Dan Şova, cam incompetent ca procuror

Dan Şova a vrut să arate că lucrează "cu mâinile curate", dar în final a ieşit altceva

Am impresia că ministrul Dan Şova nu a vrut cu adevărat să-l dea pe mâna Justiţiei pe afaceristul despre care a afirmat că, într-un hotel din China, i-a propus să-i ofere o şpagă. Sau, dacă a vrut, nu s-a priceput, deşi trece drept un eminent jurist printre colegii săi de partid.

Să reamintim faptele. Ministrul Dan Şova a efectuat la începutul lui septembrie o vizită economică în China. După cinci săptămâni, el a declarat agenţiei Mediafax că, în timpul acelei vizite, directorul unei companii de drumuri din Bihor i-ar fi propus o şpagă dacă e ajutat să câştige un contract de autostrăzi. Şova spune că, în momentul în care a auzit oferta, a respins-o ferm şi i-a spus ofertantului că-l va reclama la DNA. Ceea ce, odată ajuns în ţară, a şi făcut.

La câteva ore după ce explodează ştirea, se află că dosarul constituit la DNA Bucureşti pe baza denunţului formulat de ministru a fost declinat către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. De atunci, domnul Şova nu pierde niciun prilej ca să acuze DNA că i-a dat aşa frumuseţe de caz, iar procurorii anticorupţie şi-au bătut joc şi l-au îngropat la un Parchet local. Domnişoarele mai slabe de înger au lăcrimat faţă de aşa ministru cinstit, domnii mai tari de înger au aplaudat şi l-au decretat erou al luptei anticorupţie, iar ministrul şi-a trăit momentul lui de glorie de care, în contextul Roşia Montană, avea atâta nevoie.

Stop! Derulăm filmul înapoi şi îl mai privim o dată, dar nu cu ochii domnului Şova sau ai admiratorilor săi, ci cu ochi de procuror. În momentul în care, pe holul hotelului din China, Dan Şova a respins demn oferta şi i-a mai şi spus omului de afaceri că-l denunţă la DNA, putem spune că a omorât dosarul înainte ca acesta să se nască. S-a purtat ca o mâţă cu clopoţei în coadă care pleacă la vânătoare de şoareci. Doar nu s-ar fi aşteptat ca prezumtivul mituitor să insiste în demersul său, în pofida refuzului, doar aşa, ca să fie arestat... Dacă însă Dan Şova ar fi lăsat măcar să se înţeleagă că nu respinge oferta şi, la revenirea în ţară, ar fi cooperat discret cu DNA până în momentul în care intenţia de mituire ar fi fost urmată şi de ceva fapte concrete, abia atunci am fi putut crede că ministrul chiar a vrut să dea o şansă acestui dosar.

Procurorii DNA nu aveau ce face cu denunţul lui Dan Şova decât ceea ce au făcut. Competenţa acestui Parchet este dată de calitatea făptuitorului – demnitari ori persoane cu funcţii - sau de mărimea sumelor implicate – peste zece mii de euro. Or în cazul de faţă, făptuitorul nu avea nicio funcţie publică, iar despre suma oferită nici domnul Şova nu ştie nimic, pentru că discuţiile nu au apucat să ajungă până la acest detaliu important. Aşa încât trimiterea dosarului la Parchetul local a rămas singura opţiune legală. Iar acolo, la Bihor, dosarului i se vor face funeralii discrete, pentru că un ministru prea limbut a avut grijă de asta.

Fără să se sinchisească de nerozia pe care a făcut-o, Dan Şova dă acum sfaturi procurorilor: îi trimite în China, la hotelul în care a avut loc discuţia, ca să ceară înregistrările camerelor de supraveghere şi să asculte discuţiile. Când îşi dă seama că a spus o prostie, căci camerele de supraveghere nu înregistrează şi sunetul, recomandă – şi nu glumeşte! - angajarea unor cititori pe buze, pentru a reconstitui infracţiunea. Superb...

O anume retorică publică deplânge faptul că funcţiile de conducere din DNA par destinate doar anumitor oameni, „de parcă nu s-ar mai găsi în ţara asta alţi procurori cinstiţi şi competenţi”. Episodul Şova arată însă că nu orice jurist eminent poate fi şi un bun procuror. Îţi trebuie o anumită inteligenţă investigativă şi o certă creativitate în strategia de anchetă ca să poţi duce un caz de corupţie la bun sfârşit şi să nu-l omori înainte de a se naşte.