Presă, politică, interese financiare şi cenzură

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scandalul care opune în aceste zile două mari trusturi media din România, urmat la scurtă vreme de un al doilea scandal în care Dragoş Pătraru a pus în discuţie politica editorială a postului Digi 24 care îi difuzează producţiile a readus în actualitate o seamă de aspecte extrem de complicate referitoare la condiţia presei de azi din România.

În principal, cele legate de mult prea apropiata relaţie dintre presă şi politic. Relaţie devenită astfel datorită implicării politice, mult peste marginile iertate, a relaţiilor şi a intereselor economice, la rându-le cu iz şi damf politic, a condiţionării dintre economic şi politic ce determină o seamă de acţiuni nu tocmai foarte ortodoxe ale patronilor de presă.

Au fost astfel readuse în spaţiul public şi întoarse pe toate feţele o sumă de legături primejdioase, toxice care nu au în vedere eminamente presupusa relaţie dintre fostul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu, şi patronul companiei RCS-RDS, dl. Zoltan Teszári. Şi nici doar problemele penale ale unora dintre executivii postului- Serghei Bulgac şi Ioan Bendei.

Nu mă gândesc numai la acele aserţiuni care, în opinia celor ce le propagă, ar explica şi actuala strategie editorială a Televiziunii de ştiri digi 24 care ar face-o mult prea apropiată nu doar de Administraţia prezidenţială, de preşedintele Klaus Iohannis, ci şi faţă de două dintre instituţiile de forţă ale României. Adică faţă de ceea ce, în limbajul curent, se denumeşte prin sintagma binomul SRI-DNA. Am în vedere când spun că Digi 24 nu este o excepţie, puternica, şi în opinia mea, mult mai urât mirositoarea tincturare politică a cel puţin altor două posturi de televiziune din România, şi anume Antenele controlate de familia lui Dan Voiculescu şi România tv, aflată şi astăzi sub papucul strivitor al lui Sebastian Ghiţă.

Într-un comentariu mai vechi (cf. Presa şi puterea - file de poveste, adevărul.ro din 15 iulie 2015) am încercat o schiţă istorică a contorsionatei relaţii dintre presă şi politic din 1990 încoace, la capătul demonstraţiei ajungând la concluzia că în nici un regim politic, indiferent că a fost vorba despre cel al lui Ion Iliescu, pe viaţă marcat de iresponsabilul strigăt măi, animalule!, ori despre cel al lui Traian Băsescu care mergea până acolo socotea presa o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale a României, jurnalismul nu a beneficiat de independenţă absolută. Cei patru ani de preşedinţie ai d-lui Emil Constantinescu au reprezentat o oarecare excepţie, deşi nu trebuie uitat faptul că şi domnia sa a avut interese nepermise în privinţa Televiziunii publice din România. Sunt voci care spun că acelaşi Emil Constantinescu ar fi condiţionat închirierea unor frecvenţe ale postului naţional de radio către Radio Europa Liberă în limba română de o seamă de garanţii în conformitate cu care postul american mutat din iunie 1995 la Praga ar fi trebuit să privească cu mai multă amabilitate acţiunile sale politice. Fireşte, Europa Liberă nu a acceptat trocul.

În acest viespar politico-mediatic care, iată, a dat iar în clocot în aceste zile, te întrebi cât respect mai au, mai dovedesc ori se mai străduiesc să dovedească, cel puţin aşa, de ochii lumii, astăzi marile trusturi româneşti de presă faţă de informarea corectă a beneficiarilor lor direcţi- oamenii obişnuiţi, în speţă, telespectatorii. Şi aceasta fiindcă nu doar Digi 24, altminteri un post profesionist, cu mulţi jurnalişti de mare clasă, operează selecţii, decide ignorarea şi nedifuzarea unor informaţii neconvenabile managementului editorial şi proprietarilor postului. Explicaţiile furnizate de redactorul şef al respectivului organ de presă, dl. Cosmin Prelipceanu, în contextul disputei cu dl. Dragoş Pătraru referitoare la scandalul Bulgac- Bendei şi nu numai, sunt absolut jenante, de factură kremlinistă, punând în discuţie însăşi credibilitatea, autoritatea profesională şi, implicit, rămânerea sa în funcţie. Fiindcă, sincer, nu ştiu cum îşi va mai putea privi în ochi, după acest scandal, dl. Prelipceanu telespectatorii şi subordonaţii atâta vreme cât s-a făcut vinovat de interzicerea difuzării unei ştiri. Ca şi cum ceea ce i se întâmplă d-lui Serghei Bulgac nu s-ar putea afla şi din altă parte. Cu atât mai mult cu cât nu este pentru prima oară când redactorul şef al postului Digi 24 hotărăşte, chiar filosofează dramatic şi cu morgă, dar cu efecte tragi-comice garantate, pe marginea dreptului conducerii editoriale a unei instituţii de presă de a decide (numai că nu a spus din interese superioare) nedifuzarea unei ştiri, a cărei veridicitate este în afara oricărui dubiu. Nenumărate selecţii perverse au operat şi Antenele voiculesciene, dar şi România tv, cel mai la îndemână şi mai recent exemplu fiind filtrarea informaţiilor privind matrapazlîcurile în serie comise de patronul său, Sebastian Ghiţă.

În astfel de condiţii rămâne deschisă întrebarea cât de autentic liberă este astăzi presa din România.

P.S. Joi seara, după ce acest comentariu era deja scris, l-am urmărit la Digi 24 pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Subscriu în totalitate la opinia domniei-sale. Şi la lecţia de gazetărie pe care i-a administrat-o d-lui Cosmin Prelipceanu. A roşit el puternic, s-a foit pe scaun dl. Prelipceanu. Sper să fi şi ţinut ceva minte. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite