Efectul Şova şi falsa reformă din PSD

La data de 23 martie 2015 am publicat pe adevărul.ro un editorial intitulat Efectul Şova. Subiectul lui era carnavalul parlamentar politico-religios de pe urma căruia dl. Dan Şova a scăpat de la arestare.

De atunci s-au schimbat multe în România. A căzut un guvern, Victor Ponta nu mai este prim-ministru, aceasta după ce, cu câteva luni înainte, acelaşi Victor Ponta a renunţat, cam pe neaşteptate, dar nu chiar de bună voie şi nesilit de nimeni aşa cum vor unii să ne facă să credem, la preşedinţia PSD. Drumurile fostului premier nemaiducând la Palatul Victoria, dl. Ponta se împarte acum între plimbări în străinătate şi tot mai repetate vizite la DNA.  La guvernare nu mai este nici partidul condus până în urmă cu câteva luni de Victor Ponta, deşi Executivul care i-a luat locul, zis de tehnocraţi, mai degrabă nici cal, nici măgar, nu e în totalitate deparazitat de personalităţi politice al căror trecut e intim legat de istoria PSD şi a trecerilor partidului cu pricina pe la Palatul Victoria.

Începând de ieri, şi condiţia d-lui Dan Şova s-a schimbat radical. Fostul ministru al marilor proiecte, dar şi al marilor minciuni, cel pe care îl vedeam odinioară înconjurat de hărţi strategice asemenea marilor comandanţi de oşti, poate fi arestat oricând într-o cauză despre care face vorbire un al doilea dosar de mare corupţie întocmit de DNA. Aceasta ca urmare a votului Senatului. Care a dat curs cererii DNA în primul rând spre a pune în practică o decizie luată la nivel de PSD. Decizie pare-se extrem de dorită de actualul preşedinte al partidului, dl. Liviu Dragnea şi impusă de acesta. Care, astfel, vrea să ne convingă că partidul condus de domnia-sa e în schimbare,  că se curăţă fără milă de corupţi şi că va fi numai bun de votat şi de readus la putere după alegerile din toamna-iarna anului viitor.

În realitate, sacrificarea partinică şi parlamentară a d-lui Dan Şova nu este semnul nici unei schimbări de substanţă. Biologia, metabolismul PSD nu agreează schimbarea. Băltirea e starea naturală a partidului. Senatorul Şova reprezintă o piatră de moară nu numai pentru partid, ci şi pentru dl. Liviu Dragnea. Drept pentru care partidul, la cererea d-lui Dragnea, a decis să scape de greutatea respectivă, după modelul patentat al partidelor comuniste de odinioară care, odată cu schimbarea liderului suprem, treceau  aproape imediat,  la aruncarea peste bord a apropiaţilor acestuia, a baronilor din imediata lui vecinătate. Or, dl. Şova însemna pentru dl, Ponta mai mult decât un apropiat, în vreme ce pentru dl. Dragnea el reprezintă cam ceea ce însemnau Gheorghe Apostol sau Alexandru Drăghici pentru Nicolae Ceauşescu.

Dl. Liviu Dragnea se arată mai crud decât Ceauşescu, cel care l-a trimis pe Gheorghe Apostol, de pildă, mai întâi şef la Sindicate, pe urmă director general al Rezervelor Statului şi, în cele din urmă, ambasador în felurite ţări din America de Sud. Lăsându-i, aşadar, bătrânului ilegalist şi fost şef vremelnic al PMR, o brumă de privilegii. În schimb, dl. Liviu Dragnea a decis să îi acorde d-lui. Şova  timpul necesar scrierii de tratate de Drept în închisoare. Asumându-şi astfel oarecare riscuri, câteva contestări în partid pe care, cu binecunoscuta-i  viclenie şi verificata pricepere de organizator şi aparatcik,  le va anihila cât ai zice peşte.

Sunt gata să pariez că, dacă nimic neplăcut nu i se va întâmpla d-lui Dragnea în perioada imediat următoare- şi se pare că nu i se va întâmpla- justiţia şi d-na Livia Stanciu având vulnerabilităţile lor, în băncile viitorului Parlament nici un loc nu îi va mai fi rezervat d-lui Daniel Savu, de pildă. Poate că nici d-lui Călin Popescu-Tăriceanu, deşi fostul preşedinte şi premier liberal nu şi-a manifestat încă dorinţa de a deveni membru în PSD. Partidul în care, pe zi ce trece, puterea d-lui Dragnea se întăreşte.

 Aceasta în pofida zvonurilor că locul domniei-sale ar putea fi luat în curând de dl.Vasile Dîncu. Care poate foarte bine să candideze la preşedinţia României, beneficiind de susţinerea PSD, şi fără a avea în cv trecerea pe la şefia respectivului partid. Cu atât mai mult cu cât cv-ul d-lui Dâncu este supus unor revizuiri prin omisiune permanente. Cam tot la fel cum era supusă istoria PCR, partid de care PSD nu se poate desprinde.