Un guvern- al câtelea?- condus de un personaj şters, fără nici cea mai mică urmă de personalitate, de o insă care până mai ieri nu s-a făcut remarcată prin nimic, doar prin abilitatea cu care s-a căpătuit cu un mandat de europarlamentar şi prin supuşenia arătată faţă de Liviu Dragnea, a primit avizele Comisiilor de specialitate ale Parlamentului şi, mai apoi, votul de învestitură.

Nici nu avea cum să fie altfel. Coaliţia PSD-ALDE deţine încă o majoritate parlamentară confortabilă. Opoziţia nu a ştiut să negocieze nici eficient, nici din vreme o întoarcere a armelor venită din partea “părţilor flexibile” din spectrul politica românesc. Am în vedere UDMR şi grupurile parlamentare ale minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară. S-a mai dovedit o dată că preşedintele PNL, dl. Ludovic Orban, nu are deloc anvergură de mare om politic. Preşedintele UDMR, dl. Kelemen Hunor, le-a dat cu tifla atât politicienilor din Opoziţie, cărora le-a dezvăluit inabilităţile, cât şi celor ale majorităţii. După ce şi-a făcut numărul, după ce le-a arătat că şi el poate fi jupânul, dl. Kelemen a făcut ceea ce ne aşteptam cu toţii că va face. Precum preşedintele Klaus Iohannis a mai dat o şansă PSD-ului. Parlamentarii USR s-au dat din nou în spectacol, dedându-se la un joc copilăresc în timpul audierii d-lui Valentin Popa- Pamblică, agramatul în ale cărui mâini stă începând de ieri destinul Educaţiei naţionale.

Dacă ziua de 29 ianuarie 2018 are pentru mine totuşi importantă aceasta ţine de faptul că ea ne-a arătat până unde poate să meargă cu minciuna, cu falsul, cu ticăloşia PSD-ul. Duminică, pare-se că din iniţativa d-lui Sorin Câmpeanu, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, secondat de pesedistul Mihnea Costoiu, jalnicul, minisculul rector al Universităţii Politehnice din Bucureşti, s-a întocmit o listă cuprinzând numele acelor rectori care, chipurile, l-ar susţine pe dl. Popa- Pamblică să dobândească portofoliul Educaţiei. Mai întâi 30 de nume cam fără importanţă. De-alde Lile de la Arad, de-alde Bungău de la Oradea, de-alde Sinescu de la Medicina bucureşteană, adică oameni cu probleme penale sau  plagiatori, adică inşi prinşi cu mânuţa băgată fraudulos în borcanul cu dulceaţă, pe urmă 45. Pe lista suplimentară, nume respectabile. Printre care şi cel al actualului rector al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, acad. prof.univ. dr. Ioan –Aurel Pop.

Mărturisesc, nu mi-a venit să îmi cred ochilor. Mai întâi că rectorii au ajuns la un asemenea grad de prostituţie inetelectuală, că subordonează instituţiile pe care le conduc unui partid politic. Explicaţiile date luni seară la un post de televiziune de dl Sorin Câmpeanu l-au trimis pe insul respectiv definitiv în derizoriu. Dacă dl. Câmpeanu mai are o urmă de bun simţ sau de onoare ar trebui să îşi prezinte urgent demisia dintr-o preşedinţie pe care nu o merită.

În al doilea rând fiindcă pe acea listă a ruşinii figura numele d-lui acad. prof. univ. dr. Ioan –Aurel Pop. Pe profesorul Pop îl cunosc de o viaţă. Încă din anii studenţiei. Şi nu doar că îl cunosc. Îm e prieten de aproape 40 de ani.

Am mai spus-o. Încă de pe atunci, de la finele anilor ’70, studentul Ioan-Aurel Pop dobândise  statut de personalitate în lumea academică clujeană. Respectat, admirat de colegi, stimat de profesori care nu se sfiau să afirme că un student precum Ioan-Aurel Pop are Facultatea de Istorie clujeană o dată la zece ani.

Ştiu foarte bine cum şi-a făurit Ioan-Aurel Pop admirabila-i, exemplara lui carieră. Cu câtă muncă şi cu câte sacrificii. Cu câta dăruire pentru ştiinţa Istoriei, pentru Neam, pentru Transilvania, cu cât devotament faţă de studenţii domniei-sale.

Începând de duminică după-amiază, odată cu apariţia infamei liste, listă iniţiată de domnii Câmpeanu şi Costoiu, asupra celui mai tânăr membru al Academiei Române s-au năpustit tot felul de acuzaţii. Semne de întrebare, de îndoială, insinuări, a fost formulate întrebări justificate, unele dintre ele venite chiar din partea studenţilor din marea Universitate clujeană. Nimeni dintre cei ce l-au acuzat pe dl. Ioan-Aurel Pop de tot felul de lucruri nu a verificat autenticitatea adeziunii. Care s-a dovedit luni a fi o neruşinată mistificare creată în laboratoarele de dezinformare pesedistă.

Nu pot decât să îmi imaginez ce ore cumplite a trăit academicianul Ioan-Aurel Pop până când a izbutit să dea publicităţii o dezminţire. Să fie crezut. Să-i facă pe oameni să priceapă că nu oricine sau orice ar putea fi de vânzare şi că nu oricine îşi dă cinstea pe ruşine.

Iată, aşadar, că numitul Valentin Popa-Pamblică îşi începe ministeriatul în calitate de complice şi de beneficiar  al unei uriaşe  mistificare. De inspiraţie stalinisto-bolşevică. Adăugat declaraţiei referitoare la totala lipsă de importanţă a plagiatului acest detaliu ne arată cât de primejdios şi de pernicios va fi pentru destinele Educaţiei din România bucovineanul IT-ist scos din jobenul lui Dragnea-Trei Dosare. Şi cât mult rău va face pe mai departe PSD-ul ţării.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro