Vlad Voiculescu: „Nu ştim ce grozăvie va veni peste noi mâine“. Excelenţă, vă ajutăm să aflaţi!

Apar zeci şi zeci de avertismente despre iminenţa unor situaţii foarte grave , crize sistemice în sistemul sanitar.  Ştiţi deja cum merge treaba: cei care le dau sunt, de regulă, oameni de ştiinţă ajunşi la punctul de maximă disperare în care se simt obligaţi să intre în rolul de Casandre prezicând foarte precis şi cu argumente dezastrele viitoare.

De partea cealaltă sunt nenumăraţii adepţi convinşi ai conspiraţiilor multiple, cetăţeni pentru care, încă din primii ani de şcoală, ştiinţa în sine se dovedea un duşman greu de depăşit, piedică în atingerea bunăstării lor spirituale, sursă directă de inferioritate umană şi socială. Din fericire, în această societate din ce în ce mai virtuală în care trăim, pe baza a ce vedem şi vrem sau nu să credem, putem alege ce interpretare a realităţii ne convine. Cea care ne dă mai multă speranţă că, în ciuda tuturor evidenţelor, perioada de după pandemie va readuce lucrurile în matca pe care am părăsit-o mult prea rapid şi violent ca măcar să realizăm pe deplin toate consecinţele rupurii civilizaţionale majore în care trăim. În fine, mai avem şi politicieni ca dl. ministru Voiculescu, oneşti în a spune că nu ştiu, uitându-se feciorelnic-înspăimântat la un viitor în care tot ministru va fi deoarcece, fireşte, nu poate fi tras la răspundere deoarece, nu-i aşa, năpastele vin de la Dumnezeu.

Aşa că, personal, din teancul de documente, rapoarte şi evaluări care-mi sosec zilnic, am ales - cu riscurile de rigoare - să vă ofer tipul de dosar cu evaluare situaţională de riscuri globale pentru viitorul imediat şi cel pe termen mediu aşa cum este cea realizată de un colectiv multidisciplinar de la Fundaţia Acces to Medicine care a scos acum pe piaţă cea de-a 7-a ediţie a Indexului 2021 de evaluare (puteţi accesa aici toate documentele de interes). Cu speranţa sinceră că, poate, dl. ministru o va da unui traducător să fac-i facă un rezumat de maximum jumătate de pagină, cum merită prostiile astea care nici măcar n-au meritul să poată fi achiziţionate prin proceduri de urgenţă, fără licitaţie.

Mi se pare a fi cea mai complexă şi obiectivă analiză de situaţie pe care am citit-o până în acest moment. Iar asta, din punctul meu de vedere, oferă o mare credibilitate avertismentului central care continuă mai vechiul semnal de alarmă lansat de cai de la OMS: în timp ce toate resursele cercetării ştiinţifice şi tehnologiilor de fabricaţie se concentreză în păroporţie aproape absolută pe lupta împortiva COVID-19 şi a noilor sale versiuni (în principal cea britanică), rămân TOTAL necercetate soluţii pentru un număr de patogeni care, în orice secondă, pot evolua în epidemie şi apoi în pandemie, cu aceeaşi capacitate de mutaţie ca ceea ce vedem acum pe plan mondial în etapa a treia a pandemiei COVID-19.

Iată realitatea, aşa cum o prezintă realizatorii raportul:

"În ciuda faptul că de ani de zile au existat avertismente că noile tipouri de coronaviruşi erau printre patogenii cauză probabilă pentru situaţii de urgenţă sanitară globală, industrua farmacetică precum şi societăţile în general, erau foarte slab pregătite pentru a face faţă pandemiei cu Covid-19. În perioada de dinainte de declanşarea acesteia, zonele de cercetare privind patogenii erau mai mult goale. Nevoia de pregătire pentru anumite pandemii devenise evidentă încă din 2016, atunci când Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat al său R&D Blueprint for Action to Prevent Epidemics. Cu toate astea, din cei 16 patogeni identificaţi de OMS ca prezentând riscuri serioase de pandemie sau de epidemie, Indexul arată că la nivelul companiilor farmacutice lucrează pe proiecte de cercetare şi dezvoltare doar pentru şase dintre aceşti agenţi patogeni. Cea mai mare parte a proiectelor (63 din totalul de 76) sunt adăugiri recente pentru a rtata sau îmbunătăţi soarta pacienţilor cu COVID-19, în timp ce în 2018 Indexul cosemnează 0 proiecte în domeniul viruşilor tip corona.

Haosul de acum la nivelul distribuţiei globale, bătălia necruţătoare care a început între ţări şi alianţe pentru accesul la producţia de produse antivirale este teribilă pentru că arată la ce ne putem aştepta în ce priveşte aşa-zisul nivel de "civilizaţie democratică" şi, pe bună dreptate, trimite tuturor un semnal teribil privind soliditatea relaţiilor internaţionale între parteneri. Nemaivorbind de mici amănunte cum ar fi cele invocate acum de Comisia Europeană (just, dar cu o naivitate care poate deveni un vector pentru propria distrugere) privind cuvântul de onoare sau respectarea termenilor contracctelor prntru care se plătiseră deja sume foarte importante din bugetul comunitar.

Totul este în van.

Şi nici nu are cum să fie altfel din moment ce, în acest moment, lumea descoperă realitatea sumbră şi proporţiile dezastrului. Nu numai că industria farmaceutică şi zonele de cercetare -producţie NU erau calibrate pentru a avea extensiile necesare pentru situaţii de criză gravă - cu atât mai mult pentru o pandemie sau, în scenariu de coşmar de acum, pentru o pandemie care-şi dezvoltă proprii mutanţi. Sau, aşa cum se avertizează acum - citiţi cu atenţie studiul propus - pentru o posibilă suprapunere de mai multe epidemii sau pandemii. Mai mult, se dovedeşte cât de dramatică a fost inconştienţa sau lipsa de pregătire sau imbecilitatea unor politicieni fără niciun fel de legătură cu domeniul spănătăţii puşi să gereze sistemele naţionale sau internaţionale. Nimeni nu a vreut - din motive multiple, toate datorate unor prioritizări criminale a intereselor proprii sau de grup - în dauna implementării din timp a sistemelor de răspuns pentru urgenţe mondiale multiple de sănătate, cum a cerut OMS.

Mai mult, apare ca o glumă sinistră ideea că ar putea fi cerut acum un efort global de înţelegere umană care să propună o prioritizare a ceea ce se poate obţine cu aceste linii de producţie de acum pentru a echilibra situaţia mondială. Asta pentru că bătălia pentru vaccin se duce acum între ţările blocate (cu maximum de perspectivă ca UE să interzică exportul de medicamente către UK), dar nimeni nu aminteşte de restul ţărilor lumii, blocate în neputinţa de a face rost măcar de o perspectivă de promisiune, d-apoi de vacinuri sau de medicaţie oarecare. Ceea ce creşte exponenţial riscul ca acei factori patogeni listaţi în rapot să poată reveni cu virulenţă pe o piaţă aproape incapabilă (dacă nu chiar complet blocată) să producă resurse suplimentare faţă de maximum investit acum în cercetare şi producţie. Nu s-a mai lucrat nimic în domeniul cercetării şi dezvoltării în domeniul SARS (servere respiratory acute syndrome), al patogenilor provocând febrele hemoragice (printre aceste "febra Lassa" sau cea din Valea Rift) etc.

Mi-e teamă că nimeni dintre politicieni ar binevoi, în condiţiile de acum, să fie atenţi (darămite să şi răspundă) la semnalul lansat de Margaret Harris, purtătoarea de cuvânt a OMS:

"au existat un număr fe analiza foarte interesante care arată că doar faptul că vei încheia proceul de vaccinare într-o ţară sau alta şi apoi să spui "gata, totul va fi bine", nu se poate susţine din punct de vedere economic. Suntem într-atât de conectaţi la nivel global încât, cu excepţia situaţiei în care vom avea ţările cooperând în mod activ unele cu celelalte, fiecare ţară urmează să fie afectată din punct de vedere financiar...Decât bătălia pentru a încheia vaccinarea într-o ţară sau alta, fiţi siguri că ceea ce aţi primit dvs. este disponibil şi pentru alte ţări. Clar că este ceea ce trebuie făcut din punct de vedere moral dar este şi ceea ce trebuie făcut din punct de vedere economic".

Diplomatică exprimare. Dar de ce înghesuiala asta de declaraţii îngrijorate, brusc reamintind de avertismentele OMS? Poate pentru că apare, pe fundal, un risc major care potenţează oricare dintre vectorii epidemiilor sau pandemiilor viitoare: apariţia unor viruşi super-rezistenţi, parţial datorită lipsei cronice de antibiotice din ţările sărace. Citat de GUARDIAN, Jayasree K. Iyer, directorul executiv al secţiei din Olanda a Fundaţiei    

Acces spunea că "...mai avem antibiotice care încă funcţionează, dar nu sunt dezvoltate alte  medicamente...tuberculoza, pe care am crezut-o ca eradicată,  a devenit extrem de prezentă în anumite comunităţi din cauza unor tulpini multi-rezistente...o pandemie cu patogeni cu rezistenţă antimicrobială (AMR) - patigenii rezistenţi la medicamente, organisme care provoacă bolile - nu numai că nu este imposibilă, ci este absolut inevitabilă dacă industria farmaceutică nu se dedică înm mod serios creării unor antibiotice de schimb".

Acesta este nivelul la care ar trebui să se discute la nivelul guvernelor, astfel ar trebui să se conceptualizeze analizele privind viitorul relaţiei Big Pharma-Guverne naţionale, poate de aici ar trebui să ne calibrăm şi noi partea noastră de responsabilitate în a face oarecum, cât de cât, pe măsura posibilităţilor, zona de cercetare şi dezvoltare acum sub administrarea plină de competenţă patriotică a militarilor. Poate, cine ştie. Cercetareaq ştiinţifică şi dezvolytarea tehnologică în acest domeniu. capacitatea industriei noastre farmaceutice care este reprezintă deja vectori majorio de nesiguranţă naţională pe care nu vrea să-i ia în seamă nimeni. Doar vorbe, în stilul "vpm face, vom prioritiza, vom aloca fonduri".

Realitatea tragică a stării sistemului românesc de sănătate nu o dă lipsa de atenţie pentru asemenea studii globale. Imaginea acestei realităţi de ţară sub-dezvoltată este cea a pacientului care vine în salonul de spital cu aeroterma din dotare, cum a fost demult obişnuit că trebuie s-o facă.

Poate, într-un timp ce va să vină, poate în următorul mileniu, va fi altfel. Până atunci, cu respect şi consideraţie, să bage toată lumea la cap adevărul general spus de ministrul nostru: nu ştim ce grozăvie va veni peste noi mâine.