A cui este victoria şi cum îi zice secretului Moldovei

A cui? A Maiei Sandu, fireşte nu doar izbânda PAS. Dar e şi triumful eticii, voinţei, reformei şi moderaţiei, al românilor de dincolo şi dincoace de Prut, ca şi al vestului. Şi, mai presus de orice, e al democraţiei.

La masa victoriei şed întotdeauna mulţi muşterii. De înfrângeri nu vrea să aibă parte niciodată nimeni. Cui aparţine înfrîngerea scrutinului din ziua de graţie 11 iulie 2021 se ştie. Bătut e, înainte de orice, blocul pro-rus, socialisto-comunist. Pe cale de consecinţă, s-au văzut învinşi Putin şi duşmanii reformelor democratice menite a scoate Republica Moldova din logica statului mafiot şi eşuat şi a o preface în gura de rai a unui stat de drept.

Când? De îndată ce promisiunile victoriei Maiei Sandu şi acţiunile şi solidaritatea partidului ei, PAS cu ea şi cu idealurile ei liberale, democratice şi justiţiare vor fi rodit în fine, cu ajutorul lui Dumnezeu, al României şi al Uniunii Europene.

Clar e, că a doua victorie uriaşă obţinută de şefa statului moldovean după cucerirea preşedinţiei deschide realmente Basarabiei opţiunea ieşirii din marasm.

Dotată cu majoritatea parlamentară pentru care a luptat exemplar şi cu un mandat popular, reformist, cum nu se poate mai clar, Maia Sandu va putea transpune acum ceea ce ştie că e misiunea ei principală. Să edifice o justiţie demnă de acest nume şi să asaneze rapid, pentru că timp mult nu cred să aibă, instituţiile statului moldovean, reîntemeindu-l dimpreună cu educaţia, medicina şi economia, astfel încât să-l despartă definitiv de sărăcie, de corupţie, de soarta de pradă uşoară a oricui, de veşnicul său destin de victimă.

Nu e poate întâmplător că firava absolventă de la Harvard Maia Sandu a aplicat putinismului, cum scriam după victoria ei la prezidenţiale, în noiembrie trecut, ”croşee de dreapta atât de dure, încât l-au pulverizat pe socialistul Dodon, readucând Moldova în Europa. Inteligenţa, integritatea şi onestitatea, precum şi congruenţa dintre politică şi moralitate până la urmă, iată, contează.

Mai scriam atunci că, ”în schimb, în meciul lor de box intern, (în speţă în alegerile lor prezidenţiale) SUA s-au trezit la podea în lumea a treia”, iar ”Moldova bate mai nou la uşa democraţiei liberale reale şi o deschide pe a naţiunilor civilizate. Unde a intra şi a rămâne presupune ca Maia Sandu să-şi procure şi o majoritate parlamentară pro-europeană şi capacitatea de a rezista provocărilor putiniste”.

Ei bine, şi-a procurat şi-a rezistat. Partidul Acţiune şi Solidaritate şi-a adjudecat aproape 53 %, Blocul electoral al Comuniştilor şi Socialiştilor (BECS) a obţinut circa 27% şi Partidul Şor 5,7 %.

Înţelepţiţi de sejururile tot mai îndelungate şi mai deşteptătoare în Occident ale unui număr tot mai mare de moldoveni, de roadele muncii lor, ca şi de informaţiile circulînd în timp real în reţelele de socializare atât de familiare Maiei Sandu, basarabenii au început în fine să facă diferenţa.

Au început să ştie că nicăieri nu zboară câinii cu colaci în coadă, că peste tot sunt politicieni răi şi buni, demagogi şi oameni de stat care-şi suflecă mâinile, muncesc pe bune şi-şi demarează, sau poate chiar îşi duc la bun sfârşit excelenta misiune. Maia Sandu face parte dintre cei din urmă. Iar prezenţa ei în mass-media s-a dovedit providenţială.

Rostirea ei simplă, curată, directă şi adevărată se deosebeşte ca de la cer la pământ de toxicele trufii, infatuări, minciuni, dezinformări şi propagande, cu care s-au obişnuit de vreun secol, de la politicienii lor şi-ai altora, basarabenii. Iată de ce n-au cotizat nici la pompieristicul populism şi extremism naţionalist de tip AUR.

Calitatea umană a Maiei Sandu se află, dimpreună cu educaţia ei excelentă, la temelia succesului provizoriu al Moldovei, al românilor de dincolo şi dincoace de Prut, al vestului, al bunului simţ, al adevărului, al dreptăţii, al ideii de reformă, de modernizare, de construcţie a statului de drept.

Or, nicio calitate umană nu e o garanţie veşnică. Am văzut politiciene demarând fulminant în cariere care, după o ascensiune spectaculoasă, s-au prăbuşit în demagogie, ipocrizie şi superbie. Marcate de hybris şi ranchiună, jalnica lor prestaţie la bătrâneţe le-a distrus şi elanul, şi educaţia şi inteligenţa, şi binefacerile tinereşti. Pentru că puterea corupe şi corupe din păcate rapid.

Dar chiar dacă Maia Sandu va evita capcana turpitudinii morale venind adesea la pachet cu puterea, şefa statului moldovean va avea nevoie de cantităţi enorme de energie, forţă şi putere spre a evita alte curse şi a face faţă viguros inerţiilor şi rezistenţelor diverselor segmente şi sisteme interne şi internaţionale care sunt funciar ostile democraţiei şi principiilor statului de drept.

Herculeana ei misiune va fi să asigure rapid prosperitatea Moldovei simultan cu accelerata asanare a marasmului în care a fost împinsă şi lăsată Basarbia de toată lumea, inclusiv de dregătorii români din Consiliul de Coroană al anilor 30, nu doar de sovietici, de socialisto-comuniştii pro-ruşi, precum şi de mafioţii postcomunişti ajunşi la butoane sub formă de cleptocraţie de extracţie kaghebistă.

Se va pricepe ea la toate acestea? Va avea oare, cu cine? Are vestul clarviziunea şi voinţa de a o ajuta, acum când Occidentul, cu democraţiile lui sub atac sau în degringoladă, se retrag de peste tot, fugind jenant şi dintr-un Afganistan lăsat ruşinos la cheremul talibanilor şi al voinţei extremiştilor de a distruge orice urmă de şcolarizare a fetelor, orice vestigiu al drepturilor omului, femeilor şi minorităţilor? Are Uniunea Europeană înţelepciunea de a evita să ceară şi Chişinăului transpunerea unor programe ultraprogresiste, aflate flagrant în răspăr cu tradiţiile locului, de care să se prevaleze reacţionarii, utilizându-le ca pretext pentru a se reinventa, a stîrni ură şi a demola incipienta democraţie? Are România iubirea, forţa, unitatea, consensul spiritual, solidaritatea, inteligenţa politică şi generozitatea pe care le va presupune ajutorarea eficientă şi pe termen lung a Moldovei?

Se vor găsi şi la Chişinău destui meşteri Manole care să vrea să acrediteze că secretul construcţiei statale moldovene ar fi îngroparea între zidurile ei a Maiei Sandu.

Depinde de moldoveni să nu le dea crezare şi să n-o sacrifice pe Ana lui Manole, ci să-i dea timp să înnoiască arhitectura republicii, atribuindu-i însuşirile necesare supravieţuirii în mileniul 3. Depinde de Maia să nu-i dezamăgească.

Ecuaţia moldoveană are, iată, varii necunoscute. Dar şi o soluţie elegantă. O cheamă Maia Sandu.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle