Şi altă dată s-a practicat la noi votarea legilor cu toptanul

S-a făcut mare caz în decembrie 2013 de sarsanaua de legi pe care Parlamentul a fost cât pe-aci să le voteze. Dintr-un foc. Dincolo de esenţa lor antidemocratică, de reducere a procedurilor parlamentare la una singură – Lovitura –, legile au fost criticate şi pentru programarea lor spre a fi trecute într-un timp scurt şi fără îngăduinţa dezbaterilor.

Momentul a stârnit, printre altele, şi cuvenitele nostalgii după epoca interbelică, în care – suspină intermitent proprietarii acestor nostalgii – aşa ceva nu se putea întâmpla.

Cum, adică, nu se putea întâmpla? În numărul de joi, 11 decembrie 1924, ziarul „România“, oficios al Partidului Naţional Român, formaţiune de Opoziţie, condusă de Iuliu Maniu denunţa Iureşul votării antivacanţiale.

Tipărit la rubrica Viaţa politică şi subintitulat „Ce pregăteşte guvernul pentru Parlament“, articolul suna astfel:

„Nu-i vine nimănui să creadă că guvernul pregăteşte parlamentului încă o nouă surpriză.

Ba ca să vorbim mai precis, guvernul, de conivenţă cu biuroul Camerei, pregăteşte această surpriză. E vorba de toptanul de legi pe care guvernul voieşte să le voteze înainte de vacanţă cu orice preţ şi prin orice mijloace.

În acest scop s-a stabilit ca parlamentul să fie închis Sîmbătă 20 Decembrie, şi pînă atunci el intenţionează să treacă: bugetul general, bugetele ministerelor, proiectul pentru introducerea măsurilor excepţionale şi acela pentru reglementarea portului şi vînzării armelor. De asemenea guvernul mai intenţionează să treacă un întreg pomelnic de credite şi de alte legi mai mărunte – că numai de 12 după cît ni se spune – şi vrea cu orice preţ ca cel puţin prin secţii să treacă proiectul reformei administrative.

Pentru aceste motive, pentru ca iureşul votăreţ înainte de vacanţă să se poată îndeplini, guvernul a dat oarecari instrucţiuni, unele mai abuzive ca altele.

Astfel, s-au luat măsuri ca nici un majoritar să nu mai facă nici o comunicare, să renunţe la dezvoltarea de interpelări şi la discuţia legilor, iar candidaţii opoziţiei să fie convinşi să renunţe la orice chestiuni altele, în afară de discuţia legilor“.

Guvernul astfel muştruluit era Guvernul PNL, Ionel Brătianu (1922-1926).

Punerea pe masa Parlamentului a sacului de legi împreună cu indicaţia de a nu fi nici măcar deschis îşi are temeiul în avantajul unei majorităţi parlamentare zdrobitoare: 322 de mandate, faţă de 66 ale Opoziţiei.

Din câte se poate desluşi, astfel de sfidări ale procedurilor şi, prin asta ale democraţiei, sunt posibile când Opoziţia parlamentară e slabă: numericeşte şi politiceşte.

La fel se întâmplă şi acum. Majoritatea deţinută în Parlament dă USL ameţeli antidemocratice. Există, fireşte, un respect instinctiv al democraţiei la unele partide şi la unele personalităţi.

Istoria ne dovedeşte însă că factorul care poate descuraja tentaţia autoritaristă e doar echilibrul Putere-Opoziţie. Asemenea unui hopa-Mitică, Puterea revine imediat la aroganţa autoritaristă dacă Opoziţia e prea slabă pentru a o putea ţine în hotarele comportamentului democratic.

Mă amuză astfel lamentările şi indignările presei noastre, pentru că, vezi Doamne! Puterea, atât de puternică, se comportă autoritarist. Păi, pentru asta nu doar Puterea e de vină. E de vină şi Opoziţia, pentru că nu reuşeşte s-o descurajeze.