Ştiaţi că...Sainte-Geneviève, protectoarea Parisului, este înfăţişată în interiorul Panteonului după modelul Mariei Cantacuzino, soţia pictorului ? Când treceţi pe la Odeon o să aflaţi şi despre Jean Yonnel, profesor de dicţie al generalului de Gaulle. Graţie unei aplicaţii - CELEBRO - pe care o dezvoltă câţiva tineri geniali, români împrăştiaţi prin lume, susţinuţi de Romanian IT. Nu, ei nu caută celebritate, nu şi-au pus nici măcar numele întreg pe site, îşi fac treaba, plătesc facturi şi impozite prin ţările unde se hrănesc, România profită şi toată lumea e mulţumită. Nu-i aşa?

Pe Maria aţi fi putut să o întâlniţi vara trecută, ca oaspete şi ghid al unor grupuri de francezi şi români la plimbare prin Parisul …românilor. Voluntar, cum altfel, doar ştiţi refrenul, patriotismul e pe gratis, cei plecaţi au datoria să se ocupe cu ţara lor. Cei şapte „samurai” chiar o fac, se ocupă cu imaginea României în Paris, şi culmea, nici nu sunt toţi români!

Venim din România, Belgia si Nigeria si avem toţi raporturi diferite cu România. Suntem o echipă frumoasă prin pluridisciplinaritatea ei, îmi spune Maria. Eu am studiat filosofia şi managementul proiectelor culturale, Michiel a studiat istoria şi relaţiile internaţionale, Valentin (FOTO DREAPTA) este preşedintele asociaţiei Romanian IT, o reţea globală de ingineri români ; Oana este designer, cea care a creat identitatea vizuală, Adrian şi Andrei programează aplicaţia iar Ijai ne ajută pe partea de comunicare.

Cine crede basmul că voluntariatul e suficient, că ei n-au nevoie de bani? Cine se gândeşte la zecile de ore de documentare şi de redactare pentru a ajunge la o astfel de enciclopedie digitală de o simplitate magică: apeşi pe ecranul telefonului şi ştii cum să ajungi în place de Fürstenberg, pe urmele celebrei fotografii a lui Louis Monier cu Cioran, Eliade, şi Ionescu la Paris. Hai să ne gândim măcar la cât costă drepturile pentru fotografii…; dar savoir-faire, priceperea unui IT-ist? dar  ideea în sine? Zilele acestea tinerii CELEBRO încep o campanie de crowdfunding. Căutaţi-i aici: www.celebroapp.com

În perspectiva sezonului România-Franţa şi a centenarului care încep în toamnă cu numeroase instituţii şi bugete implicate, ce fac pe cont propriu tinerii CELEBRO e aur curat. Iar cu anonimatul şi discreţia în jurul unor idei de excepţie eu am o problemă. Şi apoi „ce defineşte o ţară dacă nu suma destinelor şi poveştilor care o alcătuiesc ?” Povestea lor, cu nume la vedere, în cele ce urmează :

„În relaţiile franco-române s-a pus un strat de praf atât de gros încât nu mai vedem grămada de aur” Interviu cu Maria Smaranda, iniţiator CELEBRO

Cum a răsărit ideea CELEBRO?

Acum trei ani, am ajuns la Paris ca studentă şi am început să-mi dau seama de faptul că înaintea mea mulţi romani au trăit, au studiat sau au trecut prin acest oras. Şi această revelaţie, ce se reînnoieste cu fiecare descoperire pe care o fac, îmi dă o altă perspectivă asupra relaţiei franco-române despre care se vorbeşte des dar despre care avem de obicei, o idee vagă. Urmărind viaţa românilor din Paris, cotidianul sau anturajul lor, cred că putem să ne imaginăm mai usor la ce nivel această relaţie este profundă.

În timpul studiilor stăteam lângă place Benjamin Fondane si vedeam foarte des placa pe care scria faptul că acesta fusese deportat la Auschwitz; un prieten mi-a atras atenţia într-o zi că este vorba de un poet şi filosof născut la Iaşi. În vara următoare, părinţii mei m-au vizitat şi şi-au dorit sa vadă casa Monicăi Lovinescu, vocea rezistentei anti-comuniste cu o rezonanţa specială pentru ei şi cei din generaţia lor. Sau mormântul lui Brâncuşi din cimitirul Montparnasse.

Între timp, făceam un stagiu în domeniul artelor digitale şi eram în contact cu proiectele ce îmbină tehnologia cu arta. Când am auzit ca se finanţează proiecte din diaspora, ideea a venit imediat: să geolocalizez patrimoniul cultural românesc din Paris. Nu a fost încă acceptat dosarul de finanţare dar ideea capătă formă din ce în ce mai mult.

Câtă muncă presupune şi ce faceţi, concret? 

Presupune o muncă pe patru axe:

Partea de documentare a conţinutului, adică a  informaţiilor, a imaginilor sau a filmuleţelor pe care le vom folosi, dar şi a drepturilor aferente, ceea ce este o adevărată muncă de detectiv.

Partea tehnică ce constă în stabilirea design-ului, programarea paginii web şi a aplicaţiei, iar aceasta din urmă, în două versiuni: Android şi iOS. Pentru lansare, în mai anul acesta, pregătim aplicaţia pentru Android.

A treia parte ţine de tot ce înseamnă promovare. Pe de o parte vorbim de comunicare, relaţii publice sau dezvoltarea parteneriatelor iar pe de alta, promovarea prin vizitele ghidate pe care le-am făcut din august până în noiembrie 2017.

Ultima parte ţine de scrierea cererilor de finanţare publică sau privată. La începutul lui februarie începem o sesiune de crowdfounding destinată acoperirii cheltuielilor pentru drepturile de imagine. Aplicaţia va fi gratuită.

                                                                                                           Adrian Coman

Când faceţi toate lucrurile acestea ?

De un an de zile, de când lucrăm la proiect, facem un pic din toate. Fiind la baza o munca de voluntariat, lucrăm când avem timp deoarece fiecare are activitatea lui. Totuşi cred că am reuşit să avansăm şi datorită faptului că avem un program flexibil, nu suntem mereu prinşi într-un orar de birou. Personal, mi-am dat timpul necesar dezvoltării acestui proiect, adica am un job part-time care îmi permite acest lux care este, astăzi, timpul.

Cine sunteţi voi, Valentin, Oana, Adrian, Andrei, Ijeoma,, Michiel şi Maria? De ce voiaţi să rămâneţi anonimi ?

Maria Smaranda : Suntem o echipă frumoasă prin pluridisciplinaritatea ei. Media de vârstă e sub 30 de ani. Eu am studiat filosofia şi managementul proiectelor culturale, Michiel Dejonckheere a studiat istoria şi relatiile internaţionale, Valentin Maior este preşedintele asociaţiei Romanian IT, o retea globală de ingineri români, Oana Duşă este designer, cea care a creat identitatea vizuală, Andrei Raţ şi Adrian Coman programează aplicaţia iar Ijeoma O’Soos ne ajută pe partea de comunicare. Venim din România, Belgia şi Nigeria şi avem toţi raporturi diferite cu România.

                                                                                                           Andrei Raţ

 

Nu ne-am propus în mod expres să rămânem anonimi dar cred că punem mai mare preţ pe impactul acestui proiect decât pe ideea de proprietate a muncii noastre. Proiectul s-a născut pe ideea de voluntariat şi cred că cei din echipa au fost în primul rând atraşi de obiectivul acestui proiect: să facă vizibilă o istorie a României demnă de pus în lumină.

Care este « filozofia » care vă motivează în acest proiect ? Cum vă raportaţi voi la sintagme precum « imaginea Romaniei in lume »,  « patriotism », « diaspora are o datorie fata de ţară » ?

Cred că fiecare are motivaţiile lui dar împărtăşim dorinţa de a contribui la conservarea şi promovarea patrimoniul cultural românesc şi a anumitor valori. Nu vrem să idealizăm imaginea României în lume, ci doar să facem accesibile anumite informaţii care pot să ofere o altă perspectivă asupra istoriei şi, până la urmă, a rolului fiecăruia. Ce defineşte o ţară dacă nu suma destinelor şi  a poveştilor care o alcătuiesc ?

Cred că acesta este aportul nostru, transmitem poveşti care merită spuse şi care pot provoca o schimbare, de orice natură, în atitudinea românilor, a francezilor faţă de România sau Franta. Nu avem sloganuri si nu vrem decat sa provocam o mobilitate a ideilor, o depăşire a stereotipurilor şi a unei reflecţii asupra sensului acestor sintagme: a fi patriot, a face parte din diaspora sau chiar a fi român. Daca avem o datorie cred ca este aceea de a medita asupra semnificaţiei acestor concepte şi nu să le luăm de-a gata.       

Pe lângă timp, de ce aveţi nevoie pentru ca proiectul vostru să reuşească? Cine vă ajuta? Cine nu vă ajută ?

Avem nevoie de o buna promovare atât in Franta cât şi în România deoarece, pe de o parte, vrem să informam românii care viziteaza Franţa iar pe alta parte, românii şi francezii din Paris. Am vrea mai multă susţinere din partea unor institutii publice din cele două ţări. Avem susţinerea Ambasadei României din Paris şi a lui Jean-Yves Conrad, autorul cărţii ‘Roumanie, capitale…Paris’, sursa noastră principală de informaţii.

Cred că proiectul o să reuşească atunci când se va crea un dialog şi o agendă culturală care să pună în lumină viaţa românilor mai puţin cunoscuţi sau cei deja consacraţi.          Oana Duşă (foto)

Care e calendarul? Când vom putea da click pe aplicaţie ?

În luna februarie, luna lui Brâncusi, vrem să lansăm o campanie de crowdfunding destinată acoperirii drepturilor de autor pentru imagini. Când începe să se încălzească, în martie, vom reîncepe vizitele ghidate prin Paris iar aplicaţia va fi lansată anul acesta în jurul datei de 9 mai deoarece este o zi care marchează, printre altele, Ziua Independentei României şi Ziua Europei. Avem deja un site care se numeste www.celebroapp.com în care se poate vedea cum va arăta aplicaţia şi care grupează informaţii despre proiect. 

Care sunt cele mai surprinzatoare trei informaţii pe care le-ai descoperit implicându-te în acest proiect?

Place de la Sorbonne aminteşte de aventura paşoptiştilor, de asociaţia şi de biblioteca pe care aceştia le-au fondat şi prin care susţineau ideile revoluţionare în privinţa ţărilor române. Aminteşte de Nicolae Bălcescu, fraţii Brătianu, C. A. Rosetti dar şi de Iulia Hasdeu, Nicolae Paulescu, al cărui nume este legat de insulină sau Ştefania Mărăcineanu, cu importante descoperiri în domeniul radioactivităţii. 

Am fost surprinsă să aflu de povestea lui Georges de Bellio sau Gheorghe Bellu, printre primii susţinători ai impresionismului şi, în special, al lui Monet.

Ultima descoperire îl priveşte pe Remus Radina, un adevărat exemplu al rezistenţei anticomuniste. După ce a trecut prin cele mai teribile închisori, facând sistematic greve în numele respectării drepturilor omului şi a libertăţii, a ajuns în Franţa cu ajutorul preşedintelui francez Giscard D’Estaing, unde s-a îngrijit de memoria soldaţilor români şi a eroilor anticomunişti.

Tu ce cauţi la Paris, Maria?

Am impresia că mai mult m-am lăsat găsită decât am căutat eu ceva. Este un oraş în care nu ramâneam multă vreme dacă nu aveam curiozitatea de a descoperi istoria românilor din Paris şi dorinţa din ce în ce mai aprinsă de a realiza acest proiect. Şi în căutările mele, am avut parte de întâlniri frumoase care simt că mă îmbogăţesc. 

 

                                                                                                          Ijeoma O’Soos

Cum eşti privită aici, la Paris, ca român/ european ?
 
În general, mă simt ca orice străin din Franţa, cu probleme specifice legate de integrare.
 
Dar mai există şi o imagine negativă care intră în joc şi văd, într-adevăr, zilnic români şi romi pe stradă sau în metrou care cer bani, pe lângă ghetourile din periferie. Nu am simţit o atitudine ostilă din partea francezilor dar este clar că există un „elefant” în încăpere de care în primul rând noi ar trebui să începem să ne îngrijim. Am întâlnit iniţiative din partea francezilor care încearcă să amelioreze situaţia acestora dar încă nu am întâlnit proiecte sau organizaţii pe partea română. 

Pe de altă parte, descopăr toată această bogaţie în relaţiile franco-române şi mi se pare că s-a pus un strat de praf atât de gros încât nu mai vedem grămada de aur pe care o acoperă. Asta nu numai datorită imaginii negative din ultimul deceniu dar şi din cauza căderii în uitare, a unui tip de neglijenţă. Cred că este în avantajul nostru să începem să dezvăluim, să conştientizăm şi să îmbogăţim grămada de aur, fără exagerare sau emfază.