Ipocriţii! Politicienii care au îngropat legea care ar fi scos interceptările telefonice de sub controlul SRI
0
Criza generată de decizia Curţii Constituţionale privind interceptările din dosarele penale ar fi fost evitată dacă parlamentarii ar fi aprobat, în 2007, un proiect de lege care ar fi scos interceptările de sub controlul SRI. Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor ar fi preluat sistemele, echipamentele şi dispozitivele de interceptare gestionate de toate entităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Scandalul scoaterii în afara legii a interceptărilor făcute de SRI în dosarele penale readuce în prim plan o iniţiativă legislativă din 2007 care, dacă s-ar fi concretizat, ar fi evitat criza declanşată de decizia Curţii Constituţionale. Practic, munca procurorilor din sute de dosare de mare corupţie şi nu numai, în care probatoriul s-a făcut cu sprijinul SRI, poate fi zadărnicită.
În februarie 2007 un grup format din 71 de deputaţi şi senatori PNL au iniţiat proiectul de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor, care ar fi scos interceptările telefonice de sub controlul SRI.
Proiectul a primit şi girul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), care l-a avizat favorabil. Două luni mai târziu, în aprilie 2007, proiectul a fost aprobat de Camera Deputaţilor şi trimis la Senat, care era cameră decizională.
În martie 2007, Guvernul a emis un punct de vedere, în care era de acord cu iniţiativa, dar cu mici modificări. Astfel, Executivul condus la acea vreme de actualul şef al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a vrut ca noua Autoritatate să nu deţină şi controlul interceptărilor la securitatea naţională, care să rămână în continuare atributul SRI. Prin urmare, Guvernul a propus completarea articolului 1: „Se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor ca autoritate informativă, cu personalitate juridică, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, supusă controlului Parlamentului, cu competenţă pe teritoriul României, unică şi exclusivă în domeniul interceptării comunicaţiilor, cu excepţia celor referitoare la securitatea naţională în domeniul militar“.
Mai mult, Guvernul a propus extinderea domeniului de adresabilitate, care viza numai organele de cercetare în domeniul crimei organizate şi corupţie, la un spectru mai larg de infracţiuni.
Tăriceanu şi Băsescu s-au răzgândit
Proiectul de lege a primit succesiv avizul CSAT, avizul Consiliului Legislativ şi avizul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.
Cu toate acestea, senatorii nu şi-au făcut timp decât după opt ani să analizeze proiectul. Iar când au făcut-o, în septembrie 2015, l-au respins. Asta cu toate că actualul şef al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, avizase proiectul în 2007, în calitate de prim ministru.
După ce CCR a declarat neconstituţionale interceptările SRI, Tăriceanu s-a declarat de acord cu decizia, uitând că a blocat proiectul de lege care ar fi evitat criza actuală. „Din moment ce CCR hotărăşte acest lucru, eu cred şi văd un val de plângători pe umerii serviciilor care nu-şi vor mai putea să-şi desfăşoare această activitate nestingherit şi cifrele uriaşe de mandate de ascultare… ne facem o idee asupra faptului că această activitate nu s-a rezumat numai la dosarele de securitate naţională sau anchetele şi demersurile fireşti pe acest subiect, ci au fost cu mult mai extinse. De altfel, se şi vede din scurgerile care s-au petrecut permanent în presă, din dosarele aflate în cercetare“, a afirmat Tăriceanu.
Şi fostul preşedinte al României Traian Băsescu s-a dezis de girul pe care l-a dat iniţiativei legislative în 2007, în calitate de şef al CSAT.
Înainte de summit-ul NATO din 2008, CSAT, a decis ca SRI să fie autoritatea naţională pe interceptări pentru că erau singura instituţie cu „dotarea completă“, în urma unor donaţii intensive de tehnică de interceptare.
Acum, fostul preşedinte este de acord cu scoaterea în afara legii a interceptărilor SRI în dosarele penale. „Este o decizie corectă a CCR să încerce să clarifice articolul 141 din Codul de procedură penală, pentru că spune: poliţia şi alte organizaţii'. Pot fi şi organizaţii private sau organisme ale statului care nu au în atribuţiuni unele activităţi şi să facă interceptări. Ori Curtea Constituţională pune în regulă. Înainte de acest cod de procedură penală, adică în vechiul cod, nu era menţionată poliţia sau alte instituţii“, a declarat Traian Băsescu.
Ce prevedea proiectul de lege
Proiectul legislativ prevedea că Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor (ANIC) va prelua „sistemele, echipamentele şi dispozitivele de interceptare, bazele de date şi evidenţele, inclusiv arhivă şi celelalte documente deţinute şi gestionate de toate entităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, referitoare la activitatea de interceptare a comunicaţiilor se preiau de către Autoritate, cu titlu gratuit, pe baza de protocol de predare – primire, încheiat în termen de 180 de zile de la dată intrării în vigoare a prezenţei legi. (2) Autoritatea preia, cu titlu gratuit, pentru bună desfăşurare a activităţii de la alin. (1), spaţiile şi dotările aferente“.
ANIC era definită ca „autoritate informativă, cu personalitate juridică, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, supusă controlului Parlamentului, cu competenţă pe teritoriul României, unică şi exclusivă în domeniul interceptării comunicaţiilor“.
ANIC ar fi avut un rol strict tehnic: „autoritatea are drept obiectiv supravegherea, interceptarea, înregistrarea, ascultarea, verificarea primară, stocarea şi transmiterea datelor şi informaţiilor ce au interes pentru securitatea naţională, prevenirea şi combaterea terorismului şi a criminalităţii organizate şi corupţiei, cât şi prevenirea, descoperirea şi contracararea interceptărilor ilegale a comunicaţiilor, în colaborare cu celelalte autorităţi informative şi de protecţie“.
Conform iniţiativei legislative, Autoritatea ar urmă să fie condusă de un preşedinte ales prin vot al parlamentarilor, pe o perioada de şase ani, fiind ajutat de un vicepreşedinte şi de un consiliu compus din patru membrii, numiţi de Ministerul Public, de preşedintele României, de Comunitatea Naţională de Informaţii şi de premier.
S-au coalizat pentru a respinge legea
Iniţiativa legislativă era semnată de 71 de parlamentari liberali. Printre aceştia se regăseau persoane care în prezent au probleme cu Justiţia: Relu Fenechiu, Ovidiu Silaghi, Dan Motreanu sau Varujan Vosganian.
La votul din decisv din Senat, 115 de senatori au votat împotriva proiectului de lege, iar trei s-au abţinut. Practic, în Senat a existat un consens al tuturor partidelor pentru respingerea iniţiativei legislative.
Eugen Nicolăescu, liderul deputaţilor PNL: „Noi putem să ne dăm cu părerea despre ce este mai bine sau mai rău, dacă e nevoie sau nu e de o asemenea instituţie. Cel mai important este să vedem evaluarea CSAT-ului şi după această evaluare probabil se vor naşte acele aprecieri pentru o instituţie sau alta, pentru reformarea celor existente. Oricum, trebuie găsite soluţii ca prevederile constituţionale să fie aplicate corect“.
Eugen Nicolăescu: „În ultima vreme instituţiile autonome sub control parlamentar nu funcţionează cum trebuie, din păcate. În primul rând, nu funcţionează din cauza modului cum au fost croite. În al doilea rând, din cauza modului cum au înâeles parlamentarii să-şi exercite controlul. Poate că e nevoie să mai învăţăm democraţie până când acest tip de instituţii vor fi eficiente. Sincer, nu-mi aduc aminte de ce a fost respinsă legea. E mult de atunci. Au fost sute de proiecte de lege pe care le-am discutat de atunci“.
Mihai Voicu, deputat PNL - iniţiator al proiectului de lege: „Nu-mi amintesc de acest proiect.Instituţional vorbind, probabil nu ar fi rămas acea problemă constituţională cu sintagma „şi alte instituţii. Probabil, la momentul respectiv era o variantă bună, dar nu ştiu de ce a fost respins proiectul“.
Puiu Haşotti, senator PNL: „Nu-mi aduc aminte de proiect. Sunt nouă ani de când a fost dezbătut prima oară. Chiar nu ştiu de ce a fost respins“.
Motivarea Curţii Constituţionale
CCR a motivat, miercuri, decizia legată de interzicerea SRI să desfăşoare activităţi de supraveghere tehnică, susţinând că instituţia nu are atribuţii de cercetare penală.
„Curtea constată că legiuitorul a inclus, în cuprinsul art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, pe lângă procuror, organul de cercetare penală şi lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei şi a altor organe specializate ale statului. Aceste organe specializate ale statului nu sunt definite, nici în mod expres, nici în mod indirect în cuprinsul Codului de procedură penală. De asemenea, norma criticată nu prevede nici domeniul de activitate specific acestora, în condiţiile în care, în România, activează, potrivit unor reglementări speciale, numeroase organe specializate în diverse domenii. Astfel, în afara Serviciului Român de Informaţii, care are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale, neavând atribuţii de cercetare penală, există şi alte servicii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum şi o multitudine de organe specializate ale statului cu atribuţii în varii domenii“, a explicat CCR în motivarea deciziei.
Totodată, Curtea Constituţională susţine că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ apare ca fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând subiecţilor să înţeleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.
[<a href="//storify.com/Alinavasile/decizia-ccr-despre-interceptarile-facute-de-sri" target="_blank">View the story "Decizia CCR despre interceptările SRI" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
