Procurorii vor să pună sechestru pe o parte din pensia de 5.500 de lei a torţionarului Ioan Ficior
0
Procurorii au cerut, marţi, magistraţilor să pună poprire pe o parte din pensia de 5.500 de lei a torţionarului Ion Ficior, invocând faptul că fostul comandant al Coloniei de muncă Periprava şi-a înstrăinat apartamentul şi mai multe acţiuni, după declanşarea anchetei. Curtea de Apel Bucureşti urmează să decidă dacă admit sau nu solicitarea.
Procurorul Parchetului General, prezent la termenul de marţi al procesului în care Ioan Ficior este acuzat de crime împotriva umanităţii, a arătat, în faţa instanţei, că se impune luarea unei astfel de măsuri, care are scop de indisponibilizarea unor sume, care să poată fi executate în cazul în care Ficior va fi condamnat pentru faptele de care este suspectat, potrivit Mediafax.
În replică, avocatul lui Ficior a precizat că înstrăinările de care vorbeşte procurorul s-au făcut „cu mult anterior începerii urmării penale”.
Mgaistraţii au precizat că vor face verificarile necesare, iar ulterior vor anunţa dacă vor admite cererea de a fi pus sechestru pe o parte din pensia acestuia.
La termenul de marţi a fost audiat martorul Nicolae Voican, acesta arătând, în declaraţia sa, că a avut doi cumnaţi şi un nepot încarceraţi la Colonia de muncă de la Periprava, în perioada 1955-1960, care i-au povestit că regimul de detenţie era foarte dur.
„Gosav Constantin, Duţă Vasile şi Dorcioman Ion mi-au relatat condiţiile în care erau cazaţi la Periprava, cum îi trimiteau la tăiat de stuf îmbrăcaţi necorespunzător, cu opinci în mediul umed, că nu aveau aer din cauza umezelii permanente şi că mâncarea era foarte proastă. Mi-au spus că Ficior era foarte exigent şi că se purta foarte urât cu deţinuţii, dacă nu îşi făceau norma erau pedepsiţi cu bătaie şi cu izolare. Era foarte frig, iar echipamentul era rupt. Din ce mi-au povestit, au existat şi cazuri de decese. Rudele mele erau bucuroase că au scăpat de acolo cu viaţă, pentru că aproape zilnic se înregistrau morţi. (...) Eu lucram la dig cu roaba, în frig, indiferent că ningea sau ploua. Erau şi săptămâni întregi în care nu se uscau hainele pe noi. Şi la noi au fost cazuri de decese”, a povestit Voican, care a fost şi el încarcerat mai mulţi ani la o colonie de muncă din apropierea Insulei Mari a Brăilei.
Nicolae Voican a precizat arătat că o altă modalitate a foştilor conducători de colonii „de a scăpa” de deţinuţii politici era aceea ca, pe fondul înfometării, uneori, să le ofere mese bazate pe mâncăruri grase, context în care mulţi deţinuţi se îmbolnăveau, iar uneori bolile pe care le făceau erau fatale. „Asistenţa medicală era aproape inexistentă”, a mai arătat Voican.
La aceste termen a fost audiată, în calitate de parte civilă, pe Manuela Hagiopol, care a arătat că tatăl său a fost încarcerat la colonia de muncă Periprava în 1959 şi că tot ce a mai primit în legătură cu acesta după încarcerare a fost un certificat de deces.
„În dosarul tatălui meu scrie clar că moartea lui a fost cu suspiciune. S-a solicitat atunci, de către direcţiunea coloniei, autopsia. Acesta este un lucru rar în cazul deţinuţilor politici. Cazul a fost cu atât mai bizat cu cât zile întregi cadavrul a stat acolo şi nu a venit niciun legist. În urma notelor telefonice între Procuratura Tulcea şi Periprava, părea că nu se rezolvă nimic, până când conducerea coloniei a ameninţat procuratura că în cazul neprezentării unui legist se vor adresa forurilor superioare. Într-un final a fost nominalizat un medic de circumscripţie să autopsieze cadavrul, care deja era aflat în descompunere, putrefacţie şi s-a ajuns ca autopsia să aibă loc în ajunul Crăciunului. În nota de autopsie, medicul a menţionat că nu este de specialitate şi că nu-şi asumă concluziile”, a arătat Manuela Hagiopol.
La finalul declaraţiilor, instanţa a stabilit continuarea judecării cauzei pe 12 noiembrie, dată la care ar trebui audiaţi opt martori din judeţul Timiş, pe numele cărora vor fi emise mandate de aducere.
Ficior, trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii
Pe 18 august 2014, Parchetul General l-a trimis în judecată pe Ion Ficior pe care iniţial l-au acuzat de genocid, iar mai apoi au schimbat acuzaţia în crime împotriva umanităţii. În cazul în care va fi găsit vinovat de acuzaţiile care i se aduc, acesta riscă închisoare pe viaţă.
Torţionarul Ioan Ficior, 85 de ani, acuzat că în perioada în care a condus închisoarea de la Periprava a impus un regim de detenţie inuman, în urma căruia au murit 103 deţinuţi, a fost trimis în judecată fiind acuzat de infracţiuni împotriva umanităţii. Dacă va fi găsit vinovat, Ficior riscă detenţia pe viaţă.
În rechizitoriul trimis instanţei, anchetatorii explică pe larg modul în care Ficior a condus închisoarea de la Periprava în perioada august 1958 – noiembrie 1963, cât a fost comandant.
Abuzurile comise aici sunt descrise ca «anarhice», „fără a ţine socoteală de prevederile regulamentare”, spun anchetatorii. „Deţinuţii erau bătuţi crunt şi legaţi cu cătuşe de copaci timp de mai multe ore. Erau izolaţi complet de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţiile de cazare erau mizerabile, frigul insuportabil în barăci, iar sancţiunile fizice erau crunte pentru abateri minore.
De asemenea, hrana era deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, lipsa apei potabile era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani”, mai explică procurorii, care arată că deţinuţii politici erau privaţi de drepturile fundamentale ale omului şi supuşi „la un tratament de natură să ducă la distrugerea fizică”.
Cel mai tânăr deţinut care a murit avea 19 ani
Anchetatorii mai arătau în document că deţinuţii înfometaţi erau puşi să muncească în condiţii grele de dimineaţă până seara. „Aceştia nu se puteau odihni corespunzător, camerele fiind supraaglomerate, şi nu se puteau spăla. Condiţiile insalubre duceau la îmbolnăvirea deţinuţilor, caz în care aceştia erau scoşi la muncă în continuare şi nu primeau îngrijiri medicale. La toate acestea se adaugă violenţele psihice exercitate de conducătorul unităţii direct sau prin subalternii săi”, mai arată anchetatorii.
Sărea cu calul peste trupurile deţinuţilor
Potrivit actului de sesizare a instanţei, Ioan Ficior a rămas în amintirea deţinuţilor drept un om de o cruzime deosebită.
„Fost comandant şi la Poarta Albă, în 1954, Ficior a conceput şi ordonat măsuri represive inumane, de o cruzime şi ferocitate extreme: „deţinuţii care încălcau interdicţiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiţi de un tribunal, în cadrul unui spectacol în toate detaliile şi urmat de bătaie. Obişnuia să sară cu calul peste trupurile deţinuţilor “, este declaraţia unui fost deţinut, ataşată la rechizitoriu.
Un alt fost deţinut le-a povestit procurorilor că în cadrul coloniei de la Periprava existau şi trei adventişti care, din motive religioase, nu puteau munci sâmbăta, însă Ioan Ficior i-a obligat s-o facă.
„Era sfârşitul lui februarie 1961. Lângă locul unde munceam, la nici 10 metri era un canal cu apă, în care apa era până la genunchi şi era îngheţată. Le-a legat mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apa până la genunchi şi îi punea să se uite cu ochii deschişi la soare, dacă coborau privirea erau bătuţi. Au fost ţinuţi aşa pe toată perioada în care noi am muncit. Acest lucru s-a făcut din ordinul lui Ficior”, se arată în documentul citat.
În urma analizării mai multor documente oficiale, procurorii au descoperit că în acea perioadă au avut loc 103 decese, în 1960 fiind înregistrate cele mai multe, mai exact 53. Cel mai tânăr deţinut a murit în anul 1960 şi avea 19 ani, iar cel mai în vârstă a decedat la 71 de ani în anul 1961.
Niciun deţinut nu era încredinţat familiilor după deces, ci erau îngropaţi în gropi comune, fără sicrie şi fără preot, se arată în rechizitoriul prin care torţionarul a fost deferit justiţiei.
Colonia de muncă Periprava
Colonia de muncă de la Periprava era situată pe Grindul Letea, în Delta Dunării, la 30 de kilometri de vărsarea braţului Chilia în Marea Neagră.
Deţinuţii transferaţi la Periprava au fost cazaţi iniţial în corturi şi pe bacuri. Primele barăci au fost construite în anii 1958-1959 şi erau din paiantă, fără fundaţie şi acoperite cu stuf. Iniţial, închisoarea era pentru deţinuţi de drept comun, însă reprofilarea ei s-a realizat în 1959, când aici au fost aduşi deţinuţi politici şi internaţi administrativ.
Mai multe ştiri pe aceeaşi temă:
Mărturiile cutremurătoare ale deţinuţilor de la Periprava
Parchetul General verifică dosarul torţionarului Alexandru Vişinescu
Cazul torţionarului Vişinescu, ecouri în presa internaţională
Băsescu, despre torţionarul Vişinescu: „Trebuie să răspundă în faţa legii“
„The New York Times“: „Procesul torţionarilor din România, călătoria unei ţări într-un trecut sadic“
Se încarcă comentariile...
