Era, cred, o idee inspirată de geniul jurnalistic al lui Noel Bernard care socotea că postul condus de el nu are secrete, în primul rând faţă de ascultătorii săi.

Era, fără doar şi poate, un foarte bun exerciţiu de transparenţă editorială, ocazie, pentru noi, cei ce ascultam seară de seară emisiunile Radioului de la München, de a afla cum se realizează ele, care sunt problemele, dificultăţile, dar şi planurile de viitor ale instituţiei. Mai apoi, în timpul directoratului lui Vlad Georgescu, mai răzbăteau în spusele şefului Departamentului şi nemulţumirile acestuia faţă de „americani“. Care nu întotdeauna erau dispuşi să îşi deschidă chiar foarte generos baierele pungii spre a finanţa, aşa cum şi-ar fi dorit Vlad Georgescu, Serviciul românesc al REL.

Îmi amintesc că într-una dintre aceste discuţii, Max Bănush i-a propus lui Noel Bernard să abordeze tema Programului politic. Emisiunea de actualitate externă a postului. Care, în vremea directoratului lui Bernard, avea în fiecare seară o difuzare în premieră, două reluări, încă o reluare fiind programată a doua zi dimineaţa. Realizatorul Tineramei şi-a întrebat directorul dacă nu crede că ar fi bine ca Programul  să sufere anumite actualizări. Noel Bernard s-a arătat sceptic, aducând o seamă de argumente. În primul rând, postul nu dispunea la acea oră de personalul suficient, în al doilea rând, spunea Bernard, în viaţa internaţională surprizele sunt destul de rare, în al treilea rând, chiar dacă ele intervin, nimeni nu are chiar atât de repede necesarele detalii spre a putea trece la analize profesioniste. Recomandabil şi corect era, în opinia lui Noel Bernard, ca media să se mulţumească cu difuzarea informaţiilor nude, pe măsură ce ele vin pe flux, iar Europa Liberă în româneşte făcea lucrul acesta în buletinele de ştiri difuzate din oră în oră.

Îmi amintesc frecvent spusele de odinioară ale lui Noel Bernard. Aproape de fiecare dată când văd că Televiziunile intră în regim de Breaking News. Aşa cum s-a întâmplat şi ieri seară, după tragicele evenimente de la Barcelona. De altfel, în ultima vreme, odată cu intensificarea asasinatelor, nu acţiunilor teroriste (excelentă distincţia operată de Cristian Tudor Popescu şi în apariţia de ieri seară de la postul de televiziune Digi 24), au tot mai des motive să o facă. Viaţa internaţională a devenit tot mai dinamică, iar dinamismul este, după cum se vede, nu neapărat un lucru bun.

Cum decurg, în fapt, aceste Breaking News? Apare întâi un ins sau o insă- foştii prezentatori sunt astăzi cu toţii moderatori- care citeşte de pe prompter ultimele ştiri. Omul are alături un coleg sau o colegă din redacţie, prezentat(ă) drept specialist(ă) în domeniu, care recapitulează ştirile, iar apoi încearcă să le comenteze. Se insinuează astfel primul şir de aproximaţii fiindcă mai niciodată nu se ştie dacă atacurile/asasinatele au fost revendicate, nu li se cunosc nici autorul, nici dimensiunile. Mai apoi, moderatorul- un virtuoz,un om-limbă“, cum îi spune Evgheni Vodolazkin în romanul Aviatorul, - propune să ascultăm intervenţii prin telefon. Ale unor specialişti încă şi mai mari decât colegul său de redacţie. Care şi ei aproximează, pipăie problema, traduc, tălmăcesc, răstălmăcesc ceea ce şi ei înşişi au auzit cu doar câteva clipe înainte. Nu pot avea nici ei certitudini, opiniile lor sunt niţeluş cam neclare. Semn că poate avea dreptate Albert Camus, apostolul jurnalismului critic, atunci când susţinea că important nu e să informezi repede, ci să informezi bine.

Dacă punem la socoteală detaliul că ambiţia de repeziciune a jucat deja şi feste- să ne amintim cazul atentatului de vara trecută de la München- poate că nu ar fi tocmai rău să medităm la ideea dacă nu ar fi mai bine ca aceste Breaking news-uri să se limiteze la difuzarea unor ştiri, renunţând la inserarea unor comentarii de cele mai multe ori strict aproximative.

Nu ştiu, am întrebări, am dileme. Dumneavoastră ce credeţi?