După ce ai împărţit din pix locurile la studii universitare între universităţi, cât tupeu îţi trebuie ca ministru al Educaţiei în România să pui în discuţie calificativul „grad de încredere ridicat“ acordat de evaluatorii de la ARACIS Universităţii din Bucureşti? Domnule rector-ministru al educaţiei, oricâţi bani aţi pompa în făbricuţa de la Suceava, niciodată Universitatea „Ştefan cel Mare„ nu va atinge prestigiul academic al Universităţii din Bucureşti!

În urmă cu câţiva ani, am avut un student originar din Suceava. A făcut anul I de studii a noi, la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. După primul an, din cauza dificultăţilor materiale, s-a transferat la Suceava. După primul semestru petrecut acolo mi-a spus că regretă că s-a mutat, pentru că e o diferenţă mare între şcoala ce se face la Bucureşti şi cea care se face la Suceava. Deşi era înmatriculat la Suceava, a pregătit teza de licenţă sub îndrumarea mea, fără ştirea profesorului coordonator de acolo. La masterat a venit înapoi la Bucureşti. Experienţa lui, deşi singulară, este elocventă: a putut să compare Universitatea din Bucureşti cu Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava.

Ministrul Valentin Popa a lansat un atac direct la adresa Universităţii din Bucureşti după principiul ridicat la rang de politică de stat de către psd: „Pentru că pot!„. Desigur, dle Valentin Popa, încă mai poţi!

Se leagă dl ministru, prin interpuşii de la minister, anonimi, pentru că este mare curajul unui demnitar român, de faptul că nu au absolvit doctoratul toţi doctoranzii înscrişi la Universitatea din Bucureşti! Dle Valentin Popa, să vă explic mai pe înţelesul Dvs.: admiterea se face pe baza unui concurs, dar acesta nu garantează că doctorandul admis la studii de doctorat va reuşi să obţină titlul de doctor, pentru că Universitatea din Bucureşti NU este o fabrică de doctori! Doctorandul urmează un stagiu de pregătire, face cercetare, dar dacă nu atinge o anumită calitate, la care noi, Universitatea din Bucureşti, ţinem, pentru că este oglinda calităţii noastre academice, nu obţine doctoratul! Pricepeţi, domnule ministru? Profilul Universităţii din Bucureşti este în mare parte umanist, unde trebuie să gândeşti mai departe de nişte socoteli şi desene tehnice, adică în ştiinţele acestea un doctorat se obţine mult mai greu decât în inginerie, domnule inginer doctor!

Apoi mai comentează încă ministrul Valentin Popa sub masca anonimatului unui comunicat al ministerului pe care încă îl conduce, că Universitatea din Bucureşti a obţinut 23% din finanţare prin studiile de doctorat, în timp ce media naţională este de doar 12-13%. Dle inginer doctor încă ministru, de ce nu acceptaţi o evaluare corectă a şcolilor doctorale? Hai să vedem dacă mai rezistă ciupercăriile universitare la o evaluare făcută cinstit. Doctoratul nu este învăţământ de masă, dle Valentin Popa! Nu este normal ca să fie acelaşi număr de locuri de doctorat la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea din Suceava, de exemplu. De ce? Apelaţi la statisticieni, şi ei pot să vă demonstreze diferenţa de calitate, diferenţa de ofertă educaţională şi multe altele.

Dar hai să îi facem o vizită dlui inginer doctor Valentin Popa acasă, la Universitatea „Ştefan cel Mare„ din Suceava, pe care o păstoreşte, ca rector, de câţiva ani. Am făcut o analiză doar la Facultatea de Istorie şi Geografie, ca să nu mă bag pe specializări care nu sunt în aria mea de competenţă, fiind profesor de istorie. Datele le-am centralizat de pe pagina de internet a Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava.

Numele facultăţii, Istorie şi Geografie, presupune că aici cei mai mulţi studenţi învaţă la aceste specializări. Nici gând!

În anul 2017 au fost disponibile în total 395 de locuri la admiterea în anul I, nivel licenţă, împărţite între mai multe specializări. Dupe cele două sesiuni de admitere din Iulie şi Septembrie 2017, au fost ocupate doar 192 locuri, adică 48,60%, deci nici jumătate. Domnule încă ministru, rector al Universităţii din Suceava, de ce aţi mărit numărul de locuri la studii de licenţă la universitatea suceveană, în condiţiile în care anul trecut nu aţi fost în stare să le ocupaţi nici măcar pe jumătate? Din cei 192 studenţi, 31 sunt din republica Moldova şi Ucraina, o pondere foarte mare, care contribuie substanţial la susţinerea financiară a universităţii din Suceava. Mai ales la specializarea Relaţii internaţionale şi studii europene, unde, din totalul de 41 de studenţi, 20 sunt din Moldova şi Ucraina!

La Geografie au fost înmatriculaţi doar 22 studenţi, deşi erau 51 de locuri. La Geografia turismului au fost ocupate doar 37 locuri din 81 disponibile. Nu este asta un abuz al rectorului în funcţie în 2017, acum ministru, să aprobe cifre de şcolarizare uriaşe, fără acoperire? Câte locuri sunt disponibile anul acesta la geografie, dle ministru? Sau poate le suplimentaţi cu locurile tăiate la Universitatea din Bucureşti.

Dar această Facultate de Istorie şi Geografie mai are şi alte „ciudăţenii„. Singura specializare în care s-au ocupat locurile alocate este cea de asistenţă socială, 46 de studenţi. Deci mai mult de un sfert dintre studenţi nu învaţă istorie şi geografie, ci asistenţă socială. Oare cum sunt făcute normele profesorilor? Pentru a completa norma profesorii specialişti în istorie sau geografie se pricep şi la asistenţă socială? Poate ştie fostul rector, actual încă ministru.

Dle Valentin Popa, vreţi să spuneţi că cifrele de şcolarizare aprobate pentru Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava sunt în concordanţă cu cerinţele pieţii? Că aţi făcut o analiză serioasă asupra eficienţei tuturor specializărilor şi facultăţilor din această universitate?

Dle Valentin Popa, încă ministru al Educaţiei, înainte de a vedea firul de praf din ochii Universităţii din Bucureşti, ar trebui să vedeţi grinda din ochii Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava, unde aţi fost rector.

Spune onor Ministerul Educaţiei că această împărţire a locurilor la studiile universitare între universităţi nu este o răfuială politică. Ne luaţi de proşti?

Se plătesc nişte poliţe. Una este disocierea conducerii Universităţii din Bucureşti de acel surogat de petiţie a rectorilor pentru sprijinirea lui Valentin Popa pentru demnitatea de ministru al educaţiei. Era o făcătură a rectorilor universităţilor care se tem de o reformă reală a sistemului public de învăţământ. S-a format o încrengătură de interese financiare şi politice între rectorii care, adunaţi în acea fantomă de Consiliu Naţional al Rectorilor, vor să controleze orice decizie despre învăţământul universitar. În plus, se mai plătesc nişte poliţe pentru reformele iniţiate în scurta perioadă când prof. Mircea Dumitru a fost minsitru al educaţiei. A încercat, printre altele, să mute nişte elefanţi pietrificaţi pe scaunele lor din minister de mulţi ani, dar total ineficienţi. A venit ora revanşei pentru ei.

Nu uitaţi că roata se învârte. Iar când va fi, la un moment dat, o conducere a ministerului educaţiei care să priceapă că fără competenţe academice reale învăţământul superior românesc nu este, în cea mai mare parte a lui, decât o ciupercărie de scos diplome, trebuie să se facă curăţenie. O curăţenie care trebuie să fie atât în marile universităţi, că nici ele nu sunt fecioare, dar mai ales în ciupercăriile susţinute politic. Nu va fi controlat mereu învăţământul superior românesc de rectori sub a căror oblăduire, conştientă sau nu, se mai cumpără examene, se dau diplome fără acoperire prin cunoştinţe şi competenţe asimilate, se fac doctori în orice, doar să funcţioneze ciupercăria de diplome universitare.

*

Apropos, din cercuri apropiate încă ministrului Valentin Popa, am aflat că mandatul cu care l-au încoronat rectorii constă în anularea limitei de două mandate din legislaţia actuală. Unii vor să fie rectori pe viaţă! Hai să vedem dacă îşi duce mandatul până la capăt.

Oricum, deja poate fi demis pentru abuz în funcţie. Îşi permite să facă abuzuri în funcţie pentru că el crede că poate să îşi permită.

Oare este vreun parlamentar, fără interese în cercul rectorilor sprijinitori, care să depună o moţiune împotriva lui Valentin Popa, încă ministru al Educaţiei? Nu contează că nu va trece moţiunea, pentru că încă mai are sprijin politic, dar e un exerciţiu politic care chiar este necesar în acest moment. Altfel, lăsăm cale liberă abuzurilor.

Nu cred că are demnitatea de a-şi da demisia...

Universitatea din Bucureşti va merge mai departe. Este prea mare, prea puternică şi este un nume prea cunoscut în mediul academic pentru a se închina unui ministru care ştie doar să îşi încordeze muşchii. Apa trece, pietrele rămân.