Cum ajunge să intre în faliment o primărie. Cazul Nalbant din Tulcea

O comună uitată din judeţul Tulcea a ajuns să aibă cea mai mare datorie publică restantă din România, în urma unui contract de concesiune păgubos şi a unei hotărâri judecătoreşti dubioase.

Localitatea tulceană Nalbant, care numără 2.500 de suflete, datorează unui firme aproape 10 milioane de euro, adică bugetul său pe 11 ani, daune stabilite de judecători pentru neonorarea unui contract de concesiune.

Cum s-a ajuns la această situaţie? Răspunsul l-a dat Curtea de Conturi a României: un lanţ al ilegalităţilor, în care sunt implicaţi deopotrivă funcţionari publici, reprezentanţi ai „investitorului“ , dar şi experţi tehnici şi magistraţi. Ilegalităţi pentru care, în februarie 2014, plenul Curţii de Conturi a sesizat Parchetul, Consiliul Superior al Magistraturii şi Parlamentul României.

O concesiune cu cântec

În 2003, firma Terra Prod Com Co SRL, patronată de Aurel Stancu, un controversat afacerist şi politician din Galaţi, a solicitat Primăriei Nalbant concesionarea pe 49 de ani a unui teren pentru a deschide o carieră de piatră. Deşi reprezentanţii firmei au susţinut în cerere că posedă autorizaţie de exploatare pentru gresie calcaroasă, Terra Prod Com Co avea doar o simplă licenţă de explorare, care-i permitea doar executarea de studii şi lucrări pentru identificarea resurselor minerale.
Cu toate acestea, Consiliul Local Nalbant, la propunerea primarului de la acea vreme, Marin Chiscop (actual consilier local), a aprobat studiul de oportunitate, precum şi concesionarea prin licitaţie a 20 de hectare de teren.

Potrivit Curţii de Conturi, caietul de sarcini şi, ulterior, contractul de concesiune întocmite de primărie erau lacunare şi pline de erori. Deşi terenul respectiv aparţinea domeniului public, având destinaţie de teren agricol (islaz comunal), în caietul de sarcini a fost trecut drept domeniu privat al localităţii. Mai mult, din contractul de concesiune au fost scoase sau modificate mai multe clauze din caietul de sarcini, menite să favorizeze concesionarul. Astfel, a fost eliminată prevederea potrivit căreia în cazul în care investiţia nu se realizează în termen de 6 luni, contractul se desfiinţează de drept. Conform caietului de sarcini, concesiunea era pe 10 ani, dar contractul cu Terra Prod Com Co a fost încheiat pe 20 de ani.

Clauze nerespectate

Potrivit Curţii de Conturi, SC Terra Prod Com Co SRL cunoştea, conform certificatului de urbanism emis de CJ Tulcea, că trebuie să obţină toate avizele şi acordurile necesare exploatării, dar şi să facă demersurile pentru întocmirea Planului Urbanistic Zonal (PUZ), pe care ulterior să-l supună aprobării în Consiliul Local Nalbant. De asemenea, firma lui Aurel Stancu nu a făcut diligenţele pentru a scoate terenul din circuitul agricol, aşa cum s-a angajat prin oferta de concesionare. Terra Prod Com Co s-a mulţumit doar să decoperteze, în vara lui 2004, o jumătate de hectar de teren din cele 20, după care a abandonat lucrarea.
În perioada 2004-2010, Primăria Nalbant a încasat redevenţa de la concesionar, dar în martie 2011, Terra Prod Com Co a refuzat să mai plătească şi a dat în judecată Primăria Nalbant pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Expertize dubioase, sentinţe controversate

Concesionarul a intentat Primăriei Nalbant mai multe procese, pe care le-a câştigat. Ultima decizie, cea a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă şi irevocabilă în 2013, este şi cea mai scandaloasă: Comuna Nalbant este obligată să plătească firmei Terra Prod Com Co nu mai puţin de 39 de milioane de lei (aproape 10 milioane de euro), care înseamnă bugetul localităţii pe următorii 11 ani. Instanţa s-a limitat să reţină că terenul concesionat aparţinea domeniului public, după care aceiaşi judecători au reţinut că obiectul concesiunii este acelaşi teren, dar aparţinând domeniului privat al localităţii.

Potrivit Curţii de Conturi, magistraţii ar fi trebuit să clarifice în primul rând natura juridică a terenului, pentru că tocmai această situaţie a determinat imposibilitatea executării contractului.
Magistraţii şi-au justificat decizia printr-o expertiză tehnică dubioasă, plină de contradicţii, pentru stabilirea „beneficiului a se fi realizat din prelucrarea gresiei calcaroase extrase din perimetrul concesionat“.
Pentru a ajunge la suma de 39 de milioane de lei, expertul Mihai Rus s-a bazat doar pe presupuneri. Suma a fost calculată plecând de la „posibile rezerve de gresie“, ajungând la „rezerve identificate“ şi continuând cu „rezerve măsurate“. Expertul şi-a continuat raţionamentul aberant cu „transformarea în produse finite a blocurilor de gresie calcaroasă în gresie de diferite lungimi/lăţimi/grosimi, ce urmau a fi valorificate pe piaţă“ şi chiar „obiecte de artă“, constând în „coloane“ şi „capiteluri“.
Prin aceste produse, suţine Curtea de Conturi, s-au avut în vedere preţuri care nu prezintă o justificare întemeiată.

Auditorii au cerut Parchetului o analiză a expertizei tehnice, „pentru a-i determina caracterul, împrejurările în care a fost emisă şi a reuşit să se impună în faţa instanţelor judecătoreşti“. În acelaşi timp, Curtea de Conturi a solicitat CSM „o analiză a întregului demers judiciar, pentru a-i determina corectitudinea şi conformitatea cu legea, precum şi discernământul de care au dat dovadă judecătorii atunci când au pronunţat hotărârea“.

Dau vina unii pe alţii

Ion Nicolae, ales primar în 2012, susţine că a plătit pentru partea sa de vină şi arată cu degetul spre fostul edil care a semnat contractul de concesiune în 2003. „Erau procese pe rol şi am ezitat să raportez arieratele, aveam un termen limită. Pentru asta am fost pedepsit conform legii cu o amendă de 10.000 de lei. Pentru faptele mele, mi-am primit pedeapsa. Primarul care a semnat contractul dă vina pe cel care a venit după el, dar e clar a cui e vina“, a declarat pentru „Adevărul“ Ion Nicolae. Marin Chiscop, primar al localităţii în mandatele 2000-2004 şi 2004-2008, se declară nevinovat, punând culpa pe seama predecesorului său, Iohan Klein. „Nu am făcut eu contractul, am jurist la primărie care s-a ocupat de tot. Eu doar am semnat. Abia în 2008 cei de la Terra Prod au făcut cerere de scoatere a terenului din circuitul agricol. Eu m-am conformat şi am făcut adresă către Prefectură. Apoi, noul primar care a fost ales n-a mai făcut nimic“, s-a disculpat fostul edil.

Reamintim că intrarea în insolvenţă a unei primării, inclusiv Nalbant, presupune limitarea drastică a cheltuielilor acesteia, în schimbul protejării faţă de o eventuală executare silită care ar putea fi cerută de creditorii care se consideră păgubiţi.

Citeşte şi:

Tot mai multe primării pe harta falimentelor. Ce localităţi au intrat în insolvenţă la începutul acestui an

Primăria Nicolae Bălcescu riscă să intre în faliment la sfârşitul lunii martie