Mezzosoprana Elisabeth Kulman: „Mă bucur să revin la Bucureşti, la Festival“

Celebra soprană austriacă se va produce din nou pe scena Sălii Palatului, de la ora 20.00, după ce la ediţia trecută a participat în cadrul Tetralogiei „Inelul Nibelungului”, sub bagheta lui Marek Janowski, de data aceasta într-un program cu lieduri wagneriene, alături de Wiener Philarmoniker.

Un interviu de Anca Ioana Andriescu

Veniţi în zona repertorială a liedurilor de Wagner după un lung şir de întrupări ale personajului titular din opera „Carmen”. Cum este o astfel de trecere în planul vocal dar şi în cel emoţional?

Elisabeth Kulman: Am considerat întotdeauna că intră în atribuţiile unui cântăreţ capa-citatea de a traversa rapid teritorii interpretative foarte variate. Trebuie să avem abilitatea de a intra în atmosfere foarte diferite, aşa cum sunt – de exemplu – cele din „Carmen”, din liedurile lui Wagner pe versuri de Mathilde Wesendonck, sau cele din operele italiene. Trebuie în primul rând să cunoşti bine pronunţia în limba respectivă – de exemplu franceza, dacă ne referim la „Carmen”, sau germana, când este vorba despre liedurile lui Wagner – şi, desigur, coordonatele stilistice ale pagi-nilor respective; cred că este de asemeni foarte necesar să fii în temă cu intenţiile expresive ale compozitorului, privite în ansamblul creaţiei sale. Acestea sunt elemente pe care un bun cântăreţ trebuie să le stăpânească. Mie, personal, îmi face o mare plăcere să abordez o amplă diversitate stilistică, am sentimentul că învăţ mult cu un asemenea prilej preocupându-mă şi de aspectul lingvistic, încercând să cunosc mai bine muzica ţării respective şi, fireşte, în primul rând, a acelui compozitor. Este bine să pătrunzi cât mai adânc în sfera culturală a unui creator şi – pentru mine – aceasta reprezintă una dintre cele mai frumoase laturi ale profesiei mele.

Ştiu că aţi urmat şi studii lingvistice...

Da. Pot spune că iubesc acest domeniu şi că îmi face o mare plăcere să pot descoperi lucruri noi în acest teritoriu... Pot spune că sunt o perfecţionistă şi încerc mereu să aflu cum sună totul în limba originală, să aflu versiunea corectă din partea cuiva pentru care aceea este limba maternă.

Să revenim la Wagner... Într-o cronică aţi fost numită „cea mai bună Fricka a acestor ani”, aţi cântat recent şi Erda... Între drama muzicală şi aceste pagini de lied, cum vă transformă muzica lui Wagner?

Atunci când cânt rolul Fricka întruchipez un personaj plin de viaţă, cu foarte multă expunere, ceea ce îmi permite o largă paletă de culori. In „Wesendoncklieder” eşti într-o altă dimensiune expresivă: aceste pagini sunt foarte interiorizate, ele pornind de la declaraţia de dragoste a Mathildei Wesendonck pentru Richard Wagner – aşa se spune... iar două dintre ele au fost transformate într-un studiu pentru „Tristan şi Isolda”. Există o legătură puternică şi se simte uneori această trimitere (liberă) spre operă dar totuşi, pentru mine, interiorizarea expresivă este mult mai pronunţată în lieduri decât în partitura operei. Desigur, aşa cum este firesc în cazul liedurilor, lipseşte total tendinţa spre teatralitate. In ceea ce priveşte aspectul vocal, Wagner este generos căci permite multă diversitate timbrală; sunt şi momente liniştite dar şi explozii expresive, fraze minunate care ne duc cu gândul la „Tristan”; pentru un cântăreţ, partitura oferă un spectru amplu, variat, de posibilităţi de expresie, chiar dacă dimensiunea teatrală lipseşte.

Aceste lieduri de Wagner fac parte din repertoriul dumneavoastră de mult timp iar în luna septembrie le cântaţi pe diferite scene...

Cânt de mulţi, mulţi ani „Wesendoncklieder” de Wagner; eram încă studentă, apoi am primit şi un premiu din partea Festivalului de la Salzburg pentru interpretarea lor. Au trecut mai mult de zece ani de atunci, cred că sunt deja vreo 15 de când le cânt şi fac parte din repertoriul meu de bază, le-am şi înregistrat, le-am cântat şi cu Filarmonica din Viena la Festivalul de la Salzburg şi astfel s-a alcătuit şi această serie care include şi prezenţa mea la Bucureşti. Această muzică îmi este foarte familiară, îi cunosc fiecare vibraţie. Cu Filarmonica din Viena, colaborarea este întotdeauna fantastică, aşa cum a fost şi de curând la Festivalul de la Salzburg – pentru mine, nişte clipe minunate, una dintre cele mai frumoase experienţe artistice pe care le-am trăit şi mă bucur mult să am ocazia de a relua această întâlnire cu Orchestra din Viena şi dirijorul Semyon Bychkov la Bucureşti.

Aţi cântat Wagner – în spectacole de operă dar şi în concert – sub bagheta multor dirijori...

Da, am avut ocazia de a interpreta muzica lui Wagner în compania multor şefi de orchestră şi sunt experienţe foarte interesante; desigur, pentru dirijori principala provocare rămâne ansamblul orchestral, căci sunt atât de multe elemente care trebuie urmărite, care se schimbă mereu acolo... Am avut şansa de a colabora cu maeştri extraordinari, cum sunt Zubin Mehta, Marek Janowski, Thielemann, Petrenko, toţi cei care sunt mult preocupaţi de interpretarea muzicii lui Wagner în această perioadă şi este uimitor cât de diferit poate suna aceeaşi partitură, câtă varietate de culoare, de tempo, de dinamică apare şi cum se aude muzica altfel chiar dacă toţi privesc aceleaşi note. Aşa că este o deosebită bucurie să poţi lucra împreună cu asemenea mari dirijori.  Mă bucur să revin la Bucureşti, la Festival. La ediţia trecută am participat în cadrul Tetralogiei „Inelul Nibelungului”, sub bagheta lui Marek Janowski şi a fost o experienţă minunată!

A studiat rusa

Născută în iunie 1973 în Austria

A studiat Muzicologie dar şi lingvistică (Rusa şi Limbi Fino-ugrice).

A cântat în coruri de prestigiu (Corul Schönberg, Concentus Vocalis Wien, Wiener Singakademie, Wiener Kammerchor. In 1995 a început studii de canto (operă dar şi Oratoriu şi lied) la Universitatea de Muzică din Viena.

Şi-a început cariera în 2001 la Volksoper ca soprană, cu rolul Pamina din Flautul fermecat. Au urmat alte personaje mozartiene (Contesa din Nunta lui Figaro sau Donna Elvira din Don Giovanni).

Din 2004 datează apariţiile sale ca mezzosoprană, cu importante succese pe afişele de operă şi operetă, în travesti. Cu o deschidere stilistică largă, se dedică şi teatrului muzical (fiind foarte apreciată în partituri wagneriene) şi repertoriului de concert şi de lied.