Revista „Time“: Lecţii dureroase din România, mărturiile americanilor care ar fi vrut să le ofere o şansă orfanilor
0
Alina, în vârstă de patru ani, privea cu ochi luminoşi dincolo de capătul biberonului la femeia americană care intenţiona să o adopte dintr-o maternitate din România.
Aşa începe materialul amplu din revista „Time“, în care se vorbeşte despre suferinţa americanilor care nu au mai putut adopta orfani din România, odată cu intrarea în vigoare a interdicţiei referitoare la adopţiile copiilor români de către străini. Materialul prezintă situaţia ca pe o lecţie, lecţie pe care ruşii - care au interzis recent adopţiile de către americani - ar trebui să o înveţe.
Odată ce Mary, cea care voia să o adopte pe Alina, a finalizat actele de adopţie, semnătura premierului român era singurul lucru care stătea între plasamentul Alinei într-un cămin stabil şi statutul ei de copil orfan. Asta nu s-a întâmplat niciodată.
În 2001, România a impus restricţii adopţiilor internaţionale şi a interzis practica patru ani mai târziu. Alina, acum în vârstă de 16 ani, este unul dintre copiii care au rămas fără posibilitatea de avea o familie.
O lecţie pentru Rusia
O soartă similară îi aşteaptă acum pe sute de orfani din Rusia, se arată în articol, ţară care a interzis adopţiile copiilor de către părinţi americani pe 1 ianuarie. În aproximativ 1.000 de cazuri, procedurile au fost finalizate, iar americanii i-au întâlnit pe posibilii lor copii de trei ori.
Decizia Rusiei de a interzice adopţiile de către părinţi americani este văzută ca o reacţie politică la Actul Magnitski, o lege menită să oprească încălcarea drepturilor omului în Rusia.
Cu toate acestea, subiectul adopţiilor este unul dificil încă de acum mulţi ani.
În 2010, o femeie americană l-a trimis pe fiul ei adoptiv, în vârstă de şapte ani, înapoi în Rusia, cu o scrisoare în care l-a caracterizat drept psihopat. În februarie, un băieţel rus în vârstă de trei ani a murit la două luni după ce a fost adoptat de un cuplu din Texas, la scurt timp după ce un alt copil din acelaşi orfelinat a murit, când tatăl său adoptiv l-a uitat în maşină.
Deşi autorităţile din Rusia au declarat că se mai pot încheia procedurile în cazurile în care au început deja, nu se ştie dacă aceşti copii vor ajunge în Statele Unite. Situaţia este familiară celor mai mulţi dintre cei care intenţionau, acum zece ani, să adopte copii români.
Adopţia copiilor români, împiedicată de autorităţi
„Aceste familii şi aceşti copii vor suferi foarte mult“, spune Julie Murrell, care urma să adopte o fetiţă în vârstă de doi ani, Cristina, când interdicţia din România a intrat în vigoare. „După un an, am reuşit să trecem peste. Multe alte familii nu au putut“ face acelaşi lucru, povesteşte ea.
După ce România a blocat adopţia, Murrell, în vârstă de 52 de ani şi soţul ei, în vârstă de 48 de ani au trimis un detectiv în centrul de plasament în care trăia Cristina. Au aflat că mai multe posibile familii adoptive au vizitat-o pe fetiţă. Julie şi soţul ei nu au mai auzit de atunci de Cristina.
„Am crezut că se va redeschide“ posibilitatea adopţiilor, spune Murrell.
Ea şi soţul ei au decis să adopte două surori gemene din Rusia acum cinci ani, dar rana experienţei cu România a rămas deschisă. Fiul lor, aflat pe atunci în şcoala primară, le-a spus tuturor prietenilor săi că va avea o soră. Mama lui Murrell păstrează o fotografie a Cristinei alături de cele ale celorlalţi nepoţi.
Presiuni asupra Guvernului României
Înainte de a renunţa la Cristina, care acum are 13 ani, Murrell a încercat, alături de alţi părinţi, să facă presiuni asupra Guvernului României pentru ca procedurile de adopţie să fie încheiate. Membrii grupului au călătorit în România pentru a face o serie de cereri oficiale. Murrell i-a trimis o scrisoare preşedintelui actual Traian Băsescu şi s-a întâlnit cu premierul de atunci, Adrian Năstase, când el a venit în Washington.
„A spus lucruri pozitive şi îmi amintesc că am plecat gândindu-mă că e bine“, spune ea. „Când eşti în situaţia respectivă, auzi ce vrei să auzi. Dar când mă uit înapoi, mă gândesc, ştiţi, că voia doar să tăcem“.
Pentru multe astfel de familii, cel mai dificil moment a fost cel în care a trebuit să se decidă dacă vor păstra sau nu legătura cu micuţii din România pe care voiau să îi adopte. Zece ani mai târziu, cazurile au rămas nerezolvate.
„Nu vor avea niciodată o familie“
Ann şi soţul ei au adoptat deja doi fraţi şi au completat actele pentru două fete de la acelaşi orfelinat din România, când interdicţia a intrat în vigoare. Ann a vorbit despre îngrijorările sale privitoare la binele fetelor.
Patricia şi Gabriela au acum nouă, respectiv 10 ani. Ann obişnuia să le viziteze de două ori pe an, dar în cele din urmă s-a oprit, deoarece era îngrijorată că fetele vor fi afectate de asta, pe măsură ce vor creşte. Au trecut patru ani de când le-a văzut ultima dată.
„Ştiau că le va adopta cineva“, spune Ann. „A fost sfâşietor – de aceea am încetat să le mai vizitez. Am simţit că nu era corect faţă de ele. Aveau fotografii cu mine... Nu sunt sigură ce li s-a spus. Într-un fel, nu vreau să ştiu“.
Deşi fetele nu au fost adoptate, Ann crede că sunt îngrijite într-un orfelinat creştin care adăposteşte aproximativ 35 de copii. Din cauza vârstei lor şi deoarece sunt de etnie romă, este puţin probabil să fie adoptate de români. „Nu vor avea niciodată o familie“, spune Ann.
Pentru copii ca Patricia şi Gabriela, interdicţia poate avea consecinţe serioase.
„Va împlini 18 ani şi va fi aruncată în stradă“
Ca şi alţi posibili părinţi, Rita a completat actele şi a plătit taxe în valoare de mii de dolari pentru a o adopta pe micuţa Delia. Rita a povestit că familia ei încă o vizitează pe Delia şi caută o metodă prin care să o ia în Statele Unite.
„Ni s-a spus că este de etnie romă şi că probabil nu va fi adoptată“, spune Rita. „Ştiu că nu va avea niciodată o familie. Va împlini 18 ani şi va fi aruncată în stradă, dar eu nu voi lăsa să se întâmple asta“.
România nu are un program de asistenţă pentru tinerii orfani, după ce aceştia părăsesc instituţiile statului. Cei mai mulţi trebuie să plece la vârsta de 18 ani. Puţini dintre cei 75.000 de orfani din ţară ştiu să îşi administreze banii, să găsească o locuinţă, să gătească sau să caute un loc de muncă. Mulţi ajung fără adăpost şi comit infracţiuni.
Aceleaşi provocări îi aşteaptă pe miile de orfani din Rusia.
După ce adopţia sa a eşuat, Alina a trăit într-o serie de orfelinate. Mary, femeia care nu a reuşit să o adopte, îşi face griji cu privire la ce se va întâmpla când va împlini 18 ani şi încearcă să o ia în Statele Unite.
„Mereu sunt oameni răi care pândesc din umbră“, susţine că Mary că i-a spus o profesoară din oraşul în care se afla Alina, „care pândesc şi aşteaptă o ocazie. Copiii ca Alina adesea ajung prostituate“.
Spune că abia aşteaptă ca fata să împlinească 18 ani, deoarece atunci va fi „liberă“.
Se încarcă comentariile...
