Alegeri prezidenţiale 2014. A lăsat autonomia pentru toată România: Kelemen Hunor, maghiarul care vrea la cârma ţării noastre

0
Publicat:
Ultima actualizare:

A intrat în tumultuoasa campanie a alegerilor prezidenţiale 2014, din start, cu un aşa-zis „neajuns“: este maghiar. Maghiar în România. Cu toate acestea, crede în şansele sale, crede în faptul că există români care vor pune ştampila în dreptul numelui său, crede că poate schimba ceva în bine în ţara în care trăieşte.

Discret în ceea ce priveşte viaţa personală, Kelemen Hunor a devenit din ce în ce mai vizibil în viaţa politică mai cu seamă în ultima perioadă, după ce a fost cel care a prezentat oficial mult dezbătutul şi controversatul proiect al UDMR de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Totuşi, în opinia actualului ministru al Culturii, acest proiect nu ar trebui să însemne un „handicap“ nici măcar în plină campanie electorală: „Prezint ceea ce sunt, ceea ce cred şi nu am de gând să lupt cu contracandidaţii mei la alegerile prezidenţiale 2014. Vreau doar să le vorbesc oamenilor despre programul meu politic, despre ceea ce am de oferit acestei ţări“.

Veterinarul filosof

S-a născut în urmă cu 47 de ani în comuna Cârţa din judeţul Harghita, într-o familie de intelectuali. A moştenit inteligenţa şi determinarea de la tatăl său, om respectat în comună, de meserie inginer agronom.

Cel care-şi aminteşte bine de acele vremuri este fostul profesor de fizică din gimnaziu al lui Kelemen Hunor, acum pensionar, Fülöp László: „Avea o logică debordantă, reţinea uşor tot ce învăţa, era comunicativ şi prietenos, mereu cu zâmbetul pe buze. Un lucru bun e că avea încredere în forţele proprii, dar era şi căpos“.

De mic a făcut sport. De altfel, Cârţa este o localitate renumită pentru tradiţia hocheiului. Copilul Hunor a făcut parte ani la rând din echipa de hochei a şcolii, dar nu se dădea în lături nici când venea vorba de câte un meci de fotbal. Copilăria i-a fost marcată de aventurile desprinse din cărţi, mai ales de cele cu indieni.

„Hunor, din tine nu va ieşi nimic bun!“

Fostul profesor îşi aminteşte că Hunor era cel mai înalt copil din clasă şi că „era tare arătos încă de pe atunci“. „Se cam uitau fetele după el. Deşi era un elev bun, uneori le mai şi enerva pe profesoare. Una dintre ele l-a chiar avertizat – în glumă, desigur: «Hunor, din tine nu va ieşi nimic bun!»“, povesteşte, zâmbind, Fülöp László. „Dar iată că nu a fost deloc aşa, din Hunor a ieşit ceva extrem de bun. Şi mă bucură faptul că nu a uitat de unde a plecat. Se întoarce mereu cu drag acasă. Stă de vorbă cu toată lumea, ascultă problemele oamenilor, găseşte un limbaj comun cu fiecare în parte. Candidatura sa este un lucru bun“, adaugă dascălul.

image

Profesorul Fülöp cunoaşte îndeaproape şi familia actualului ministru al Culturii: „Părinţii săi au fost dintotdeauna oameni corecţi, respectaţi, care au avut aşteptări de la copiii lor. Trei la număr. Iar copiii nu i-au dezamăgit“. Tot de la fostul dascăl am aflat, de altfel, că Kelemen Hunor are un frate şi o soră. „Fiecare are câte patru copii. Acum, e rândul lui Hunor să îi ajungă din urmă. El are deocamdată o fetiţă“, glumeşte acesta.

Plete, rock şi sete de libertate

Anii de liceu şi i-a petrecut la Târgu-Mureş, despre care Kelemen Hunor vorbeşte cu nostalgie: „Pe atunci aveam plete, purtam blugi strâmţi şi ascultam zi şi noapte rock“.

S-a străduit, apoi, să-şi aleagă o meserie în care inocularea ideologiei comuniste să nu fi acaparat totul, drept pentru care a optat pentru Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole din Cluj. „Nu am practicat însă niciodată această meserie, pentru că a venit Revoluţia. Iar după Revoluţie mi-am putut urma, în sfârşit, adevărata vocaţie: filosofia“, mărturiseşte ministrul.

Imediat după absolvirea primei facultăţi s-a înscris la cursurile celei de-a doua, de Filosofie. Apoi, a obţinut un post de redactor la radioul public din oraşul de pe Someş, a scris poezie şi proză, a colaborat cu mai multe reviste literare. „Am câştigat chiar şi un premiu al Uniunii Scriitorilor pentru debutul în poezie“, precizează candidatul la cea mai înaltă funcţie din stat.

Lucrare de licenţă de 10, despre Scheler

Kelemen a terminat, în 1998, Facultatea de Filosofie la linia maghiară în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“. Egyed Péter (foto), profesorul de Istoria Filosofiei cu care tânărul Kelemen Hunor şi-a dat licenţa, îşi aminteşte cu plăcere de el: „Fără a spune vorbe goale, a fost un student asiduu, sistematic, cu preocupări serioase în studiul filosofiei. El a venit aici să studieze, nu era doar în trecere, ca alţii“.

Profesorul îşi aminteşte că partea filosofiei care l-a interesat cel mai mult pe Kelemen a fost etica. „Lucrarea sa de licenţă a avut subiectul «Etica în opera lui Max Scheler». Ceea ce m-a impresionat la licenţa lui a fost că a ales un subiect care cere foarte multă muncă şi putere de cuprindere a esenţialului, întrucât Max Scheler este unul dintre cei mai productivi gânditori ai secol al XX-lea, având lucrări numeroase şi vaste, de peste o mie de pagini. Ca să faci analiză şi sinteză pe opera lui Max Scheler trebuie să munceşti serios“, explică Egyed Péter.

image

Lucrarea la care a lucrat circa un an a fost notată cu 10. Potrivit lui Egyed Péter, etica în accepţiunea lui Max Scheler nu era o chestiune pur formală, ci avea legături importante cu politica şi cu problemele sociale.

Dascălul preşedintelui UDMR are şi o supărare legată de faptul că, în prezentările publice ale lui Kelemen Hunor, se accentuează faptul că a făcut Facultatea de Medicină Veterinară: „Ar fi bine să se ştie că a făcut şi o filosofie serioasă, care se vede la el, pentru că filosofia asigură o înţelegere destul de profundă a fenomenului social şi politic. Filosofia te ajută să ai o privire critică, să poţi argumenta sistematic şi fără tensiunea politicianului. În foarte multe cazuri, văd în el, poate nu neapărat doar datorită filosofiei, un om temperat, care îşi calculează argumentele, se pregăteşte temeinic pentru un discurs, nu improvizează“. În discursurile lui Hunor, profesorul vede fundamente puse la facultate. „Eu afirm cu tărie că discursul metodic, prezentarea argumentelor clare, structurate, eliminarea neesenţialului provin din pregătirea sa de la facultate. Un filosof care cunoaşte tradiţia sofistă a retorilor trebuie să fie pregătit întotdeauna să dea replici, iar pentru aceasta trebuie să aibă un sertar, un registru de argumente pe care le poate folosi oricând are nevoie“, mai arată Egyed. 

Un secui atipic

Profesorul îşi aduce aminte că studentul Kelemen Hunor era „foarte sociabil, în acest sens făcând excepţie de la profilul secuilor, care ţin o anumită distanţă faţă de ceilalţi“: „El era în acelaşi timp şi foarte serios. Cunoaştea foarte bine limitele sociabilităţii. Trebuie să vă spun că se vedea personalitatea lui - zâmbăreaţă, dar serioasă. Participa alături de colegi la toate balurile pe care le făceam la sfârşit de an“.

Kelemen Hunor a păstrat însă legătura cu mediul universitar clujean chiar şi după plecarea sa la Bucureşti. „Păstrăm şi acum legătura. Chiar în urmă cu trei zile am organizat o tabără de scriitori la care a venit şi el, la invitaţia mea. De asemenea, a venit şi când l-am invitat la universitate pentru a vorbi despre fenomenul politic românesc. El, petrecând foarte mult timp la Bucureşti, a învăţat metoda de abordare a fenomenului politic şi a politicianului român, care este o artă, trebuie să recunoaştem“, spune, zâmbind, dascălul. Deşi nu este întotdeauna de acord cu ce susţine Kelemen Hunor, profesorul lui este mulţumit de ce a ajuns acesta: „El e şi un scriitor de calitate. Nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu ceea ce susţine ca politician, dar nu mi-a fost niciodată ruşine cu fostul meu student. Dacă mi-ar fi fost, aş fi luat telefonul şi i-aş fi spus acest lucru“. 

Secretar de stat, „gluma“ de la prima oră

Actualul preşedinte al UDMR era încă la Cluj când a fost luat prin surprindere de propunerea care avea să-i schimbe radical viaţa: postul de secretar de stat în Ministerul Culturii. A fost momentul în care Kelemen Hunor a debutat, practic, în viaţa politică. „Într-o dimineaţă de duminică, a sunat telefonul şi am fost întrebat, scurt, dacă vreau să lucrez ca secretar de stat la Ministerul Culturii din partea UDMR. După ce am clarificat că nu e vorba de vreo glumă matinală, am acceptat, iar după câteva zile eram deja la Bucureşti“, îşi aminteşte Kelemen Hunor.

„Cultura a rămas, totuşi, principala mea preocupare şi în timpul mandatelor mele de deputat, începând din anul 2000 şi până în 2008“, arată Kelemen.

De numele lui Kelemen se leagă şi o adevărată telenovelă în ceea ce priveşte Roşia Montană. În 2010, ceruse, în calitate de ministru al Culturii, iniţierea dezbaterii posibilităţii de a introduce pe lista UNESCO patrimoniul arheologic din acea zonă, dar nu avea acordul autorităţilor locale. „Nu există patrimoniu fără om, nici om fără patrimoniu. Nu-i poţi scoate pe cei care locuiesc acolo“, declara, în urmă cu un an, Kelemen.

În iulie 2011, mai multe organizaţii neguvernamentale i-au cerut demisia, din cauza avizului dat pentru descărcarea de sarcină arheologică în Masivul Cârnic. În apărarea sa, Kelemen a declarat că a vrut să fie „proactiv“ şi să salveze „ce se poate salva“: „Susţin o soluţie prin care să se poată păstra patrimoniul construit în proporţie de 80% şi o soluţie prin care aducem 140 de milioane de dolari pentru patrimoniul construit“.

Despre mentori, numai de bine. „Ceea ce am învăţat de la ei este că nu îmi pot permite să-mi pierd credinţa în ceea ce fac, în utilitatea şi în rostul muncii mele, chiar dacă deseori mă lupt cu morile de vânt“, adaugă el.

Ce face Kelemen Hunor atunci când nu face politică

„Mă întâlnesc cu prietenii şi nu vorbim deloc despre politică. Sau, dacă o facem, o facem doar în glumă“, recunoaşte candidatul. Însă fiecare clipă liberă i-o acaparează fiica sa, în vârstă de un an: „Particip la «cursurile intensive» pe care mi le predă fiica mea. Mă învaţă să redescopăr lumea“.

image

Kelemen Hunor, alături de soţia sa şi de fiica sa. FOTO Facebook

Fotografiatul este una dintre cele mai mari şi mai vechi pasiuni ale lui Kelemen Hunor. Recent, şi-a cumpărat un aparat foto profesionist, care abia aşteaptă să se mai domolească fierberea politică pentru a putea fi testat cum se cuvine, în natură. În momentele de respiro, citeşte. Cărţile sale preferate sunt cele de literatură contemporană, iar în materie de muzică optează fără să clipească pentru jazz. Postul său preferat este Radio România Muzical.

Dreptul de a decide

Consideră importantă candidatura la Preşedinţie din partea celei mai mari uniuni a maghiarilor din România, UDMR: „Cu începere din 1996, UDMR a avut de fiecare dată un candidat propriu la alegerile prezidenţiale. E importantă menţinerea solidarităţii în rândul comunităţii maghiare. Campania aduce cu sine ocazia ca maghiarii să spună răspicat ce gândesc despre România, despre locul acestei ţări în Europa, dar şi despre rolul lor în ceea ce priveşte destinul acestei ţări“. 

image

În opinia lui Kelemen Hunor, proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc nu are drept scop dezbinarea, cu toate că prezentarea oficială a acestuia a atras multe păreri negative: „Am respectat mereu regulile democraţiei, la fel va fi şi de acum înainte, indiferent că vorbim despre drepturile lingvistice, despre statul de drept sau despre autonomie“. 

O altă problemă stringentă invocată de Kelemen este una comună pentru maghiari şi români: dreptul de a decide prin propria voinţă în privinţa aspectelor vieţii de zi cu zi. „De la Bucureşti nu putem cunoaşte prea bine direcţia în care doreşte să se dezvolte, de exemplu, comuna Sângeorgiu de Mureş, dar primarul şi comunitatea locală ştiu foarte precis. Atunci de ce să nu le sprijinim planurile? De ce să nu le ascultăm opiniile şi propunerile pentru comunitatea lor, parte a marii comunităţi a ţării?“, se întreabă el.

Candidatul maghiar se declară preocupat şi de direcţia în care pare să meargă educaţia şi cultura: „Este esenţial să ne îngrijim de ambele domenii, pentru ca generaţiile viitoare să aibă o pregătire de nivel european, dar şi o conştiinţă a valorilor culturii din care provin“.

De ce ar pune un român ştampila în dreptul numelui lui Kelemen?

Prezidenţiabilul şi-ar dori ca alegătorii să-şi imagineze ce ţară îşi doresc pentru următorii 10-20 de ani şi în ce direcţie vor să evoluăm ca societate: „Cei care îşi imaginează o Românie în care solidaritatea socială nu are sincope, în care educaţia şi cultura sunt o prioritate nu doar pe hârtie, în care comunităţile locale – din Vrancea până la Satu Mare, din Constanţa până la Caraş-Severin – pot decide pentru ei direcţia în care vor să se dezvolte ţara lor, cei care cred într-o lume modernă în care mândria regională este o valoare şi nu o caracteristică de ascuns sub preş, acei cetăţeni au în persoana mea o garanţie că toate acestea vor fi incluse în agenda preşedintelui. Deschis, cu seriozitate, privind toate problemele în mod echilibrat. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care ştampila poate fi pusă în dreptul numelui meu“.

Ce îi lipseşte, în prezent, României

În opinia lui Kelemen Hunor, României şi nouă, tuturor, ne lipseşte credinţa că putem mai mult, ne lipseşte o viziune clară despre viitor, despre cum am dori să fie această ţară. „Nu aş spune că suntem pe un drum greşit, doar că până acum nu ne-am strâns forţele necesare, nu avem o strategie bine închegată pentru a face din România, cu paşi fermi şi repezi, un reper economic, administrativ, politic şi militar pentru această zonă a Europei“, explică ministrul. 

Potrivit acestuia, politicienii, societatea civilă şi actorii economici au, în mod egal, această responsabilitate: „Să fim exigenţi şi să avem aşteptări unii de la alţii, dar să nu uităm că avem şi o datorie comună. Obiectivele noastre specifice nu le va îndeplini nici Uniunea Europeană, nici alte structuri internaţionale. Trebuie să ştim foarte concret încotro vrem să evoluăm şi să urmărim scopuri comune foarte bine definite“.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite