A fi sau a nu fi incompatibil

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La faimoasa dilemă a lui Hamlet „A fi sau a nu fi, iată întrebarea!”, trebuie să adăugăm, adică să introducem doar un „cuvinţel”, adică „incompatibil” şi astfel dăm peste o ipostază actuală a Prinţului de Elsinor, adică peste Klaus Iohannis, Primarul de Sibiu.

În cazul dânsului, s-a pus în termeni juridici o problemă rămasă nesoluţionată încă, tot în termeni juridici, adică problema şi întrebarea dacă domnul Klaus Iohannis este sau nu este „incompatibil”

Aici, a pleca de la zero înseamnă a pleca de la Dicţionar. În general, prefer „Dicţionarul general al limbii române”, al lui Vasile Breban, însă aici recurg la DEX. Termenul „incompatibil”are 5 domenii de referinţă, dintre care ne interesează domeniul juridic, adică înţelesul nr.„2. (Jur.) Starea de nepotrivire între două funcţii, profesii sau sarcini, care face ca o persoană să nu le poată exercita ori ocupa în acelaşi timp” Observăm că Dicţionarul face câteva distincţii fine şi precise, întrucât face deosebirea între substantivele.”funcţii”, „profesii”şi „sarcini”, apoi între verbele „a ocupa” şi „a exercita”

Subtilul Bulă, dar nu numai el, ar putea înţelege că poţi să ocupi o „funcţie”care nu are nici o legătură cu vreo „profesie”, sau vreo „sarcină”, după cum poţi să „ocupi”o „profesie” fără a o”exercita”. Dar, dincolode confuziile lui Bulă, pus veşnic pe harţag, se subînţelege –vorbind în limbaj sociologic- că rolurile sociale despre care este vorba coexistă în acelaşi timp. Am putea spune şi că ele „coabitează”, dar nu am vrea să ne atingem cumva de gingaşa coabitare dintre Premierul Victor Ponta şi Preşedintele Traian Băsescu. În cazul domnului Klaus Iohanis, coexistenţa celor două roluri are loc doar pe un fragment de timp. Dânsul a fost ales ca  Primar al Sibiului în anul 2000, apoi a fost reales consecutiv de patru ori, şi doar în partea finală a rolului de Primar ajunge să fie „incompatibil”, întrucât are şi calitatea de reprezentant al municipiului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010, ca şi SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale, după cum se precizează într-un document oficial.

Nu sunt Jurist, dar îmi îngădui aici să fac doar câteva observaţii, bazate mai ales pe logica naturală, nu doar pe logica juridică. Între Primăria Sibiului, ca instituţie administrativă, şi cele două Societăţi Comerciale, care sunt tot ale oraşului Sibiu, există anumite relaţii, care, în ultimă instanţă, nu pot fi decât relaţii de interese. Or, sub raport teoretic, între cele două tipuri de interese, ale Primăriei şi ale celor 2 SA, sunt posibile 4 şi numai 4 tipuri de relaţii:1. Au fost lezate interesele Primăriei, în favoarea intereselor celor două SA; 2.Învers, au fost lezate interesele celor două SA, în favoarea intereselor Primăriei; 3. Cele două tipuri de interese au fost armonizate, rezultatul fiind un beneficiu  reciproc al instituţiilor menţionate; 4. Nu există puncte esenţiale de contact între cele două tipuri de interese, ele aflându-se într-o relaţie de „exterioritate reciprocă”, după expresia unui gânditor. Aceasta înseamnă că trebuie să se vadă, pe baza documentelor aflate la Dosar, de ce natură au fost relaţiile de interese, ca relaţii concrete, bazate pe fapte şi documente, între Primărie şi cele două SA, pentru a se putea trge concluzia dacă domnul Klaus Iohannis este sau nu este compatibil, dar în mod real, nu în mod formal. În Teoria Generală a Dreptului este elementară distincţia dintre „Starea de drept” şi „Starea de fapt”. Aceasta ar putea însemna că domnul Klaus Iohannis este „incompatibil” la nivelul „Stării de drept”, dar nu şi la nivelul „Stării de fapt”, unde nu este incompatibil, pentru că nu au fost lezate interesele unei părţi în favoarea intereselor altei părţi, dintre cele 3 părţi menţionate. Altfel spus, între Formă şi Fond sunt posibile mai multe relaţii, inclusiv „Forma fără fond”, teoretizată la noi de Titu Maiorescu. În cazul pe care îl analizăm, Forma poate fi culpabilă, dar nu şi conţinutul ei. Înclin să cred că un astfel de raţionament, care este şi logic natural, dar şi juridic, a stat la baza Deciziei Curţii de apel Alba, care  a anulat Raportul de evaluare ANI, Raport care constata starea de incompatibilitate. Recursul făcut de ANI, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), intră în logica juridică a unui demers tipizat, sau clasic, şi să sperăm că această ultimă Instanţă va ajunge la aceeaşi concluzie ca şi Instanţa Alba, în  absenţei unor probe sau documente noi.

Desigur, un contra-candidat cum este domnul Teodor Meleşcau, ca diplomat subţire, se mişcă între nuanţe, simulând neutralitatea în aprecierea cazului Iohannis, dar, accentul gândirii dânsului cade, totuşi, pe cuvântul şi conceptul „incompatibil” Încât, mergând pe ipoteza considerată foarte probabilă că verdictul va fi negativ, dânsul răspunde cu vizibilă plăcere la sugetia de a-l  înlocui pe Klaus Iohannis, în lupta pentru funcţia de Preşedinte. „Răspunsul este da şi aş fi chiar foarte satisfăcut de acest lucru, pentru că l-aş considera o decizie foarte înţeleaptă".De fapt, în ţara noastră avem deja o bogată cazuistică pe această temă şi problemă. Spre exemplu, actorul Mircea Diaconescu a fost declarat incompatibil, nu atât pentru că  era în acelaşi timp şi Parlamentar, dar şi Director de Teatru, ci pentru că în a doua calitate şi-a angajat soţia pe un post superior în Teatru, fără să respecte condiţiile de concurs.

Doamna Ministru Ecaterina Andronescu a soluţionat, deşi nu ştiu cum anume, antinomia juridică dintre funcţia de Ministru şi aceea de Rector.Dar, s-ar putea ca noul dosar în care dânsa este implicată, să constate că în perioada acelei concomitenţe temporale, computerele să nu fi fost distribuite chiar echitabil între Politehnică şi restul Universităţilor. Întreaga viaţă post-revoluţionară a României de azi abundă în situaţii în care diverşi indivizi, la scară mai mică sau mai mare, fac o confuzie constantă în acţiunile lor,  între, pe de o parte,  pretextul de suprafaţă, care este nobil, principial şi dezirabil, şi, pe de altă parte, mobilul acţiunii, care fiind tăcut, este indezirabil în diverse grade. Adică, avem o situaţie inversă decât aceea a lui Klaus Iohanis, unde numai forma este probabil culpabilă, conţinutul ei fiind corect . 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite