La ordinul lui Liviu Dragnea, respectivul forum, nimeni altul decât Parlamentul României, reunit în sesiune extraordinară, ar fi trebuit să confere o aură de legalitate ordonanţelor de urgenţă adoptate cu doar câteva zile în urmă de guvernul condus de Mihai Tudose. Ordonanţe al căror scop este acela de a modifica o serie de legi cu caracter organic. Modificările sunt necesare spre a mai acoperi, într-o proporţie cât de mică, impasul economico-financiar cu care se confruntă ţara la nici opt luni de când puterea a fost preluată de alianţa PSD- ALDE.

Foarte sigur de sine şi de puterea sa discreţionară, de sufletul de slugă al d-lui Florin Iordache, deputatul care nu mai are nici o urmă de credibilitate după ruşinoasa tărăşenie cu Ordonanţa 13, de realitatea că dl. Tăriceanu îi va fi fidel atâta timp cât ii va lăsa jucăria de preşedinte al Senatului României, ocazie pentru fostul model de la Apaca să se umfle în pene, dl. Dragnea a dat dispoziţiile necesare şi apoi a făcut ceea ce ştie el mai bine. A chiulit. După cât se pare, preşedintele PSD şi preşedintele Camerei Deputaţilor a plecat într-o vacanţă în Malvine, alături de tânăra făptură care, la ora actuala, este garanta fericirii sale.

Ca nu cumva să-şi supere stăpânul, binomul Tăriceanu-Iordache era dinainte pregătit şi instruit să procedeze la încălcarea în cascadă a normelor ce guvernează funcţionarea Parlamentului.

Ce mai contează lipsa de cvorum a birourilor permanente, a comisiilor de specialitate, lipsa de cvorum în plen (că doar senatorii şi deputaţii având indemnizaţiile dublate trebuie să îşi petreacă aşa cum se cuvine, nederanjaţi de nimeni, concediile de odihnă), nerespectarea procedurilor legale de convocare a sesiunii extraordinare? Românii le înghit pe toate!

Şi uite aşa se face că sesiunea extraordinară a Camerei Deputaţilor a durat cu chiu, cu vai, 30 de minute.

Întreg acest haos este cum nu se poate mai simptomatic pentru calitatea celor care sunt astăzi parlamentarii României.

Însă nu caraghioslâcul, definitoriu pentru modul în care funcţionează Parlamentul României, este, după părerea mea, evenimentul de maximă importanţă din ultimele 10-12 zile. Ci continuarea operaţiunii zilnice de dinamitare a prevederilor programului de guvernare cu care PSD a obţinut victoria în alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Şi a tot ce s-a angajat PSD să respecte în luările sale publice de poziţie din cursul anului trecut.

Dubla măsură cu care vor fi tratate pe mai departe pensiile speciale, plafonarea indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor, intenţia de a interzice cât mai curând cumulul pensiei cu salariul în sistemul public, deşi nici în acest domeniu nu e prea clar cum se va proceda în realitate, soluţiile inventate pentru creşterea încasărilor la buget printre care scumpirea masivă a carburanţilor ce va interveni de la 1 septembrie ca urmare a creşterii drastice a accizelor (cât de îndepărtat e de realitatea cotidiană post-electorală momentul în care dl. Dragnea se chinuia să ne convingă, de la tribuna Parlamentului, că o vom duce cum nu se poate mai bine după tăierea celor 102 taxe?), anunţul potrivit căruia guvernului condus de Mihai Tudose în fapt puţin îi pasă de respectarea legii 85/2016, lege adoptată la iniţiativa PSD, sunt alte episoade din ţopăială financiară definitorie pentru guvernarea PSD-ALDE.

De toate aceste derapaje era de aşteptat ca Opoziţia să profite. Să le sancţioneze drastic. Ce s-a întâmplat în fapt? PMP s-a mulţumit cu imprecaţia de pe Facebook a preşedintelui său, dl. Traian Băsescu la adresa d-lui Liviu Dragnea şi cu protestele televizate ale d-lui Robert Turcescu, USR e preocupat cu clarificările doctrinare referitoare la poziţia pe care urmează să o adopte în privinţa familiei tradiţionale, iar PNL parcă nici nu mai există. Punerea la zid a plăţii defalcate a TVA făcută de deputatul Marilen Pirtea, micile proteste ale d-nei Raluca Turcan, ameninţările d-lui Ludovic Orban şi urechelile aceluiaşi domn aplicate agramatului ministru al Educaţiei nu ţin loc de opoziţie consistentă.

Albastră mai e situaţiunea politică şi economică a României în luna de graţie august a anului Domnului 2017!

P.S. Ce poate fi mai amuzant, dar şi mai simptomatic pentru lumea pe dos ce caracterizează astăzi situaţiunea din România decât să afli că pentru a ocupa un post de îngrijitor (adică de măturătoare) la Parlament este inadmisibil să ai cazier judiciar, în schimb pentru a fi parlamentar problema nu se pune?