INTERVIU Viktoria Mullova, violonistă: „Iubesc muzica lui Bach“
0
Astă-seară, în seria concertelor de la miezul nopţii, violonista Viktoria Mullova va interpreta alături de „Accademia Bizantină“ lucrări de Johann Sebastian Bach.
Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu
Când o priveşti pe Viktoria Mullova cântând, cu greu îţi poţi imagina vârsta de 54 de ani trecută în acte. Degajă o tinereţe ne-atinsă de trecerea timpului, o simplitate a gesturilor şi atitudinii nealterată de faima legendarei sale „evadări” dincolo de cortina de fier a regimului sovietic. (În 1983, după un turneu în Finlanda, violonista de 24 de ani, laureată cu premiile I la Concursurile „Sibelius“ şi „Ceaikovski“, care studiase la Şcoala Centrală şi apoi la Conservatorul din Moscova cu Leonid Kogan, a trecut pe ascuns graniţa în Suedia, după multe peripeţii demne de un film plin de imaginaţie. A cerut azil politic şi după doar câteva zile a ajuns la Washington, deschizând o nouă etapă a biografiei sale). Concertistă, interpretă de muzică de cameră, implicată în organizarea de formaţii, traversând repertoriile violonistice de la Baroc la Jazz, Viktoria Mullova a avut mereu o activitate artistică intensă, în companii interpretative dintre cele mai prestigioase.
Înţeleg că în ultima perioadă aveţi mai multe proiecte în derulare, unul referindu-se la muzica Barocului. O motivaţie specială?
Iubesc muzica Barocului şi în mod special pe cea a lui Bach, acesta fiind unul dintre compozitorii mei preferaţi. În principiu, acesta este criteriul alegerii mele: dacă îmi place compozitorul, dacă îmi place lucrarea – o cânt!
O bună perioadă de timp, publicul nostru avea ocazia să vă admire mai ales în marele repertoriu romantic; a fost o opţiune legată de o anume etapă în evoluţia carierei dvs.?
Pe vremea când studiam la Moscova, trebuia să pregătesc multe opus-uri romantice pentru a participa la diferite competiţii şi, într-o primă fază a carierei mele, lumea se aştepta să cânt mai ales Ceaikovski sau Sibelius – marile concerte pe care toţi muzicienii tineri le abordează în perioada studiilor... Nu cred că sunt aşa de mulţi cei care au tendinţa să exploreze universul muzicii baroce, să se apropie de muzica lui Bach, chiar dacă şi partiturile lui Bach s-au numărat printre cele pregătite pentru a participa la concursuri. Totuşi, aprofundarea unui astfel de repertoriu am făcut-o mult mai târziu.
Cere interpretarea muzicii lui Bach o anumită maturizare interpretativă?
Da. Cred că este nevoie de aşa ceva pentru a înţelege muzica barocă, şi mai ales pe Bach. Bach reprezintă mult mai mult decât... pur şi simplu: muzică barocă! Pentru a ajunge la profunzimea creaţiei lui Bach, cred că trebuie să ai o vârstă mai matură.
Aţi cântat creaţia pentru vioară solo, apoi sonatele, iar acum, la Bucureşti, aduceţi în atenţie concertele. Vorbiţi-ne, vă rog, despre colaborarea cu „Accademia Bizantina”!
Este unul dintre cele mai valoroase grupuri alături de care poţi cânta o asemenea muzică, şi mai ales creaţia lui Bach. Îl admir foarte mult pe leaderul lor, pe Ottavio Dantone; el conduce orchestra cântând la clavecin. Am învăţat de la el enorm de multe lucruri şi aş putea afirma că mi-a fost – de fapt – un adevărat profesor sugerându-mi cum să cânt această muzică. Am înregistrat împreună două CD-uri cu Sonatele lui Bach pentru violină şi clavecin, iar acum va fi prima dată când lucrez cu orchestra, cu ansamblul său. Am visat de mult la această ocazie şi a durat mult până să reuşim să programăm o astfel de colaborare, deoarece până acum interpretau aceste partituri având în prim-plan concertmaistrul lor. Cum acest muzician se ocupă acum de alte proiecte personale, a apărut pentru mine şansa de a fi cooptată în a realiza aceste concerte.
Transcripţiile lui Bach
Sunt nu numai partituri pentru violină, ci şi transcripţii.
Bach a scris multe concerte pentru un anume instrument şi le-a transcris apoi şi pentru altul. Era ceva firesc pentru acel timp. Cânta – de pildă – un concert la clavecin şi apoi apărea şi o transcripţie pentru violină. În cadrul acestui proiect ne-am decis să includem două asemenea opus-uri.
Partitura Concertului în Mi major pentru clavecin a fost transcrisă de Ottavio pentru violină în tonalitatea Re major şi este unul dintre cele mai frumoase concerte! Mă bucur foarte mult pentru şansa de a-l interpreta: întotdeauna mi-am dorit să cânt partea lentă care este – după mine – o capodoperă! Sună atât de frumos la vioară... Şi la clavecin este superbă dar vioara parcă îi aduce ceva în plus!
Cam la fel s-a întâmplat şi cu Dublul concert – gândit pentru violină şi oboi – iar aici eu cânt linia dedicată iniţial oboiului, iar ceea ce a fost la început scris pentru vioară a devenit partida clavecinului. Dar poate că mai puţină lume ştie că varianta originală menţiona două clavecine! Vedeţi, de fapt poţi face foarte multe variante cu acest tip de muzică! A fost deosebit de interesant să lucrăm aceste pagini într-o asemenea manieră. Pe lângă acestea, mai cânt două concerte foarte cunoscute: cel în la minor şi cel în Mi major.
Simţiţi nevoia unui anumit instrument pentru muzica lui Bach?
Da. Am ales să cânt pe o vioară Guadagnini folosind corzi de gută şi un arcuş baroc, ceea ce este foarte important. De fapt, pentru interpretarea muzicii baroce, cel mai important este utilizarea arcuşului baroc, dar şi a corzilor specifice.
Folosesc acest instrument pentru repertoriul baroc şi clasic, chiar şi pentru Beethoven, iar pe al meu Stradivarius cânt muzica secolului XX şi cea contemporană.
Un alt proiect în care sunteţi implicată în această perioadă este „Peasant Girl“.
Este ceva total diferit. Este vorba despre un alt fel de muzică pe care îmi place să o ascult şi, de fapt, noi audiem muzici foarte variate. Împreună cu soţul meu (care a şi realizat acest proiect pentru noi) ne-am dat seama că asemenea sonorităţi vor plăcea: sunt multe influenţe din zona Europei de Est, din muzica ţigănească, din ceea ce a influenţat şi lumea clasică, şi cea romantică, cea de jazz...
În creaţia de factură clasică sunt foarte multe teritorii muzicale care dezvăluie asemenea influenţe: de exemplu la Bartók şi la Kodály găseşti o mulţime de influenţe „gipsy“! Ne-am decis să concretizăm acest proiect dându-i ca temă asemenea influenţe est-europene. Am abordat şi aranjamente ale unor teme de jazz, dar şi ale unora clasice, sunt şi improvizaţii ale unora dintre noi. Apropo, suntem cinci în acest proiect: doi percuţionişti, pian, violoncel şi vioară. Ne face multă plăcere să cântăm împreună şi am călătorit mult realizând în jur de 40 de astfel de concerte în ultimii aproape trei ani.
Se încarcă comentariile...
