Sergiu Nicolaescu. Întrebările unui weekend îndoliat

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sergiu Nicolaescu a plecat pe ultimul drum cu armata, dar fără preoţi
Sergiu Nicolaescu a plecat pe ultimul drum cu armata, dar fără preoţi

„Adevărul“ încearcă să ofere răspunsuri decente la dezbaterile groteşti pe seama funeraliilor lui Sergiu Nicolaescu

Pe undeva, tot Sergiu Nicolaescu e vinovat. Şi-a obişnuit admiratorii cu imagini largi, monumentale. Dezamăgirea mulţimii a fost uriaşă atunci când a aflat că regizorul a ales să nu aibă o înmormântare precum voievozii din filmele sale, ci un priveghi cu sicriul închis în permanenţă, fără figuranţi, şi o cremaţiune rapidă, la graniţa cu ateismul.

Televiziunile şi ziarele au încins dezbateri pe tema incinerării, oamenii s-au revoltat că n-au văzut nici măcar o secundă corpul neînsufleţit, au aruncat vorbe grele înspre soţia regizorului care, după ce că nu l-a înmormântat creştineşte, a mai apărut şi în haină albă pe ultimul drum. Şi, la final, toţi au aşteptat să vadă fumul rezultat din ardere şi n-au văzut nimic.
 
E deprimant să lămureşti lucruri care ţin de intimitatea morţii, dar, dacă acestea sunt chestiunile care frământă poporul român, o vom face. Am încercat să răspundem cu decenţă unor întrebări care nu ar fi trebuit puse.

1. De ce nu ne ardem morţii?
Dorinţa cineastului Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat la crematoriul Vitan- Bârzeşti din Bucureşti, în loc să fie înhumat conform cultului ortodox, a generat o dezbatere publică privind cele două ritualuri de înmormântare, aducând opinii pro şi contra atât de la reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, cât şi de la vocile Bisericii Romano-Catolice.

Deşi nu există o poruncă sau o învăţătură scripturală cu privire la incinerare, BOR nu susţine această practică, întrucât se împotriveşte credinţei ortodoxe pe care au fost întemeiate hotărârile Sfântului Sinod din anii 1928, 1933 şi din 5 iulie 2012.
 
„RESPECTUL PENTRU CORP“
„Omul nu este o simplă masă biologică. De la respectul pentru formarea embrionului până la înhumarea corpului, ortodoxia are un raport privilegiat cu corporalitatea“, spune teologul Radu Preda.

„La noi, incinerarea este considerată o declaraţie de non-credinţă sau chiar de anti-religie.  Ceea ce trebuie reţinut, însă, este că biserica nu ţine condica celor mântuiţi sau nemântuiţi în funcţie de felul funeraliilor“, mai spune Radu Preda.

Acesta consideră că atât reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, cât şi familia lui Sergiu Nicolaescu au greşit în dezbaterea pe tema funeraliilor: „Tonul a fost dat de Biserica Ortodoxă. Eu cred că nu aşa trebuia rezolvată această problemă, cu comunicate şi luări de poziţie. Cred că reprezentanţii Bisericii n-ar fi trebuit să se bage. Apoi, familia lui Sergiu Nicolaescu s-a isterizat şi a ieşit acest scandal nedorit“.

"ÎN VECINĂTATEA SINUCIDERII"

Preotul Eugen Tănăsescu, de la Biserica „Sf. Arhangheli“ din Constanţa, a explicat pe blogul său de pe adevarul.ro de ce incinerarea nu este recunoscută de biserică pentru credincioşii ortodocşi.

„Îngroparea este o poruncă fundamentală a Domnului, care spune că trupul trebuie întors locului său de origine“, scrie preotul Tănăsescu, adăugând că trupul devine „templu al Duhului Sfânt“, prin urmare nu poate fi ars.

În opinia preotului, motivaţia pentru refuzul Sinodului de a oficia slujbe religioase celor care aleg incinerarea vine din credinţa în oseminte ca „singură şi cea mai rezistentă dovadă a trecerii noastre pe aici.“ A nimici trupul „înseamnă a alege să desconsiderăm această lume, să îmbrăţişăm nihilismul şi să ratăm şansa iertării divine, atitudine ce ne plasează duhovniceşte în vecinătatea sinuciderii“, a adăugat el.
 
Preotul Daniel Vraciu, de la Biserica „Sfinţii Voievozi“ din Bucureşti, a scris pe blogul său de pe adevarul.ro că „rânduielile Bisericii“ nu ar trebui schimbate după "dorinţa muribundului": „Dacă dorinţa muribundului ar fi fost să-i aruncăm trupul spre a-i fi mâncat de câini, i-am mai fi respectat dorinţa?“.

Încă din 1928, de la înfiinţarea crematoriului „Cenuşa“ din Bucureşti, Sfântul Sinod al BOR a interzis oficial practica incinerării, precum şi orice asistenţă religioasă oferită de preoţi pentru cei care au ales acest ritual.  

În viziunea ortodoxiei, explică preotul Vraciu, „ţărâna oferă ceea ce cenuşa trupului incinerat nu poate oferi: un mediu familiar de altfel trupului care să-l odihnească până la venirea întru slavă a lui Hristos.“

INCINERAREA, ACCEPTATĂ DE BISERICA CATOLICĂ
Emil Moraru, preot profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Bucureşti, a explicat că Biserica Catolică a ridicat interdicţia incinerării prin Instrucţiunea Sfântului Oficiu din 8 mai 1963, atât timp cât practica nu reprezintă voinţa de opunere faţă de credinţa catolică şi nu neagă învierea trupului.

„Biserica tolerează şi recunoaşte creştin incinerarea, dar nu o încurajează, privilegiată fiind înhumarea. Biserica nu a afirmat că echivalează incinerarea cu înhumarea, dar a înţeles cererea oamenilor şi încearcă să fie prezentă în realitatea omului de astăzi, în lumea contemporană“, a argumentat el.

Spre deosebire de BOR, în cultul catolic, înainte de incinerare are loc şi slujba creştină. Preotul Moraru a adăugat că „nu se acceptă incinerarea fără Sfânta Liturghie, fiindcă aşa este şi uman, iar rugăciunea nu poate face rău nimănui“.

Nu pot spune nimic de rău despre domnul Sergiu Nicolaescu, chiar dacă a lăsat acest testament, care conţine o dorinţă satanică. Gigi Becali parlamentar roman  

2. De ce sicriu închis?
Înmormântările dau naştere unor scene de coşmar. Românii au tradiţia sărutării mortului. Sunt clipe în care durerea oamenilor devine animalică şi totuşi alţi oameni se hrănesc cu aceste imagini. Pentru mulţi e de neconceput ca un cadavru să fie sigilat într-un sicriu închis. Corpul lui Sergiu Nicolaescu nu a fost descoperit nici pe durata priveghiului, nici înainte de incinerare. A fost decizia familiei, motivată prin dorinţa unor funeralii decente, având în vedere vârsta înaintată a defunctului.

Multe voci au mers până acolo încât au spus că sigilarea sicriului e o încălcare a tradiţiei creştine. Dar nu există nicio dogmă, nicio tradiţie, niciun cuvânt scris în vreo carte bisericească în care să se postuleze că un cadavru trebuie descoperit. Teologul Radu Preda explică: „De multe ori se amestecă criterii culturale cu criterii teologice. Dar nu există o astfel de normă. Sicriul poate fi deschis, la fel cum poate fi închis. Trebuie să fim nuanţaţi, fără să fim relativişti”.
 
„DE CE NU IESE FUM?“
„Adevărul“ a consultat experţii în cremaţiune pentru a răspunde la întrebările curio¬şilor care au luat parte la ceremonia de incinerare a lui Sergiu Nicolaescu. „De ce nu iese fum pe hornul crematoriului?”, se întrebau oamenii.

Explicaţia este simplă: cuptoarele cu care crematoriul Vitan-Bârzeşti este dotat nu mai scot fum. „Cuptoarele ard la 1.000 şi 900 de grade, iar ce rezultă este un abur aproape incolor. Un om de 80 de kilograme arde cam o oră şi din el rezultă cam 1.2 kilograme de cenuşă. Cenuşa se formează din oase, restul se topeşte”, spune Marius Rotar, preşedintele asociaţiei cremaţioniste „Amurg”. Reprezentanţii crematoriului Uman Vitan-Bârzeşti nu au răspuns invitaţiei de a comenta pe marginea acestui subiect.  ;


3. Văduva, în haină albă. De ce?

Dana Nicolaescu, soţia lui Sergiu Nicolaescu, a stârnit rumoarea sâmbătă, când a apărut la funeraliile regizorului într-o haină lungă, albă. Un motiv în plus pentru gură-cască să o huiduie ca la drumul mare, considerând că aceasta sfidează pe toată lumea nepurtând doliu.
Apropiaţii Danei Nicolaescu susţin însă că haina albă i-a aparţinut regizorului şi a fost un ultim gest de iubire pe care soţia l-a făcut pentru omul alături de care a petrecut şapte ani.

inmormantare
De ce să fii incinerat? O parte din fizicul tău va putea sta acasă, alături de soţie, rezemându-i singurătatea, o altă parte – pe şemineul copiilor şi alta – chiar în ventriculele de sticlă ale unei clepsidre, cronometrând vieţile celor vii. Ionuţ Stănescu câştigătorul concursului de eseuri „De ce aş vrea să fiu incinerat“

Romancierul Dinu Săraru aduce un omagiu soţiei lui Sergiu Nicolaescu pe blogul său de pe adevarul.ro, făcând o paralelă cu moartea dramaturgului Aurel Baranga, din 1979.

,Farsa atroce’’ acoperă şi explică şi mahalaua naţională de azi următoare neaşteptatului deces al marelui artist Sergiu Nicolaescu care, trist şi dezamăgit, cred eu, a cerut să fe incinerat refuzând funeraliile, refuzând un nou prilej ipocriziei care însoţeşte în spaţiul politicianist astfel de procesiuni post-mortem. 
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite