MozaiQ despre Marşul Pride: Sărutul între doi gay este o declaraţie politică. Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu să vină la Pride dacă luptă pentru democraţie

Ce înseamnă decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cazul Coman şi cum va fi la Marşul Bucharest Pride 2018? Sunt doar câteva dintre întrebările la care au răspuns Vlad Viski şi Robert Raţiu, membri ai asociaţiei MozaiQ (care militează pentru drepturile persoanelor LGBT), la Adevărul Live.

Adevărul: Cât de homofobă mai este România?

Vlad Viski: Eu cred că România se schimbă şi lucrul ăsta se vede. În ultimii doi ani şi jumătate de când avem această dezbatere în spaţiul public despre modificarea definiţiei familiei în Constituţie vedem o mai mare vizibilitate a comunităţii LGBT. Societatea discută despre această temă. Lucru care este foarte important. Eu cred că această reticenţă faţă de persoanele gay sau homofobia vin exclusiv din lipsa de contact a majorităţii cetăţenilor cu persoanele LGBT. Un sondaj din 2008 arăta că doar 5% dintre români au cunoscut o persoană LGBT care să le fie apropiată. Tocmai de aceea este foarte important ca noi să fim vizibili, iar aici intervine şi rolul Pride-ului.

Cum se raportează comunitatea LGBT faţă de decizia pe care a dat-o CJUE în cazul Coman?

Vlad Viski: În primul rând, cred că această decizie trebuie citită şi interpretată corect în sensul că oarecum a trecut euforia. Trebuie să înţelegem că este o decizie tehnică şi se referă la libertatea de şedere. În al doilea rând, trebuie să vedem ce va spune Curtea Constituţională despre decizia CJUE, asta putând să fie un prim pas într-un proces mai larg. Curtea Consituţională a decis să repună dosarul pe rol, iar noi audieri vor avea loc pe 5 iulie.

La nivel politic, însă, decizia trebuie coroborată şi cu hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care într-o serie de mai multe cazuri spune că ţările membre ale Consiliului Europei trebuie să acorde o formă de protecţie şi de recunoaştere cuplurilor necăsătorite gay sau heterosexuale. Din acest punct de vedere, cred că decizia CJUE pune presiune pe clasa politică din România să legalizeze cât mai repede parteneriatul civil. România în acest moment încalcă principiile care stau la baza Uniunii Europene (cu privire la acest aspect).

Robert Raţiu: Decizia asta vine după 6 ani de când discutăm despre cazul Coman. Este un semnal extrem de pozitiv transmis către comunitatea LGBT din România care nu îşi aude foarte des numele în contexte pozitive. E o decizie istorică pentru noi, iar euforia de care vorbea Vlad este îndreptăţită.

Dacă acum trei ani niciun politician nu declara că este de acord cu legiferarea acestei forme de convieţuire, astăzi avem politicieni de tipul lui Liviu Dragnea care au ieşit public şi au spus că şi cuplurile gay trebuie să fie recunoscute.

Cum se intersectează această decizie cu toate discuţiile şi procedurile pentru demararea Referendumului pentru familia tradiţională?

Vlad Viski: Sunt trei mari teme care în aceşti doi ani şi jumătate au mers mână în mână: modificarea definiţiei familiei în Constituţie, tema parteneriatului civil şi cazul Coman. De pildă, tema modificării Constituţiei a deschis o portiţă de oportunitate pentru legalizarea parteneriatului civil în sensul că politicienii şi-au schimbat părerea despre acest subiect. Dacă acum trei ani niciun politician nu declara că este de acord cu legiferarea acestei forme de convieţuire, astăzi avem politicieni de tipul lui Liviu Dragnea care au ieşit public şi au spus că şi cuplurile gay trebuie să fie recunoscute. Acum întrebarea este dacă PSD-ul este într-adevăr de bună credinţă în această dezbatere pentru că una sunt vorbele şi alta sunt faptele. Există o propunere legislativă din partea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru parteneriatul civil care a fost făcută publică, dar nu a fost preluată de PSD.

În ce măsură este importantă pentru comunitatea LGBT legiferarea parteneriatului civil?

Robert Raţiu: Orice formă de recunoaştere este importantă pentru comunitatea LGBT. Cumva parteneriatul civil este minimul pe care poate să-l acorde statul român cuplurilor LGBT. Aceste cupluri însă nu vor exista odată cu adoptarea parteneriatului civil pentru că ele există deja, dar nu beneficiază de nicio formă de protecţie.

Coaliţia pentru Familie consideră că de fapt decizia istorică a CJUE este alta: statele pot decide sub ce formă conservă şi/sau legiferează instituţia căsătoriei.

Robert Raţiu: Noi o numim istorică în sensul pe care îl cunoaşteţi deja. Pe de altă parte, cei de la Coaliţia pentru Familie au calculele lor şi o masă de oameni pe care trebuie să o menţină în spin cu toate lucrurile astea. Vorbim de mici frânturi luate din context care pot căpăta un alt sens, însă în cazul de faţă trebuie să ne întoarcem la textul original al deciziei şi să îi lăsăm pe jurişti să-şi dea cu părerea.

Vlad Viski: Era cam singura poziţie pe care o puteau lua în sensul că atât CEDO cât şi CJUE statuează că instituţia căsătoriei este legiferată la latitudinea statelor membre ale acestor Curţi. În acelaşi timp trebuie subliniată şi obligaţia acestor state de a recunoaşte într-o formă sau alta cuplurile gay. Pe de altă parte, Coaliţia pentru Familie (alături de Biserica Ortodoxă Română) se opune şi adoptării parteneriatului civil. Ceea ce arată că tema lor nu este legată doar de căsătoriile între persoanele LGBT, ci şi de marginalizarea comunităţii noastre. Ei vor să ne fie interzis orice fel de drepturi.

De subliniat: Coaliţia pentru Familie are legături cu grupuri neoprotestante de extremă dreapta din SUA (inclusiv cu unele grupuri care l-au susţinut pe Trump) Trebuie să ne uităm cu atenţie la aceste grupuri, implicit la Coaliţia pentru Familie, şi să punem întrebări: De unde au bani pentru corturi sau organizări de evenimente în Parlament? Ca să închiriezi o cameră în Parlament te costă câteva mii de euro. Noi nu ştim de unde primeşte finanţări această Coaliţie.

Un ţinut de mână pe stradă este o declaraţie politică, un sărut între două persoane de acelaşi sex pe stradă este o declaraţie politică.

În ce măsură parada este un manifest politic?

Rober Raţiu: Pentru comunitatea LGBT foarte multe lucruri sunt declaraţii politice, foarte multe lucruri care de altfel sunt normale. Un ţinut de mână pe stradă este o declaraţie politică, un sărut între două persoane de acelaşi sex pe stradă este o declaraţie politică. Pride-ul este o declaraţie politică pentru că vorbeşte despre aceste lucruri. Cumva el aşa s-a şi născut şi de aceea continuă să trăiască pentru că sunt încă o grămadă de probleme de rezolvat. Membrii comunităţii LGBT au nevoie de această susţinere şi de acest moment, care se întâmplă o dată pe an, când au cea mai mare vizibilitate.

Cum au evoluat aceste manifestaţii?

Robert Raţiu: Eu sunt foarte mândru de acest Bucharest Pride. Este un eveniment care ţine de 14 ani. Eu cred că suntem un exemplu de activism pentru multe comunităţi de la noi din ţară. În România cultura protestului a început să prindă din nou aripi prin 2012. Ulterior, a continuat prin mişcările ,,Uniţi Salvăm Roşia Montană", ,,Rezist" ş.a.m.d. Totuşi, comunitatea LGBT iese în stradă de 14 ani. Noi am ieşit în fiecare an, chiar şi atunci când nu se vorbea despre noi.

Vlad Viski: De-alungul timpului, din 2005 şi până astăzi, Pride-ul a evoluat. În 2005-2006 am avut incidente violente. A fost prezent un grup de oameni eroi care au avut curajul să iasă în stradă în nişte condiţii mai dificile. Chiar în 2005, primarul de atunci, Adrian Videanu, nu a dat aprobare pentru acest marş. În urma intervenţiilor lui Traian Băsescu a aprobat manifestaţia. Este important de precizat că Pride-ul din Bucureşti, în comparaţie cu cel din Budapesta sau din Belgrad, este unul dintre cele mai sigure din zonă în sensul că din 2006 încoace nu au existat incidente violente la Pride-ul nostru. El a crescut, iar acum, pentru prima dată, mărşăluim pe Calea Victoriei, lucru ce reprezintă o victorie simbolică pentru noi pentru că mărşăluim în mijlocul Bucureştiului. Suntem vizibili şi revendicăm spaţiul public.

Despre manifestul PSD

Vlad Viski: Înţeleg că marşul organizat de PSD se numeşte ,,Marşul împotriva Abuzurilor Statului". Acum, cred că dacă PSD vrea într-adevăr să iasă în stradă pentru democraţie, atunci să vină la Pride. Pentru că Pride-ul este despre democraţie. Îl aşteptăm şi pe Liviu Dragnea, o aşteptăm şi pe Viorica Dăncilă să mărşăluiască cu noi pentru că vorbim în definitiv despre Drepturi ale Omului. Călin Popescu Tăriceanu iese public aproape zilnic şi vorbeşte despre drepturi civile, libertăţi şi democraţie. Îl aşteptăm pe Călin Popescu Tăriceanu, ca pe un reprezentant al unui mare partid liberal, la Pride pentru că noi vorbim acolo despre drepturi civile şi libertăţi cetăţeneşti.

Redăm mai jos detaliile evenimentului transmise de organizatori şi partenerii implicaţi:

În urmă cu 40 de ani, la San Francisco, steagul curcubeu creat de artistul Gilbert Baker devenea simbolul mişcării PRIDE. Sub acelaşi steag mii de oameni din San Francisco mărşăluiau pe străzile oraşului pentru respectarea drepturilor persoanelor lesbiene, gay, bisexuale şi transgender.

În 2018, la Bucureşti, sub acelaşi steag curcubeu, Marşul Bucharest Pride se mută pe Calea Victoriei.

Sâmbătă, 9 iunie, ora 17:30, vino cu familia şi prietenii în Piaţa Victoriei, la Marşul Bucharest Pride.

17:30 – 18:00 - Ne întâlnim pe Calea Victoriei, pe carosabil, între intersecţia Piaţa Victoriei - Calea Victoriei şi intersecţia Strada Sevastopol - Calea Victoriei. [traficul auto pe Calea Victoriei va fi oprit]
18:00 – 19:30 - Pornim în marş pe Calea Victoriei şi parcurgem traseul de 2.3 km, până în Piaţa Universităţii. Pride outfits, rainbow flags, pop beats, electro sounds pe Calea Victoriei.
19:30 – 20:30 – Finalizăm marşul în Piaţa Universităţii, pe esplanada cu statui. [traficul rutier va reîncepe pe Bulevardul Regina Elisabeta]

Marşul Bucharest Pride este evenimentul central din cadrul Festivalului Bucharest Pride 2018, organizat de Asociatia Accept, iar principalul partener este MozaiQ.

Decizia CJUE în cazul Coman

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis marţi, 5 iunie, că perechile gay căsătorite în afara ţării vor fi recunoscute în România. Un cuplu gay, format dintre un român şi un american, a cerut recunoaşterea statutului de soţi în urma unei căsătorii în afara graniţelor ţării noastre.

„Noţiunea 'soţ', în sensul dispoziţiilor dreptului Uniunii privind libertatea de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor familiilor lor, cuprinde soţii de acelaşi sex. Deşi statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al Uniunii prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, resortisant al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor“, se arată în decizia CJUE.

După decizia CJUE s-a întors pe masa Curţii Constituţionale a României (CCR), urmând ca instanţa să se pronunţe asupra constituţionalităţii interdicţiei recunoaşterii căsătoriilor civile încheiate în afara României, între două persoane de acelaşi sex. Primul termen la CCR a fost pe 7 iunie 2018.

Cazul Coman-Hamilton s-a aflat pe rolul CCR în decursul anului 2016, timp în care au avut loc două audieri. În noiembrie 2016, CCR a decis să transmită întrebări preliminare către CJUE, pentru a clarifica dacă noţiunea de „soţi“ din dreptul european privind libera circulaţie include şi soţii de acelaşi sex.