L-am cunoscut pe Profesorul Marcus  după ce acesta ieşise la pensie ca şi cadru didactic. A ţinut o prelegere despre greşelile marilor matematicieni –  un adevărat testament despre valoarea “greşelii” ca element de avansare a frontierei cunoaşterii. De la el am învăţat că sînt două tipuri de greşeli:

1. de tip bening - cele care nu influenţează în esenţă rezultatul final.

2. de tip malign - cele care într-adevăr influenţează rezultatul final; acestea sînt cele care dau naştere la noi domenii în cadrul matematicii, pentru că acolo se află un „lucru sensibil”. 

A-l plasa pe Solomon Marcus ca un matematician care incindetal a făcut şi altceva reprezintă o greşeală malignă. Pentru că, Solomon Marcus a fost şi va rămîne un mare om de cultură, care incidental s-a ocupat şi cu matematica.

De fiecare dată cînd a avut ocazia a vorbit despre matematică, ca reprezentînd un act de cultură. Avînd şi dreptate! Era mîhnit că aproape toţi umaniştii contemporani împărtăşesc public, cu un titlu de glorie, că nu erau buni la matematică. A nega dreptul matematicii ca o manifestare culturală reprezintă o nedreptate echivalentă cu a nega dreptul poeziei ca reprezentînd o artă. Iar asta, datorită faptului că matematica nu este despre numere, este despre idei, despre nuanţe şi despre metafore. Matematica este filosofie la un nivel mult mai înalt, de o frumuseţe poetică.

De altfel, Solomon Marcus, a dezvoltat ideea ilustrului său mentor Dan Barbilian, anume că în prezenţa sublimului, matematica şi poezia sînt echivalente, reprezentînd feţele aceleaşi monezi. Există multă poezie în matematică, dar fără îndoială, există multă matematică şi în poezie. Profesorul Marcus a surprins această dihotomie în cartea sa „Poetica Matematică”. Stupefiat de viziunea „extravagantă” cum că „în sferele înalte ale matematicii, există un loc luminos unde aceasta se întalneşte cu poezia”, Nichita Stănescu i-a dedicat o poezie denumita „Matematica Poetică”. Cu toate acestea, Umberto Eco a empatizat cu viziunea „radicală” a lui Solomon Marcus, citîndu-l pe acesta din urmă în a sa lucrare „O teorie a semioticii”.

Solomon Marcus a fost o persoană fermă, dar galantă întotdeauna. Deşi a criticat constant maniera în care este predată matematica (şi nu numai), a ezitat să spună la nivel mondial, noi ca ţară, nu existăm pe harta internaţională a cercetării matematicii – cu toate că el a făcut matematică de talie mondială. Totuşi, dacă se poate vorbi de o Şcoală Românească de Matematică, putem vorbi de Şcoala Românească de Limbaje Formale şi Automate. Aceasta a fost sădită de Moisil, dusă pe noi culmi de către Solomon Marcus, în alte sfere de către Gheorghe Păun şi continuată de Cristian Calude, Victor Mitrana, Adrian Atanasiu şi Florin Manea. 

Doar în atare condiţii putem vorbi de o şcoală de matematică românească. De unde putem observa un şir de maeştri şi discipoli. Influenţa lui Solomon Marcus se răsfrînge, direct sau indirect, cam în fiecare aspect important al cunoaşterii umane.

Solomon Marcus a militat constant pentru un „dialog al disciplinelor”, în care fiecare domeniu împrumută idei şi concepte de la celelalte

Addendum: Dacă vă întrebaţi ce naiba reprezintă Limbajele Formale şi Automate, răspunsul este simplu: fundamentele matematice ale informaticii. Da! Pînă în acest punct străbate înfluenţa Profesorului Marcus.

Dar repet, este nedrept să-l plasăm pe Solomon Marcus ca un matematician de geniu. Cel mult putem spune că a fost un geniu, şi punct. Dar e mai mult de atît, pentru că aşa cum aminteam, el a fost un mare om de cultură. Am putea chiar să-l încadrăm printre renaşcentişti. Pentru că el a militat constant pentru un „dialog al disciplinelor”, în care fiecare domeniu împrumută idei şi concepte de la celelalte. A participat activ la construirea acestui pod de colaborare între discipline – atît la nivel ştiinţific, cît şi la nivel cultural. A scris o carte denumită „Întîlnirea Extremelor”, unde a expus pe larg imperativul necesităţii pentru acest dialog al disciplinelor.

Cît despre mine, voi rămîne mereu cu un zîmbet pe chip, cînd, deşi eram un biet student, mi-a dat un autograf pe o carte astfel: „Colegului  Răzvan Vasile, un gând cordial de la Solomon Marcus”.