Interviu INTERVIU Pinchas Zukerman, violonist:„Sunt o punte pentru o lume mai bună“

Pinchas Zukerman a concertat pe 8 septembrie, la Sala Palatului, alături de soţia sa, violoncelista Amanda Forsyth şi Orchestra Română de Tineret, dirijată de Lawrence Foster FOTO Arhiva Festivalului George Enescu

Pentru Pinchas Zukerman (65 de ani), muzica înseamnă călătorii în lume şi experienţe frumoase, adunate în cei 50 de ani de carieră. Violonistul se bucură când oamenii aşteaptă cu nerăbdare să asculte muzică, însă subliniază că un bun artist trebuie să-şi propună  să aibă mereu acelaşi nivel al interpretării.

Articol realizat de: Irina Hasnaş

Irina Hasnaş: Domnule Pinchas Zukerman, care este cel mai important lucru în viaţa dumneavoastră artistică?

Pinchas Zukerman: E dificil de spus. Sunt o mulţime de lucruri – familia este foarte importantă, relaţiile cu prietenii cei mai buni. E important sa fii cinstit atunci când cânţi, când studiezi; caut să îmi împlinesc propriile aspiraţii de a cânta cu un sunet frumos, de a-i transmite publicului, prin intermediul muzicii, convingerile mele, gândurile mele.

Care este nivelul dialogului dumneavoastră cu publicul?

Există momente în care cânţi şi te simţi cu adevărat în legătură cu muzica şi publicul aflat în sală, există şi unele în care nu poţi fi foarte legat deoarece sunt probleme de acustică sau eşti obosit, şi atunci intensitatea dialogului diferă. Publicul ştie când ai realizat un lucru bun sau nu. Trebuie întotdeauna să ne propunem să avem acelaşi nivel atunci când interpretăm. Cred că acesta este lucrul cel mai important. Astăzi există mult teatru pe scenă, a devenit un pic de circ. Când eram elev, se spunea că i am auzit pe Rubinstein, Heifetz sau Horowitz. Astăzi spunem că l-am văzut pe X deoarece am devenit atât de dependenţi de ecran. Trebuie să ne amintim că muzica reprezintă o experienţă auditivă. Atunci când te afli în sală, nu poţi spune că l-ai văzut pe solist: a vedea este legat de imagine. Muzica, în primul rând, trebuie să înveţi s-o asculţi.

Cu studenţii există un alt nivel al dialogului?

Este desigur diferit: elevilor le oferi direcţiile pentru a cânta bine la un instrument, îi înveţi disciplina în muzică, în interpretare. Când acestea sunt corecte, când elevii îmbină expresivitatea şi ţinuta fizică, atunci poţi să-i conduci spre un mod de exprimare şi un mod de viaţă mai bun în viitor.

Aţi lansat proiectul Institutului de studii pentru orchestră. Are acesta succes printre tineri?

Da, sigur, un succes fantastic. Am avut poate 1.000 de studenţi în programul nostru care a debutat cu 14 ani în urmă. Avem un record de muzicieni care sunt în poziţii înalte în orchestre.

Cu ce sentimente vă reîntoarceţi în Bucureşti?

Îmi face plăcere să revin aici. Iubesc oamenii, iubesc profesioniştii, îmi place oraşul. Cred că a vedea România crescând din punct de vedere economic este foarte bine pentru toţi şi este minunat să vin să fac muzică într-o ţară cu o impresionantă tradiţie în artă, în muzică. Este foarte plăcut pentru noi.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea la Festivalul „Enescu“?

Totul este important. Este bine să vii să cânţi cu orchestra şi cu o persoană pe care o cunosc bine, cu Lawrence Foster, un foarte bun muzician şi un dirijor deosebit. Suntem în legătură în permanenţă. Este foarte frumos să te întorci ca în familie.

Împreună cu violoncelista Amanda Forsyth veţi interpreta Dublul concert de Brahms. Este unul dintre opusurile preferate?

Este o piesă deosebită pentru această combinaţie timbrală şi ultimul concert compus de Brahms. Cred că a realizat o partidă interesantă pentru violoncel – ar fi mai mult un opus pentru violoncel dacă nu ar fi şi vioara implicată. În ce-i priveşte pe solişti, cred că noi nu ne aflăm pe scenă doar ca un cuplu; noi trebuie să avem o înţelegere completă a lucrării ca unitate – nu suntem două persoane care cântă împreună, ci fiecare trebuie să-l înţeleagă pe celălalt, iar părţile lor solistice să devină o singură voce. Este o simfonie cu pasaje pentru concertino, dar acestea sunt foarte importante. Partitura lui Brahms reprezintă esenţa muzicii însăşi în structura ei concertantă – este tot ceea ce îţi poţi dori de la un dublu concert.

Ce vă face fericit în modul în care publicul se bucură de muzica dumneavoastră?

Nu ştiu exact, dar cred că din mai multe motive sunt fericit când cânt bine, când am un sunet frumos pe care doresc să-l reascult. Sunt fericit când lumea aşteaptă cu nerăbdare să asculte muzică, este un sentiment reconfortant. A face muzică reprezintă o extensie a fiinţei mele, nu este ceva ce sunt obligat să fac. Cânt deoarece m am născut să cânt. Am primit o educaţie fantastică, am avut cele mai frumoase experienţe în întreaga lume în ultimii 50 de ani. Şi dacă aş putea să fiu o mică punte pentru a face lumea mai puţin nebună, m-aş simţi foarte bine. Doresc să fac muzică în adevăratul sens al cuvântului – este un drum foarte greu şi trebuie să ai o disciplină perfectă pentru a putea merge mai departe. Parcurg o frumoasă călătorie prin toată lumea cu ajutorul muzicii.

În afara muzicii, ce vă face să vă simţiţi liber?

Aş spune că faptul de a trăi şi de a face parte din ceea ce aş defini ca tradiţia clasică a societăţii. Am văzut atât de multe schimbări în ultimii 50 de ani! Cât despre mine, încerc prin sunet să fac lumea să se simtă mai bine şi atunci consider că mi-am făcut datoria. ;