Două asociaţii de magistraţi le cer procurorilor din CSM să nu participe la procedura de selecţie a procurorilor şefi

Asociaţiile  „Forumul Judecătorilor din România” şi „Iniţiativa pentru Justiţie” fac un apel public către membrii Secţiei pentru procurori ai Consiliului Superior al Magistraturii să nu participe la demersul considerat politic prin care ministrul justiţiei a anunţat că va selecta procurorii propuşi pentru funcţii de la conducere la Parchetul General, DNA şi DIICOT.

Cele două asociaţii susţin că procedura este politizată şi că nu diferă cu nimic faţă de precedentele proceduri de selecţie, ministrul justiţiei având un cuvânt greu de spus în selectarea numelor de procurori şefi.

Comunicatul integral al celor două asociaţii

”Stimaţi membri procurori ai CSM,

Având în vedere anunţul de pe site-ul Ministerului Justiţiei privind declanşarea de către ministrul Justiţiei, la data de 02.12.2019, a procedurii de selecţie a procurorilor în vederea efectuării propunerilor de numire a procurorului general al PÎCCJ, precum şi a procurorilor-şefi ai DNA şi DIICOT – inclusiv formula anunţată în ceea ce priveşte componenţa comisiei de interviu – facem apel la domniile voastre ca, în calitate de reprezentanţi aleşi ai procurorilor în autoritatea menită să garanteze independenţa justiţiei, să nu participaţi la acest demers politic prin care ministrul Justiţiei selectează procurorii pe care îi va propune pentru a fi numiţi în cele mai importante funcţii de conducere din sistemul parchetelor din România. În concret, vă solicităm să nu desemnaţi un procuror care să participe, în calitate de membru, în comisia condusă de ministrul Justiţiei care va proceda la intervievarea candidaţilor.

Argumentăm această solicitare prin următoarele:

Neţinând cont de angajamentele internaţionale asumate de România în domeniul justiţiei şi de recomandările formulate prin rapoartele Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare (rapoartele MCV), rapoartele Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) privind România şi avizele şi rapoartele Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), care criticau anumite aspecte din sistemul de justiţie din România – printre care gradul accentuat de politizare al procedurilor de numire în funcţie a procurorilor de rang înalt şi rolul redus al Consiliului Superior al Magistraturii în aceste proceduri – clasa politică aflată la putere până de curând a modificat în sens negativ, în ultimii ani, „legile justiţiei”, între modificări regăsindu-se lărgirea competenţelor ministrului Justiţiei în raport cu Preşedintele României în ceea ce priveşte numirile procurorilor de rang înalt şi extinderea acestor atribuţii şi asupra altor funcţii de conducere.

Procedura declanşată la 2 decembrie 2019 se va desfăşura conform aceloraşi norme legale criticate de organismele internaţionale, de secţia pentru procurori a CSM şi de majoritatea magistraţilor, fiind percepute ca un pericol pentru justiţie.

Comparând anunţul din 02.12.2019 al domnului ministru Cătălin Predoiu cu anunţurile din 13.03.2019 ale fostului ministru al justiţiei, domnul Tudorel Toader, (referitoare la selecţiile în vederea desemnări propunerii pentru funcţia de procuror general al PÎCCJ şi respectiv două funcţii de procuror-şef de secţie în cadrul DNA), se observă că aceste proceduri sunt practic similare până la identitate sub aspectul formalităţilor pre-interviu, modalităţii de desfăşurare a interviului şi criteriilor de evaluare.

Diferenţa esenţială între procedurile iniţiate de către ex-ministrul de justiţie şi cele iniţiate de actualul ministru de justiţie este doar persoana ministrului, în condiţiile în care ambii au promis o evaluare corectă a candidaţilor, pentru binele justiţiei.

În ambele serii de proceduri, rolul rezervat de lege secţiei pentru procurori a CSM este unul lipsit de relevanţă, practic de figuraţie, în condiţiile în care legea nu impune ca ministrul Justiţiei să respecte punctul de vedere al secţiei, exprimat prin avizul pe care aceasta îl emite.

O diferenţă de abordare între cele două serii de proceduri o constituie asumarea deciziei. Astfel, fostul ministru Tudorel Toader nu s-a ferit să îşi asume pe deplin rolul în luarea deciziei, precizând că „În cadrul interviului, ministrul justiţiei este sprijinit de secretarii de stat din Ministerul Justiţiei.” şi că ”Selecţia se va desfăşura în următoarele condiţii: […] g) evaluarea de către ministrul justiţiei a îndeplinirii de către procurorii participanţi la selecţie a standardelor de evaluare a interviului”.

Actualul ministru, dl Cătălin Predoiu, pentru aparenţa unei decizii participative, a stabilit că din comisia de interviu vor face parte, pe lângă persoane din subordinea sa, şi persoane desemnate de instituţii sau structuri asupra cărora nu exercită vreo autoritate (un procuror desemnat de secţia pentru procurori a CSM, un reprezentant al INM desemnat de directorul INM, iar nu de consiliul ştiinţific, un specialist desemnat de Facultatea de Management din cadrul ASE, un psiholog din cadrul CSM, fără a stabili cine îl va numi), rolul său declarat fiind doar următorul: „h) Evaluarea de către ministrul justiţiei a opiniilor membrilor comisiei cu privire la îndeplinirea recomandărilor de către procurorii participanţi la selecţie, în vederea luării deciziei de propunere”.

În condiţiile în care, în programul actual de guvernare „restrângerea atribuţiilor Preşedintelui României şi ale CSM în procedura de numire a procurorilor de rang înalt” este menţionată ca o vulnerabilitate importantă a sistemului de justiţie, care trebuie eliminată prin punerea în acord a legislaţiei cu avizele Comisiei de la Veneţia şi cu rapoartele Comisiei Europene şi GRECO, şi ţinând cont că Guvernul nu s-a manifestat în sensul de a lua măsuri în sensul eliminării de urgenţă a acestei vulnerabilităţi, nu putem să nu observăm că domnul ministru ar fi putut, dacă aprecia ca urgentă numirea procurorului general al PÎCCJ şi a procurorilor-şefi ai DNA şi DIICOT, să iniţieze un dialog inter-instituţional, în urma căruia să îşi „partajeze” puterea de decizie cu secţia pentru procurori a CSM.

Astfel, spre exemplu, de comun acord cu secţia pentru procurori a CSM, s-ar fi putut stabili o procedură în care membrii secţiei să evalueze şi aceştia, alături de ministrul Justiţiei, în mod direct, prestaţia candidaţilor la interviu – dar şi la eventuale alte probe, mai obiective – iar decizia cu privire la propuneri să fie luată în comun, în semn de respect faţă de rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei.

În lipsa unui text de lege care să stabilească o cale anume prin care ministrul Justiţiei să ajungă la nominalizarea unui candidat procuror drept propunerea sa şi până la modificarea legii, un astfel de gest ar fi fost de natură să asigure respectarea de facto a recomandărilor organismelor europene, prin consolidarea statului de drept pe perioada mandatului procurorilor de rang înalt ce urmează a fi numiţi în funcţii, şi ar fi crescut încrederea magistraţilor şi a populaţiei în general în independenţa justiţiei.

Ţinând cont că „transferarea” actului de evaluare a candidaţilor la membrii comisiei de interviu, a cărei componenţă nu are nicio legătură cu recomandările organismelor internaţionale, ministrul Justiţiei urmând, teoretic, să evalueze doar opiniile membrilor comisiei, concluzionăm că întreaga procedură de selecţie în vederea numirii procurorului general al PÎCCJ, precum şi a procurorilor-şefi ai DNA şi DIICOT este contrară principiilor statului de drept enunţate de organismele internaţionale relevante.

Revocarea, cu efecte imediate, a procedurii de selecţie a procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire pentru funcţia de procuror general al PÎCCJ, dispusă de anteriorul ministrul al Justiţiei, doamna Ana Birchall, a fost apreciată ca pozitivă în ultimul Raport MCV (din 22.10.2019), în care s-a menţionat că „abordarea adoptată […] a permis evitarea deteriorării suplimentare a situaţiei şi a creat condiţii pentru îmbunătăţirea procedurii”.

De asemenea, în calitate de garant al independenţei justiţiei, aveţi deplina legitimitate de a solicita ministrului Justiţiei urgentarea adoptării unei legislaţii conforme cerinţelor entităţilor internaţionale relevante, precum şi suspendarea actualei proceduri, până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexate C-83/19, C-127/19 şi C-195/19, Asociaţia Forumul Judecătorilor din România şi alţii, în care s-a cerut interpretarea conţinutului, caracterului şi întinderii temporale a Mecanismului de cooperare şi verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, inclusiv cu privire la caracterul obligatoriu al cerinţelor formulate in rapoartele întocmite in cadrul acestui mecanism pentru statul român.

Chiar dacă nu ar fi acceptată teza efectelor juridice obligatorii pentru România ale MCV şi rapoartelor consecutive emise în cadrul acestuia, Decizia 2006/928/CE, coroborată cu principiul cooperării loiale, ce rezultă din art.4 alin.(3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, impun României o serie de obligaţii specifice în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, obiectivele de referinţă punând în aplicare tocmai condiţiile stabilite prin Tratatul de aderare, în conformitate cu valorile şi principiile dreptului Uniunii Europene, consacrate de art.2, 6 şi 19 alin.(1) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de art.47 din Cartă, prin urmare, inclusiv obligaţia României de a ţine seama de recomandările formulate de Comisie în rapoartele MCV atunci când adoptă măsuri legislative sau administrative în domeniile vizate de obiectivele de referinţă stabilite în anexa Deciziei MCV, corolar al principiului statului de drept (art.2 TFUE) şi al principiului independenţei justiţiei (art.19 TUE).

În concluzie, având în vedere motivele expuse, în condiţiile în care orice încercare de a opri această procedură nocivă, criticată de Comisia de la Veneţia, GRECO, Comisia Europeană şi Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni, apare ca fiind sortită eşecului, vă adresăm solicitarea de a nu legitima această acţiune politică prin desemnarea unui procuror ca membru al comisiei de interviu, rezumându-vă la rolul legal de emitere a avizului cu privire la propunerile ministrului Justiţiei.

Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România”

judecător Dragoş CĂLIN, co-preşedinte

judecător Lucia ZAHARIA, co-preşedinte

Asociaţia „Iniţiativa pentru Justiţie”,

procuror Sorin Marian LIA, co-preşedinte

procuror Bogdan-Ciprian PÎRLOG, co-preşedinte”