Kovesi, despre autorităţile care nu se constituie parte civilă pentru recuperarea prejudiciului: „Validează abuzul ca fiind un comportament acceptat“

Autorităţilor locale prejudiciate care nu se constituie parte civilă pentru recuperarea prejudiciului, validează, astfel, abuzul ca fiind un comportament acceptat, este afirmaţia făcută de procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi. Este vorba de o situaţie care este întâlnită şi în ancheta Tel Drum-Liviu Dragnea.

„Sunt de neconceput deciziile reprezentanţilor autorităţilor locale prejudiciate care nu se constituie parte civilă pentru recuperarea prejudiciului. Ei validează, astfel, abuzul ca fiind un comportament acceptat”, a declarat ieri procurorul-şef al DNA Laura Codruţa Kovesi. Afirmaţia  fost făcută la „Forumul Republica Moldova-România în domeniul justiţiei Ediţia a II-a, discursul a fost postat pe site-ul DNA. 

Cel mai recent caz al DNA în care se întâlneşte o astfel de situaţie est dosarul Tel Drum. Liderul PSD; Liviu Dragnea este  acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, de fraude europene şi abuz în serviciu, fapte care ar fi fost comise în perioada în care era preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman. DNA au explicat că prejudiciul în acest caz este de 127.547.366 lei, aproximativ 28,2 de milioane de euro.

„Până în acest moment, nici autoritatea de management (Ministerul Dezvoltării Regionale şi Fondurilor Europene) nu s-a constituit parte civilă cu privire la sumele ce ar fi fost obţinute nelegal din fonduri europene de peste 20 milioane euro), nici Consiliul judeţean Teleorman nu s-a constituit parte civilă cu privire la prejudiciul ce ar fi fost produs prin infracţiunile de abuz în serviciu (peste 31 milioane lei)”, anunţa DNA.

Şeful CJ Teleorman: „Nu ne-au informat”

Dănuţ Ionel Cristescu, preşedintele CJ Teleorman a explicat în această săptămână pentru Digi 24 că nu au fost informaţi despre acest prejudiciu. „Nu ne-am constituit parte civilă pentru că până în momentul de faţă nicio instituţie nu ne-a informat, nu cunoaştem care este prejudiciul şi trebuie să fie întemeiat, să vedem care sunt probele. Nu putem să ştim. Nu am primit nici scris, nici oral nicio informaţie cu privire la acest lucru”, a spus Dănuţ Ionel Cristescu, preşedintele CJ Teleorman.

Întrebat ce se va întâmpla când vor primi această înştiinţare, Cristescu a răspuns: „Vom analiza şi vom vedea dacă este cazul să ne constituim parte civilă în acest caz”. „Nu au fost bani acoperiţi din bugetul CJ Teleorman. Dacă vom avea o altă corecţie, vom acţiona în instanţă, care va decide dacă se va aplica sau nu acea corecţie”, a adăugat şeful CJ Teleorman.

Care sunt mecanismele de fraudare a contractelor publice

Procurorul-şef al DNA Laura Codruţa Kovesi a ma afirmat joi că prejudiciul identificat de DNA în 2016, reprezentând sechestre, numai pentru faptele de abuz în serviciu, este de 263 de milioane de euro. Oficialul a prezentat o parte din mecanismele prin care achiziţile publice sunt fraudate.

„Mai mult de un sfert din inculpaţii trimişi în judecată în 2016 au comis infracţiuni de abuz în serviciu. Prejudiciul identificat de DNA, reprezentând sechestre, numai pentru fapte de abuz în serviciu în 2016, este de 263 milioane euro. Aceste date statistice ne arată o situaţie îngrijorătoare a fenomenului de abuz în serviciu şi ne arată că nu avem un sistem de achiziţii publice curat şi transparent. Rezultatele noastre demonstrează că în lipsa unor măsuri clare de prevenire corupţia în instituţiile publice s-a manifestat prin aceleaşi acţiuni repetitive”, a precizat Laura Codruţa Kovesi.  Procurorul-şef al DNA a adăugat că, întrucât tipologiile repetitive identificate în anchete dovedesc că există vulnerabilităţi majore ale sistemului de achiziţii publice, a efectuat un studiu cu privire la abuzul în serviciu în domeniul achiziţiilor publice.

Aprecieri generale: 

• Atribuirea contractelor sau plăţile aferente contractelor este condiţionată frecvent de primirea unor sume de bani. Deşi pagubele sunt clare, procurorii dovedesc de fiecare dată că nu este vorba de simple greşeli, ci de abuzuri care, cel mai des, maschează o mită sau un folos. În multe dintre dosare, concomitent cu infracţiunea de abuz în serviciu, au fost comise şi infracţiuni de: luare şi dare de mită, falsuri, înşelăciune, folosirea de informaţii nedestinate publicităţii, evaziune fiscală, spălare de bani, conflict de interese sau folosirea influenţei funcţiei de conducere într-un partid în scopul obţinerii unor foloase.

• Cei care au avut iniţiativa şi au coordonat activitatea ilicită au deţinut funcţii de conducere pe diferite paliere - funcţii publice alese (preşedinte de consiliu judeţean, primar de oraş/comună, viceprimar) sau funcţii publice numite sau ocupate prin concurs (prefect, director în structuri subordonate consiliului judeţean/primăriei, director economic primărie, director adjunct în structuri tehnice din cadrul consiliului judeţean, director de agenţie teritorială a Autorităţii Rutiere Române, şef serviciu);

• Au fost identificate mecanisme de fraudare a banului public în toate etapele caracteristice procesului de achiziţie publică, respectiv în planificarea, în atribuirea contractului şi executarea acestuia.

Se fac, uneori, plăţi pentru lucrări neefectuate sau statul plăteşte un preţ mai mare pentru unele produse sau servicii. Se achiziţionează frecvent produse inutile sau aparatură care nu poate fi instalată şi utilizată. Se achiziţionează lucrări a căror execuţie nu poate fi verificată şi cuantificată.

Iată câteva din principalele mecanisme de operare identificate în funcţie de etapele procesului de achiziţie publică: 

I. Etapa de planificare a achiziţiei publice, avem următoarele mecanisme de săvârşire a faptelor: 

• Planificarea unor achiziţii inutile (Se achiziţionează fictiv de la o firmă preferată un anumit tip de produs cu toate că, anterior, instituţia achiziţionase, în mod real, acel tip de produs de la alte firme);

• ”Fragmentarea” achiziţiei în părţi mai mici în scopul aplicării unei proceduri mai puţin transparente şi mai puţin competitive, specifică valorilor mai mici. (Se fac demersuri pentru achiziţia succesivă a unor loturi de produse similare, la interval scurt de timp, fiind aplicată, astfel, pentru fiecare contract în parte, procedura selecţiei de ofertă, deşi valoarea totală anuală a achiziţiilor pentru acel tip de produs impunea, conform legii, organizarea unei licitaţii);

• Stabilirea nelegală a procedurii de achiziţie publică. (Se alege atribuirea prin achiziţie directă a unui serviciu –cum ar fi de exemplu realizarea unui studiu de fezabilitate - deşi raportat la valoarea contractului era obligatorie organizarea unei licitaţii);

II. Etapa de atribuire a contractului de achiziţie publică sunt identificate următoarele mecanisme de comitere a faptelor penale: 

• Nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate în organizarea licitaţiei - (Firma favorizată pentru câştigarea licitaţiei primeşte în avans informaţii despre proiectul ce va fi finanţat, precum şi despre conţinutul caietului de sarcini.)

• Unii dintre cei care fac achiziţia se află în conflict de interese (Participarea la selecţia de ofertă a unor firme ai căror administratori/asociaţi sunt angajaţi ai instituţiei şi sunt implicaţi în procedura de selecţie sau se află în legătură de rudenie sau de colaborare.)

• Nereguli în deschiderea şi evaluarea ofertelor (Hotărârea privind câştigătorul este luată, în mod abuziv, de factorii de decizie interesaţi, iar membrii comisiei de evaluare a ofertelor au un rol formal, semnează documentele fără să fi văzut ofertele).

• ”Mimarea” procesului de atribuire a contractului printr-o procedură deschisă, în fapt achiziţia fiind făcută prin încredinţare directă. (Produsele/serviciile sunt achiziţionate direct de la firma agreată de factorul de decizie, ulterior fiind reconstituită, în fals, documentaţia necesară pentru a părea că a avut loc o selecţie de ofertă.)

III.Etapa de executare a contractului de achiziţie publică se regăsesc următoarele mecanisme de fraudare: 

• Executarea contractelor în mod diferit faţă de ce a fost stabilit la încheierea lor. (Se plătesc facturi pentru produse livrate la un preţ mult mai mare faţă de cel stabilit în contract. Sunt acordate în avans sume de bani, contrar prevederilor legale şi celor contractuale. Statul plăteşte un preţ mai mare pentru unele produse sau servicii. Bugetul contractului este suplimentat în mod nejustificat.);

• Neimpunerea unor măsuri de penalizare firmelor care nu îndeplinesc obligaţiile contractuale (contractele sunt monitorizate formal şi nu sunt constatate în tip util întârzierile sau neconformităţile în executarea contractului de către firmă. Instituţia nu ia nici o măsură pentru rezilierea contractului sau pentru impunerea unor penalităţi, deşi contractorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile.)

Kovesi a mai arătat că aceste mecanisme de operare au succes pentru că neregulile sunt mascate prin următoarele tipuri de măsuri infracţionale: 

• Se învaţă modul de operare, urmat de multiplicarea acestuia (Aflat într-o poziţie secundă în organizaţie, inculpatul învaţă modul de operare, uneori prin complicitate la săvârşirea de infracţiuni cu persoana aflată la conducerea organizaţiei, iar din momentul în care acesta preia funcţia principală de conducere, continuă acelaşi model infracţional exersat anterior;

• Se aduc în organizaţie oameni cheie, de încredere. (Ocuparea funcţiei publice de conducere cu persoane fără experienţă în domeniu, influenţabile, controlabile, în scopul de a asigura punerea în aplicare a ordinelor venite pe linie politică).

• Se foloseşte influenţa şi puterea de decizie pentru aprobarea finanţării obiectivului dorit - asigurarea sursei de finanţare a achiziţiei. (Persoana aflată în funcţie de conducere se foloseşte de poziţia pe care o are în cadrul instituţiei pentru a introduce în planul de investiţii achiziţii care pot fi furnizate de ”firmele de casă” şi apoi determină pe ceilalţi decidenţi să aprobe obiectivul propus de el).

• Se maschează nereguli prin redactarea unor documente justificative după achiziţiile fictive de produse (După achiziţia fictivă a unor bunuri sunt construite, în fals, documente pentru a îngreuna posibilitatea de a fi verificată existenţa lor sau sunt încheiate, în fals, procese verbale de custodie de către firmă a echipamentelor achiziţionate, necesare derulării contractului, mascându-se, astfel, faptul că ele nu există.)

• Se neutralizează acţiunile de control (inculpatul preia funcţia de control financiar preventiv şi este, astfel, în poziţia de a garanta legalitatea şi corectitudinea documentelor pe care le propune spre aprobare ordonatorului de credite. Sau, inculpatul, în calitate de ordonator principal de credite, aprobă finanţarea unor proiecte şi plata unor documente de decont false, fără ca acestea să fie, anterior, verificate de structurile responsabile şi să obţină viza de control financiar preventiv.)

• Se subordonează structura de audit intern (Subordonarea informală a structurii de audit intern, pentru a putea avea control asupra activităţii acesteia. În acest fel se obţin informaţii despre planificarea activităţilor de control sau se pot exercita presiuni/ ameninţări asupra membrilor structurii de audit intern pentru a nu controla anumite structuri ale instituţiei. Uneori inculpatul cooptează pe unul dintre auditori în activitatea infracţională, obţinând, pe de o parte, ”tăcerea” acestuia şi, pe de altă parte, o armă suplimentară de presiune asupra celorlalţi subordonaţi, care ştia că pot fi oricând controlaţi abuziv dacă nu execută ordinele nelegale primite).