Directorul INSCOP, la Adevărul Live: Dacă preşedintele Băsescu va fi suspendat, agenda electorală va suferi schimbări majore
0
Rezultatele celui mai recent sondaj INSCOP care trece în revistă aşteptările cetaţenilor de la viitorul Preşedinte ar putea oglindi peisajul electoral din turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, cu o condiţie: ca suspendarea preşedintelui Traian Băsescu să nu devină realitate, crede Remus Ştefureac, directorul instituţiei.
Directorul INSCOP, Remus Ştefureac, şi jurnalistul Liviu Iolu au dezbătut, la Adevărul Live, rezultatele celui mai recent sondaj care oferă date cu privire la aşteptările românilor de la viitorul preşedinte.
Ce aşteptări au românii de la viitorul preşedinte?
Românii nu au o viziune constituţională asupra preşedintelui, ci una proprie. Vedem, de exemplu, că românii se raportează la activităţi executive, preşedintele e parte a puterii executive, numai că nu în zona economică. O influenţă a avut şi stilul, tipul de mandat exercitat de Traian Băsescu.
De unde vine diferenţa asta între ce crede lumea că poate face preşedintele şi ce poate face cu adevărat?
Când ai probleme, te aştepţi ca ele să fie rezolvate de cel care este mai puternic în statul român. Este un alt factor, conjunctural, care are legătură cu mandatul exercitat de Traian Băsescu. Asocierea de care vorbeam iniţial este mult amplificată în contextul în care preşedintele şi-a asumat decizii executive care ar fi trebuit preluate de prim-ministru. Putem să facem, poate, o incursiune în istorie, în sensul în care exerciţiul democratic în statul modern român, după Unirea Principatelor, se referă, totuşi, la un lider providenţial. Noi nu am avut exerciţiul distribuirii puterii. Va trebui să ne raportăm şi la perioada istoriei mai recentă, a regimului comunist, în care şeful statului decidea în tot şi în toate. Chiar şi înainte de instaturarea regimului comunist am avut tot o dictatură regală sub Carol al II-lea. Percepţia asta e definitorie în imaginarul politic românesc. Evident că avem această suprapunere între ce aşteaptă românii de la preşedinte şi discordanţa cu ce poate să facă în realitate.
Trecem la percepţia de învingător şi cât de importantă este în jocul politic din toamnă. În sondajul de ieri, Victor Ponta era la 41%, Iohannis undeva la 30% şi acum vedem un alt sondaj.
Dincolo de măsurarea intenţiei de vot, şi am şi precizat ieri, cred că e prima dată când ne apropiem de atmosfera electorală efectivă. E primul sondaj care măsoară intenţia de vot mai aproape de ce se va întâmpla în alegeri. Avem o listă de candidaţi care, probabil, în linii mari va rămâne aceeaşi, în lipsa unor surprize epice.
Dincolo de măsurarea intenţiei de vot există şi un indicator important în surprinderea climatului campaniei, a moralului trupelor, a moralului votanţilor şi acest indicator al percepţiei câştigătorilor. Populaţia e întrebată nu doar cu cine votează, ci şi cine crede că va câştiga alegerile prezidenţiale.
Pe distribuţia voturilor, vorbim de o întrebare deschisă, adică răspunsurile spontane care deja măsoară şi notorietatea unor candidaturi.
Aici vorbim de bazinul electoral extins, poate, în cazul lui Iohannis, care este challenger. Restul candidaţilor sau potenţialilor candidaţi înregistrează scoruri marginale. Acest grafic realizat pe o întrebare deschisă ne arată clar poza turului doi al alegerilor prezidenţiale. Avem o provocare lansată acum de Tăriceanu, dar dincolo de aceste scenarii, această poză ne arată clar cine va intra în turul doi. Distanţa dintre locul doi şi locul trei este mare. Peste o săptămână vedem, scena politică e bulversantă deja.
Practic, e 31% raportat la 80% din eşantion. Este fără cei 21,1% care nu ştiu, nu răspund. Cel puţin în cazul lui Iohannis, vorbim de un bazin al lui maximal. În cazul lui Ponta vorbim doar parţial de un bazin maximal, pentru că vorbim de oameni care nu ar vota cu Ponta, dar îl percep câştigător.
Klaus Iohannis este într-o poziţie bună.
Concluzia pe care a tras-o ieri colegul meu, Darie Cristea, este corectă. Ne aflăm într-o fază în care principalii doi competitori par a se stabiliza. E adevărat, practic, de acum încolo vom intra şi mai puternic în atmosfera de campanie. Mai sunt două săptămâni până la depunerea efectivă a candidaturilor cu listele de susţinători. Provocarea cu suspendarea, dacă se va concretiza, va schimba destul de mult agenda electorală. Dincolo de polarizare, sunt multe necunoscute. Pe tema suspendării, miza lui Tăriceanu este de a rupe acei votanţi anti-Băsescu de la Iohannis.
Revenind, tema suspendării ridică foarte multe necunoscute. O primă necunoscută este acest bazin anti-Băsescu din zona Klaus Iohannis. Mai sunt trei milioane de alegători care nu au o poziţie clară. Într-un astfel de conflict în care se bat, de fapt, două campanii negative, una anti-Ponta, alta anti-Băsescu, cei trei milioane ar putea aştepta soluţii pozitive, iar Iohannis poate compensa prin voturi care aşteaptă mai degrabă stabilitate, dar şi Iohannis are o problemă aici cu acel mesaj repetat prin care vorbeşte despre faptul că în cazul în care va deveni preşedinte va forţa o nouă majoritate cu un Guvern condus de Predoiu.
Sunt multe calcule tactice, însă cu riscuri şi costuri din punctul de vedere al rezultatului votului. Tema suspendării aruncă în aer toate calculele şi candidaţilor le rămâne o plajă de necunoscute destul de mare.
Faţă de sondajele trecute, în care Iohannis se plasa bine la capitolul încredere. A beneficiat el de acea încredere şi în intenţia de vot?
Transferă destul de bine. Concluzia principală pe care o putem trage, pentru că am măsurat şi intenţie şi încredere, pe măsură ce a devenit tot mai vizibil mă aşteptam să mai crească. El stagnează. Pentru un challenger, menţinerea unei tendinţe crescătoare e foarte importantă. Eu aş compara aceste date cu următoarele. Klaus Iohannis are nevoie de creştere. El conservă bazinul de încredere. Chiar şi la nivelul încrederii, vedem o ciudată îngheţare a ponderii principalilor competitori. Debutul în forţă al campaniei, marcat de subiecte emoţionale intense, poate oferi ocazii pentru rupturi de ritm.
În acest moment, faptul că lucrurile sunt stabile nu arată şi o normalizare? Nu e semn de normalitate? Oamenii nu mai gândesc emoţional.
Bazinele partizane, electoratul cu opţiuni de stânga, de dreapta din România nu depăşeşte şapte milioane de alegători. Or, la alegerile prezidenţiale vin vreo zece. Mai sunt două-trei milioane care trebuie convinşi cu alte argumente. Pe de o parte, Iohannis are un discurs echilibrat, pozitiv, dar în oferta politică efectivă propune totală instabilitate. Ponta, pe de altă parte, întreţine retorica conflictuală în raport cu Băsescu, dar poate oferi stabilitate.
Din analize, procentul reflectă şi bazinele partidelor ?
Se stabilizează procentele celor doi, vedem o congruenţă, cel puţin pe intenţia de vot, o suprapunere între votul de partid şi votul candidaţilor.
În iulie, PSD-UNPR-PC era undeva la 40%, iar ACL în jur de 30%. Dacă avem în minte această poză, vedem o suprapunere destul de corectă a voturilor. In turul doi intervine carisma fiecărui candidat, măsura în care reuşesc să puncteze teme care sunt pe agenda reală a populaţiei. Aici, vedem o serie de paradoxuri. Nu cred şi nu există în viaţa politică românească partid imaculat pe tema integrităţii.
Vom avea un pachet interesant pe care îl testăm săptămâna viitoare. E posibil ca viitorul prim-ministru să nu fie de la PSD. Am testat ipotezele şi e interesant cum se raportează populaţia.
Are un avantaj Ponta pentru că e prim-ministru ?
Putem să ne
raportăm la un subiect : amnistia pentru funcţionari şi mame. Am văzut o
dezbatere în mediul virtual, e o fractură între categorii sociale care nu din
vina lor au ajuns în această situaţie. Poate genera şi contrareacţii, dar
premierul poate mişca astfel de subiecte. Mult mai relevantă va fi, însă,
raportarea la viitorul prim-ministru.
Dacă ne uităm pe cifrele din această lună, e foarte interesantă dispunerea opţiunilor publicului, arată forţa electoratului non-partizan, care nu mai vrea politicieni, să spunem aşa.
Se încarcă comentariile...
