Călin Popescu Tăriceanu, o viaţă de revistă

0
0

Preşedinte al Senatului şi candidat la alegerile prezidenţiale din partea unui partid care a reciclat liberali, Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu (62 de ani) a rămas întipărit în conştiinţa colectivă drept premierul bileţelului roz, liberal cu simpatii de stânga, mire de cinci ori şi colecţionar de cai-putere.

Călin Popescu Tăriceanu şi-a început cariera politică în  anii ’90, când a pus umărul la reînfiinţarea Partidului Naţional Liberal. Punctul culminant al carierei sale politice a fost marcat de numirea în funcţia de prim-ministru al României, în 2004, după victoria Alianţei DA în alegerile parlamentare şi a lui Traian Băsescu în cursa pentru Cotroceni.

Catolic aflat la cea de-a cincea căsătorie şi politician declarat de dreapta, dar cu înclinaţii vădite de stânga, Călin Popescu Tăriceanu a rămas până astăzi un personaj controversat al vieţii publice din România, atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală.

„Mama nu avea bani de un palton“

Facem un salt în timp şi ajungem în Republica Populară Română a anului 1952, luni, 14 ianuarie. Ziarul comunist „Scînteia“ expunea citate ample din „lucrările tovarăşului Stalin, genialul dascăl şi conducător al clasei muncitoare“. Alexandrina Louise Atanasiade nu avea însă timp să citească ziarele, întrucât tocmai  devenise mamă. Ea nu ştia încă, dar fiul ei, Călin, avea să devină unul dintre primii oameni ai ţării.

Călin Popescu Tăriceanu a avut de înfruntat lipsurile unei copilării marcate, după cum avea să povestească, de „sărăcia şi teroarea politică a epocii“.

„Am crescut lângă Cişmigiu. Iarna, dormeam cu toţii, claie peste grămadă, într-o singură cameră. Nu aveam bani să încălzim toată toată casa... Ţin minte că mama nu avea bani de palton nou şi îl dădea pe cel vechi la întors“, a povestit el într-un text publicat pe Facebook.

În 1958 s-au pus bazele colecţiei pe roţi a lui Tăriceanu. „De mic, am fost pasionat de tehnică, în mod particular de tot ceea ce avea roţi. Prima bicicletă am primit-o la şase ani, de la naşii mei. Era o bicicletă la mâna a treia (fusese luată cu ani în urmă, la mâna a doua, pentru băiatul lor), fără frâne. Puneam frână cu piciorul şi, în felul ăsta, am făcut praf prima şi singura pereche a mea de tenişi de atunci“, a povestit cel care, în prezent, este cunoscut drept unul dintre cei mai înrăiţi colecţionari de automobile.

În copilărie, Tăriceanu s-a mai confruntat cu o lipsă: cea a tatălui biologic, despre care până astăzi nu se ştie nimic. Mama fostului premier, Alexandrina Louise, a divorţat de tatăl lui Călin şi s-a căsătorit cu Dan Amedeo Lăzărescu, istoric şi liberal. După anul 2000, liberalul a recunoscut legăturile sale cu Securitatea.

Fotomodel de ocazie

La începutul anilor ’70, regimul comunist din România trăia perioada sa de glorie. Preşedintele Republicii, Nicolae Ceauşescu, a traversat pentru prima dată Oceanul şi a dat mâna cu Richard Nixon, într-o fotografie rămasă celebră. Faimos rămâne, însă, şi pictorialul realizat de Tăriceanu, în aceeaşi perioadă, în singura revistă de modă a vremurilor.

dinu patriciu calin popescu tariceanu

Tăriceanu, alături de Dinu Patriciu

„Eram pe bulevard, aproape de Scala, şi am văzut doi băieţi venind, din care unul era frumos foc. Era Călin”,  a povestit Zina Dumitrescu, într-un interviu acordat în 2011. „Pe vremea aceea, lucram şi la revista «Modern». Eram cu redactora şi cu un domn care lucra cu noi. Noi, femei, nu ne-am putut duce, dar l-am trimis pe domn - «Du-te, te rog, la băiatul ăla şi întreabă-l cine e, ce face şi dacă vrea să colaboreze la revistă. S-a dus, l-a întrebat. Era elev în clasa a XII-a. A acceptat şi a doua zi l-am văzut la redacţie. Uite aşa a rămas, a lucrat pentru un număr al revistei şi i-a plăcut. Era un tip care, ca şi acum, emana nobleţe, educaţie»“, şi-a amintit Zina.

Colegii săi au dezvăluit apoi, în presă, că Tăriceanu a refuzat să mai apară în revistă, întrucât cariera de manechin nu i se părea de viitor. Singurul număr în care a apărut, în 1971, a fost dedicat tendinţelor primăvară-vară în moda masculină. Pentru prestaţia sa, fostul premier, care era „colaborator cu sfert de normă“, a câştigat 250 de lei.  

image

„Tăriceanu era un student manierat, de nota 8“

După ce a încheiat cursurile liceului „Sf. Sava“ din Bucureşti, Tăriceanu s-a orientat către Facultatea de Hidrotehnică. Nu era, însă, un student eminent. Tăriceanu a repetat anul al doilea, din motive medicale, după cum a declarat, pentru „Adevărul“, unul dintre foştii săi profesori, care nu doreşte ca numele să îi fie publicat.

„Era un student manierat, politicos, dar de nota opt. Nu se zbătea poate la fel de mult, dar avea o inteligenţă peste medie“, ne-a spus fostul său profesor.

CV-ul său de astăzi arată că a urmat cursuri postuniversitare de matematică şi informatică, iar parcursul profesional a inclus, în mod firesc, un post de inginer. Nu a mai terminat însă doctoratul, după cum ne-a povestit  fostul său profesor, întrucât a început să cocheteze cu politica. Postul său din cadrul Universităţii a fost şi el neglijat din cauza politicii, o bună perioadă de timp. „Venea rar la cursuri şi l-am întrebat ce vrea să facă, să se hotărască dacă mai continuă cu facultatea sau se orientează spre politică. A ales politica“, a dezvăluit acelaşi cadru didactic, referindu-se la perioada imediat următoare Revoluţiei.

În anii ’80, Călin Popescu Tăriceanu a lucrat pe şantierele patriei. „Am muncit în Argeş, în domeniul hidrotehnic, dar şi în domeniul construcţiilor industriale, în Bucureşti“, a explicat liberalul demisionar pe Facebook.

După Revoluţie, prima sa afacere a fost pusă pe picioare în februarie 1990, cu câţiva belgieni. Era vorba despre postul Radio Contact. „Erau anii de pionierat media. Chiar dacă erai patron sau director, trebuia să pui şi tu osul la treabă. O dată am fost până în Belgia, singur, să cumpăr o dubiţă la mâna a doua şi echipamente pentru radio. Am cumpărat o rablă, cu care am făcut două nopţi şi trei zile până acasă. Trebuia să meşteresc la ea din 500 în 500 de kilometri. Noroc că mă pricep“, se confesa Tăriceanu în 2012. În aceeaşi perioadă, pasiunea sa pentru maşini l-a condus în lumea afacerilor cu automobile, direct în funcţia de partener asociat la o firmă importatoare. 

image

 Călin Popescu Tăriceanu (stânga), Promoţia 1970

„PNL s-a înfiinţat la noi în apartament“

Tăriceanu se orientează către politică la finalul lui decembrie 1989, în clipele în care România trece, cât ai clipi, de la comunism la democraţie. Este şi momentul în care seniorii liberali hotărăsc reînfiinţarea PNL. Orientarea sa politică e firească, dacă ţinem cont de opţiunile politice ale tatălui său vitreg, Dan Amedeo Lăzărescu. „Evident, m-am înscris în PNL pe linia tradiţiei familiei mele. Practic, PNL s-a reînfiinţat la noi în apartament“, susţine el cu mândrie.

Vederile seniorilor, după cum se dovedeşte mai târziu, nu sunt, totuşi, pe placul tânărului Tăriceanu, care pune bazele unei formaţiuni-satelit, PNL - Aripa Tânără. Ziarele abundă, în această perioadă, de relatări referitoare la conflictul dintre cele două generaţii ale partidului. La 6 iulie 1990, Dinu Patriciu declara pentru „România liberă“: „Noi, cei tineri, dorim reforma partidului. Vrem să promovăm un partid democratic. Vom alege o nouă conducere, vom adopta o linie nouă“.

Preşedintele Radu Câmpeanu, furios, dă vina, la acea dată, pe doi „conspiratori“: Tăriceanu şi Patriciu, ajutaţi de Dan Amedeo Lăzărescu. Demersul are, aparent, succes şi PNL-AT e înregistrat la Tribunalul Bucureşti în iulie 1990.

În mai puţin de trei ani, lupii tineri ai liberalismului eşuează însă, iar în 1993, Tăriceanu revine în sânul partidului în care s-a lansat şi care, drept recompensă, îi oferă funcţia de vicepreşedinte al formaţiunii.
Trei ani mai târziu, intră în Parlament în legislatura 1996-2000, ca deputat de Bucureşti, iar în acelaşi an primeşte prima sa funcţie într-un Executiv: ministru al Industriei în Guvernul Victor Ciorbea.

Călin Popescu Tăriceanu, Dan Lăzărescu şi Mircea Ionescu Quintus

image

Un prim-ministru controversat

Momentul care îl face pe Traian Băsescu preşedinte, în 2004, şi anume retragerea lui Theodor Stolojan din cursa prezidenţială şi din funcţia de preşedinte al PNL, îi  deschide şi lui Tăriceanu calea către funcţia de lider interimar al PNL şi, ulterior, către şefia Guvernului. La data de 28 decembrie 2004, Guvernul Tăriceanu este învestit. În februarie 2005, liberalii îl aleg preşedinte de partid. 

Mandatul de premier al liberalului nu decurge, însă, tocmai lin. În zorii celui dintâi mandat al lui Băsescu, apare primul conflict al preşedintelui cu premierul Tăriceanu, după ce Curtea Constituţională respinge  mai multe legi menite să reformeze Justiţia. Un Tăriceanu impulsiv anunţă că demisionează, cu intenţia de a provoca alegeri anticipate, dorite de altfel de preşedinte. Cel care capătă în aceeaşi perioadă porecla  “Răzgândeanu” îşi schimbă însă opinia şi,  la scurt timp, decide că nu poate lipsi ţara  de premier, invocând inundaţiile devastatoare care loviseră mare parte a României. Este şi momentul în care relaţiile sale cu Traian Băsescu devin cât se poate de tensionate, întrucât preşedintele dorea demisia lui Tăriceanu.

Disputele cu Traian Băsescu continuă pe parcursul mandatului său în fruntea Guvernului, până când ating  punctul culminant, în 2007. Un episod celebru, evocat recent de preşedintele PMP Elena Udrea, este cel al “bileţelului roz”. Într-o emisiune televizată, Udrea declară că, în perioada în care ea a lucrat  pentru preşedintele Traian Băsescu, la Palatul Cotroceni, Tăriceanu i-a scris şefului statului pentru a-i solicita să influenţeze Justiţia în favoarea bunului său prieten Dinu Patriciu. Udrea a făcut referire la un bilet “de culoare roz sau galbenă sau ceva asemănător”, a cărui existenţă a fost negată vehement de Tăriceanu. Scandalul a fost tranşat la acea dată chiar de preşedinte, care a prezentat biletul presei.

basescu si tariceanu

Tot în 2007, Tăriceanu a făcut parte din coaliţia “322”, care a dus la prima suspendare a preşedintelui Băsescu. Pe 19 aprilie 2007, Parlamentul României a votat cererea de suspendare pe motiv de neconstituţionalitate, cu 322 de voturi pentru, 108 împotrivă şi 10 abţineri. La refrendumul derulat pe 19 mai 2007 au participat 8.135.272 români. 24,75% au pus ştampila pe „Da”, iar 74,48% au votat „Nu”, optând astfel pentru rămânerea în funcţie a lui Traian Băsescu.

În ciuda conflictelor cu Traian Băsescu şi a controverselor în care este implicat, Călin Popescu Tăriceanu reuşeşte, în cele din urmă, să îşi menţină postul de premier timp de patru ani, până în decembrie 2008.

„Surogat pretins liberal“

Ne aflăm în 2009, moment de cotitură în istoria Partidului Naţional Liberal. Mai precis, la Congresul partidului unde un Tăriceanu care pierduse funcţia de premier pierde şi voturile necesare pentru şefia formaţiunii. Liberalii îl pun la cârma partidului pe Crin Antonescu.

A rămas, de altfel, celebră declaraţia lui Tăriceanu din momentul în care Antonescu a fost anunţat câştigător. „Domnule preşedinte, dragă Crin, vreau să te felicit, dar nu te invidiez, pentru că ai să vezi cât de greu e să fii preşedinte al PNL!”, îi transmite Tăriceanu, pe un ton de o politeţe rece, succesorului său.

Relaţia dintre cei doi, marcată de conflicte, degenerează în februarie 2014, când liderul liberal Crin Antonescu  decide să rupă USL, alianţa cu social-democraţii.  Tăriceanu însuşi se deplasează la Guvern, fără mandat, pentru o discuţie cu Ponta. Conţinutul discuţiilor rămâne confidenţial, dar în zilele următoare, fostul preşedinte PNL pledează insistent pentru rămânerea în USL. Foştii săi susţinători îl ignoră, motiv pentru care îl regăsim revoltat, în negocieri cu tabăra nemulţumiţilor din PNL, care formează, în câteva luni, un partid de buzunar, Partidul Liberal Reformator. Înainte ca PLR să prindă contur, Tăriceanu împuşcă un alt iepure: şefia Senatului, unde îi succede chiar lui Crin Antonescu. 

Apropierea de PSD îi atrage critici nu doar din partea liberalilor, ci şi din partea intelectualilor. Unul dintre cele mai aspre comentarii îl regăsim într-un text semnat de Vladimir Tismăneanu, care îl numeşte „surogat pretins liberal al fesenismului etern”.

„Acum, domnul Tăriceanu nu-şi mai ascunde simpatiile pesediste. Anunţă înfiinţarea unui partid-satelit al formaţiunii lui Iliescu şi Ponta. Se visează candidat prezidenţial. Mi-l pot imagina purtând eşarfe roşii, îngânând cântece revoluţionare dragi inimii plagiatorului suprem”, scria Tismăneanu în primăvara lui 2014. Predicţiile sale, cel puţin acelea potrivit cărora Tăriceanu ar viza Preşedinţia, se adeveresc. 

Cinci neveste, trei copii

image

Anul 2014 este, în politica românească, unul spectaculos. Pentru Tăriceanu, începe mariajul cu PLR, al treilea partid în care îşi încearcă norocul, dar şi căsnicia cu Loredana Moise,cea de-a cincea soţie a sa. Moise, cu 26 de ani mai tânără decât fostul premier, rămâne însărcinată şi anunţă că îi va dărui al treilea fiu.

Dacă despre prima soţie a lui Tăriceanu nu se ştie nimic, iar mariajul survine în perioada în care liberalul nu se bucura de atenţia presei,  cert este că această căsnicie e urmată de a doua, cu Livia, fiica fostului ambasador român în Israel, Valeriu Georgescu. Şi acest mariaj este, însă, sortit eşecului, însă  Tăriceanu se îndreaptă încă o dată, cu pas hotărât, către starea civilă şi se căsătoreşte cu Cornelia Trântescu, care îi dăruieşte, de altfel, şi un fiu. Cornelia a lucrat, de asemenea, în cadrul Facultăţii de Hidrotehnică şi cei de la facultate, care au cunoscut-o, se feresc să comenteze, dar o descriu, simplu, drept „o femeie abilă“.

În 2003, cu un an înainte de evenimentele politice care îl aduc în fotoliul de premier, Tăriceanu se  căsătoreşte, pentru a patra oară, cu Ioana şi ulterior se naşte fiul celor doi, Mihai. Nici această legătură nu durează, însă. Cei doi se despart în 2011, iar tabloidele vorbesc despre infidelităţi, de o parte şi de alta. Surse din anturajul familiei Tăriceanu au declarat, pentru „Adevărul“, că Ioana Tăriceanu ar fi decis să divorţeze după ce a reuşit să lanseze propria sa afacere, un cabinet de avocatură în cadrul căruia colaborează cu nimeni alta decât cu Cherie, soţia fostului premier britanic Tony Blair. Pe actuala soţie, Loredana Moise, Călin Popescu Tăriceanu o cunoaşte la doar câteva luni după divorţul de Ioana Tăriceanu. În plin an electoral, viaţa personală a lui Tăriceanu  devine subiect de glumă pentru vechiul său rival, preşedintele Traian Băsescu, care îi lipeşte eticheta de „inimă zburdalnică”.

ioana tariceanu

„Rugămintea mea la Tăriceanu Inimă Zburdalnică e să citească Constituţia, să nu se mai facă de râs când anunţă programul dat de Voiculescu“, spunea Băsescu recent, la scurt timp după ce afla că Tăriceanu insistă pentru suspendarea sa din funcţie.

În toamna lui 2014, la câteva zile de la validarea candidaturii sale, îl regăsim alături de tânăra lui soţie, săptămâna trecută, la evenimentul de lansare la prezidenţiale. Emoţionat, Tăriceanu anunţă, în prezenţa a o mie de persoane, că Loredana va naşte în Ajunul Crăciunului. Până atunci, noul preşedinte va fi deja instalat la Cotroceni.

Mai citeşte şi:

EXCLUSIV Klaus Iohannis. Secretele neamţului care vrea să fie preşedintele României

Klaus Werner Iohannis este primul personaj prezentat în detaliu, din seria candidaţilor la preşedinţia României, în cadrul campaniei „Alege preşedintele”, pe care ziarul „Adevărul” o demarează astăzi atât în ediţia tipărită, cât şi în cea online, pe www.adevarul.ro.

Portretul lui Victor Ponta, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale: păcatele şi virtuţile „micului Titulescu“

Premierul Victor Ponta, cel mai bine cotat candidat din cursa prezidenţială din noiembrie, a abandonat cariera juridică pentru a avea  un parcurs fulminant pe scena politică. „Adevărul“ a făcut o radiografie a vieţii premierului, aşa cum a fost, cu bune şi cu rele.

Elena Udrea: de la copila care sărea gardul vecinilor ca să fure roşii la cursa pentru Cotroceni

Elena Gabriela Udrea, cel de-al treilea candidat prezentat de „Adevărul“ în campania „Alege preşedintele!“, a ajuns în această cursă după un deceniu pe scena publică a ţării. În zece ani, cea care şi-a primit eticheta de „Blonda de la Cotroceni“ a stârnit multe controverse, ambiţii, dar şi războaie în politica românească.

Politică


Ultimele știri
Cele mai citite