre ale Uniunii Europene. Monica Macovei a încercat să-şi pună amprenta şi în interiorul PDL, prin înfiinţarea grupului reformiştilor. În 2013 a concurat împotriva lui Vasile Blaga şi a Elenei Udrea pentru conducerea partidului, dar cel supranumit “Buldogul” a strâns cele mai multe voturi şi a devenit preşedinte al PDL. Fostul ministru de Justiţie mai obţine un mandat de eurodeputat şi în 2014, cu ajutorul PDL, după care demisionează din partidul condus de Vasile Blaga şi decide să candideze, din postura de independent, la alegerile prezidenţiale de anul acesta.

Candidatul intelectualilor

Monica Macovei nu are un partid în spate care să susţină candidatura sa la alegerile prezidenţiale, dar se bucură de sprijinul unor personalităţi de marcă, precum scriitorii Vladimir Tismăneanu, Gabriel Liiceanu sau T.O. Bobe. Vladmir Tismăneanu, politolog şi scriitor, a dedicat un întreg articol în care dezvăluie simpatia ce i-o poartă Monicăi Macovei şi în care îi încurajează pe ceilalţi intelectuali să pună umărul la trasarea drumului către Cotroceni”: „Victoria Monicăi Macovei înseamnă revenirea puterii la sursa sa veritabilă, poporul. Înseamnă afirmarea suveranităţii poporului. Ieşiţi, dragi prieteni, din îndreptăţita voastră tăcere, spuneţi public pe cine sustineţi! “, sună îndemnul lui Tismăneanu pentru „prietenii să intelectuali“.

La câteva zile, a apărut şi mărturia lui Gabriel Liiceanu, filosof şi scriitor, care a afirmat public că Monica Macovei va primi votul său în noiembrie. „Am descoperit-o în ura nediferenţiată la adresa ei a întregii clase politice. Dacă toţi cei care îmi produceau silă o detestau, nu era acesta supremul certificat de bună purtare pe care îl putea ea primi?“, spunea şi Liiceanu. Un alt nume din elita românească care şi-a exprimat sprijinul pentru Macovei este T.O. Bobe, prozator şi poet. „O susţin şi o votez pe Monica Macovei pentru că este un om încăpăţânat în sensul bun al cuvântului, un om harnic care duce la îndeplinire lucrurile de care s-a ocupat. O susţin pe Monica Macovei pentru că este un om civilizat. Nu aţi auzit-o niciodată cu poante. O votez pentru că are pisică. Este delicată ca o pisică, dar are şi gheare“, a arătat şi T.O. Bobe.


„Nu dă zăpada“

La doar o aruncătură de băţ de kilometrul zero al Capitalei şi la o stradă distanţă de casa unde s-a născut, Monica Macovei îşi cumpără în 2001 propria locuinţă, un apartament dintr-un bloc vechi, care astăzi atrage privirile trecătorilor doar din cauza fisurilor care brăzdează pereţii exteriori şi a bulinei roşii pe care scrie „grad I de risc seismic“. La această adresă am căutat-o şi noi, dar nu am găsit-o acasă. În schimb, am dat de doamna Elena Bercea,o vecină destul de supărată. „M-a inundat de patru ori şi nu vrea  să discute nici cu mine, nici cu băiatul meu care a sunat-o tocmai din Elveţia să rezolve problema cu scurgerile. Uitaţi-vă cum arată această casă! Nu a mai fost reabilitată de ani de zile“, povesteşte pensionara de 72 de ani, care insistă să cheme şi o altă vecină care să confirme cele spuse de ea.

„Domnişoara vrea să ştie de asta“, spune doamna Bercea , arătând cu capul către etajul doi al blocului, acolo unde locuieşte Monica Macovei. Doamna Elsa Rila îşi pune mâna în cap. „Ce să vă spun, domnişoară? Nu ştiu cu ce să încep. Creează numai probleme aici în cartier. Îşi pune gunoiul mereu în poarta noastră. Ea nu dă zăpada niciodată, dar dă milioane cerşetorilor din parc“, se plânge şi doamna Rila, vecina de vizavi.

Nu toţi vecinii au aceeaşi părere despre Monica Macovei. Ca şi în politică, Monica Macovei este blamată de unii şi apreciată de alţii. La locuinţa Monicăi Macovei am găsit-o şi pe Maria, o tânără ce locuieşte în blocul lipit de cel al fostului ministru al Justiţiei. „Toţi ştim că doamna Macovei stă aici. În blocul de lângă mai stă doar doamna Bercea, cu câinii, cea care urlă mereu la copii. Doamna Macovei stă singură. Nu am ce să spun foarte multe despre ea. Este un om normal, care duce o viaţă normală. Este o prezenţă decentă şi discretă. A ajutat-o fratele meu o dată cu bagajele şi a fost foarte respectuoasă, fără fiţe. O văd mai mereu, înainte o aducea şoferul, acum îşi conduce singură maşina“, spune Maria.

 

Mai citeşte şi:

EXCLUSIV Klaus Iohannis. Secretele neamţului care vrea să fie preşedintele României

Klaus Werner Iohannis este primul personaj prezentat în detaliu, din seria candidaţilor la preşedinţia României, în cadrul campaniei „Alege preşedintele”, pe care ziarul „Adevărul” o demarează astăzi atât în ediţia tipărită, cât şi în cea online, pe www.adevarul.ro.

Portretul lui Victor Ponta, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale: păcatele şi virtuţile „micului Titulescu“

Premierul Victor Ponta, cel mai bine cotat candidat din cursa prezidenţială din noiembrie, a abandonat cariera juridică pentru a avea  un parcurs fulminant pe scena politică. „Adevărul“ a făcut o radiografie a vieţii premierului, aşa cum a fost, cu bune şi cu rele.

Elena Udrea: de la copila care sărea gardul vecinilor ca să fure roşii la cursa pentru Cotroceni

Elena Gabriela Udrea, cel de-al treilea candidat prezentat de „Adevărul“ în campania „Alege preşedintele!“, a ajuns în această cursă după un deceniu pe scena publică a ţării. În zece ani, cea care şi-a primit eticheta de „Blonda de la Cotroceni“ a stârnit multe controverse, ambiţii, dar şi războaie în politica românească.

Călin Popescu Tăriceanu, o viaţă de revistă

Preşedinte al Senatului şi candidat la alegerile prezidenţiale din partea unui partid care a reciclat liberali, Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu (62 de ani) a rămas întipărit în conştiinţa colectivă drept premierul bileţelului roz, liberal cu simpatii de stânga, mire de cinci ori şi colecţionar de cai-putere.

citeste totul despre: